miercuri, 28 iulie 2010

Lar răsărit de Eden sau despre capodopere

Tocmai am recitit La răsărit de Eden de John Steinbeck şi mă întreb care ar fi specificul acestui scriitor în contextul generaţiei sale. Nimic din scriitura impecabilă a lui Hemingway, nici din polifonia narativă caracteristică stufoasele romane ale lui Faulkner,  atmosfera apăsătoare creată de Thomas Wolfe sau snobismul lui Fitzgerald. Steinbeck îşi croieşte poveştile după tiparele epice fundamentale pe care ni le oferă Biblia. Uneori e schematic şi tezist, simbolurile ies prea la suprafaţă, ca în arta naivă, dar personajele lui sunt memorabile, iar în dialoguri numai Caldwell şi Faulkner mai ţin cumva pasul cu el. Şi mai este ceva : la el, miza pe valorile umane pare a fi mai mare decât cea, obligatorie, pe artă.
Mă gândeam dacă literatura trebuie să parieze pe scriitură, pe marile adevăruri ale existenţei sau pe viaţă, pur şi simplu.  Interesant e că ruşii caută marile adevăruri, uneori în dispreţul stilului ( vezi Dostoievski ), dar, ca toţi marii scriitori moderni, ei nu neglijează rafinamentul estetic : Gogol, Cehov, Bulgakov...
Cred că o carte valoroasă este aceea în care se întrevede, dincolo de viaţă, de întâmplări şi amănunte relevante, una dintre Marile Poveşti Mitice ale lumii... Eventual cu motivaţia psihologică de rigoare... Atunci, vorba unui prieten, poţi spune : "Ah, de ce n-am scris-o eu !"
Redau un fragment din La răsărit de Eden, un roman care anticipează romanul pedagogic, ilustrat mai târziu de Hermann Hesse şi Siegfried Lenz. Poate că  în programa şcolară ar trebui incluse obligatoriu volume precum La răsărit de Eden, Să ucizi o pasăre cântătoare de Harper Lee, De veghe în lanul de secară de Salinger, Harfa de iarbă de Truman Capote, Modelul şi Ora de germană de Lenz şi destule altele.. Ar fi util să fie discutate, la clasă, capitole, scene şi paragrafe din aceste creaţii formatoare de caractere.

"Un fel de aureolă luminează mintea omului. I se întâmplă aproape oricui. Poţi câteodată s-o simţi cum creşte sau cum freamătă ca un fitil a cărui flacără se apropie de dinamită. Ai o senzaţie plăcută în stomac, o încântare a nervilor, a braţelor. Pielea gustă aerul şi fiecare inspiraţie e plăcută. Începutul ei e aidoma plăcerii unui căscat larg care te destinde. Creierul se luminează şi toată lumea străluceşte în faţa ochilor. Omul a dus poate o viaţă cenuşie, pe un pământ cu copaci întunecaţi şi sumbri. Poate că evenimentele, chiar şi cele mai importante, s-au scurs palide, anonime. Şi apoi - câteodată, aureola îi sună în urechi un cântec dulce de greier, mirosul pământului îi încântă nările şi lumina ce se strecoară sub un copac îi mângâie ochii. După aceea din om ţâşneşte un torent care nu-l lasă, totuşi, secătuit. Cred că importanţa unui om în lume este dată de calitatea şi numărul aureolelor sale. Este o chestiune cu totul personală, dar ea ne leagă de lume Ea este mama tuturor creaţiilor şi în asta constă deosebirea dintre un om şi toate celelalte vieţuitoare.
[...]Dacă aureola ar fi ucisă, suntem pierduţi."
 Da, pierduţi ca oameni, dar şi ca artişti...

19 comentarii:

Ryanna Pop spunea...

ce lumina s-a facut in"sat":)..bine ai revenit Maestre!
[nu am comentat,anterior la sublima-ti insemnare,pentru ca au facut-o alti oameni mult superiori mie,si evident mult peste ceea ce as fi putut nota eu]...dar nu puteam trece indiferenta pe langa locatia ta ce pentru mine constituie”edenul”culturii desigur, la rasaritul caruia m-am invecinat:)..am facut acest joc de cuvinte fara nici o exagerare dar legat de romanul amintit,pe care l-am citit in vremuri apuse,si al carui scenariu l-am urmarit si in film,vreau sa spun ca pe mine lasand deoparte valoarea literara,ca simplu om de rand,nu l-am” gustat” asta pentru ca desi pare curios nu-mi plac nici cartile nici filmele ce aduc in cadru mojicia umana,raul si crimele ce le fac unii,desi acestea pana la urma fac parte din realitate,dar eu sunt o idealista,cum am mai spus,si poate de aici conflictul meu interior,si naivitatea de a crede ca totusi omul este bun si ca viata are “Edenul”ei ce mai curand sau mai tarziu,il atinge oricine.chiar daca la unii iluzoriu,sau la altii real…

karina spunea...

"Aureola" eu cred ca este scânteia vieţii dumnezeieşti în inima omului. In ea sta ascunsa cheia cunoaşterii,talentului,harului fiecaruia dintre noi.

culegătoarea de dimineți spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Şerban Tomşa spunea...

Vă cer iertare tuturor, dar am avut computerul virusat și n-am putut intra pe blog decât în urmă cu puțin timp...

Dan Ioanitescu spunea...

Serban,

Cuvantul tau pe mine unul ma lumineaza. Sa vina un scriitor, un connaisseur si sa ne faca putina ordine literara in cap... ce poate fi mai minunat!? :) Si nu glumesc. Cred.

Adevar slovesti noua:
"Cred că o carte valoroasă este aceea în care se întrevede, dincolo de viaţă, de întâmplări şi amănunte relevante, una dintre Marile Poveşti Mitice ale lumii..."

Adevarat mi s-a parut si ce-mi zicea mai demult scriitorul Aurel Maria Baros. Iti redau cu cuvintele mele:
...Sarea si piperul unui roman, sansa lui de succes, consta in abordarea a doua teme fundamentale: iubirea si moartea. Una singura nu este suficienta.

Chiar daca nu cu ideea mea, caci este secretul lui Polichinelle, iata cum adevarul tau mutat in alt registru de perceptie capata valoare de axioma. Cum asta? Doar trecandu-l din sfera vizualului in cea a audiovizualului.
Te parafrazez:

"Cred că o telenovela valoroasă este aceea în care se întrevede, dincolo de viaţă, de întâmplări şi amănunte relevante, una dintre Marile Poveşti ale lumii..."

De data aceasta nu mai vorbim de arhetipuri mitologice, ci de arhetipuri folclorice. Ii lasam lui Dumnezeu ce Ii apartine de drept - recte "Marile Poveşti Mitice ale lumii" si adormim poporul cu televizorul, dandu-i Cezarului ce i se cuvine: "Marile Poveşti ale lumii..." repovestite in telenovele.
"Eventual cu motivaţia psihologică de rigoare... " :)

Dan Ioanitescu spunea...

Dincolo de cele spuse, ma impunge o intrebare: cum am putea ridica standardul spiritual al marii gloate-talpa tarii si sa reusim sa aducem telespectatorii in biblioteci, astfel incat sa impacam si capra(Cezarul) si varza(Dumnezeu)?
Doamne iarta-ma ca Ti-am luat Numele in desert, dar n-am indraznit sa Te fac tocmai pe Tine capra! De fapt varza sunt eu.
:))

Desi este placut sa te fure somnul intr-o biblioteca, totusi cea mai proasta solutie de compromis pe care o vad, ar fi infiintarea unor biblioteci publice cu televizoare si sticle cu bere (gratis), dosite in rafturi, printre carti. Si-atunci telenovelistii mai dibaci ar putea gasi Newcastle Brown Ale la sectiunea de literatura engleza, Guinness la cea irlandeza, Miller sau Budweiser la americana, Pilsener sau... stupoare: Budweiser la literatura ceha, Bière Bourbon ("Dodo") sau Biere du Demon, la franceza, Stela Artois la belgiana, Beck's si alte 1299 de branduri la cea germana, Gambrinus si Azuga la romana, Nostro Azurro la italiana, Salitos, Corona, Dos XX (Dos Equis) la mexicana, Effes la turca, Mithos la greaca, Baltika si Jigulevskoie la rusa... Ei hai ca nu sunt alcoolic. :)) Am gustat doar o mica parte dintre ele, (si nu intre doua lecturi, evident):))
Contraetichetele, cele de pe partea opusa etichetei de bere, ar putea contine trimiteri catre romanele celor mai fabulosi scriitori, reprezentativi pentru sectiunea literara respectiva.

Asta o vreme. Odata reflexul lui Pavlov inoculat, la un moment dat se vor scoate etichetele consacrate si se vor inlocui cu altele de genul: bere Maupassant sau Balzac, bere blonda Cehov, Gogol, Selma Lagerlöf, cerveza Mario Vargas Llosa, dark beer Oprah Winfrey, bere caramel... Salman Rushdie? Hm? Nu prea... Na, ca m-am blocat! :(
Urmand apoi specificarea clara pe eticheta sticlei a tipului de bere: clasica, iluminista, romantica, naturalista, impresionista, integralista, suprarealista, onirica, simbolista, realist-socialista...:) s.a.m.d., cu brandurile selectate fie din titluri, fie din autori. Intr-un final se poate ajunge la urmatoarea situatie fericita:

-Doamna bibliotecara, o bere prolecultista, mai precis Mitrea Cocor, aveti? Nu aveti? Ma rog, atunci dati-mi cartea! :)

Desigur ca reclamele din timpul telenovelelor ar trebui sa fie cu titluri de romane de succes, dar cu o prezentare suava, nu asa cum incearca reclama zbierata gros de la "Adevarul" sa ne determine sa cumparam odata cu ziarul si carti la metru sau la kilogram.

PS: Bat campii. Spre marea mea rusine de-abia acum am inceput "Ghetarul". Si-mi place. :)

Şerban Tomşa spunea...

Vă mulțumesc pentru cuvintele frumoase. Sper să vă pot răspunde pe larg mâine. Computerul îmi face mari necazuri.

Ryanna Pop spunea...

formateaza-l Serban,
si eventual cumpara-ti si un mini sau un laptop cu abonament pe stik de la orange,care merge oriunde...eu il iau cu mine si la padure,si este minunat..adica vreau sa spun ca semnalul este foarte bun,si in felul asta nu mai ai probleme ca nu poti intra oricand pe internet:)..iti doresc un week-end minunat si cu liniste in suflet!:)...

karina spunea...

@Dan

Tineretul nostru e indopat cu vorbe goale pana la satietate. Martor atator ascensiuni si prabusiri a idealulilor, a devenit suspicios, confuz, dezorientat.Numai ai cum sa modelezi o noua fizionomie culturala in epoca asta...

Contemporanitatea a mai nascut un soi de eroi, politicienii la comanda, carora nu le pasa decat de bunastarea personala.
Iago l-a facut pe omul cel mai drept sa-si strambe balanta judecatii, a determinat iubirea sa-si sugrume propriul obiect, Tartuffe a facut din ipocrizie arta cea mai rafinata, Tolstoi ne-a dezvaluit puterea devastatoare a intunericului asupra omului de rand si promiscuitatea ignorantei, Dostoievski nebunia celor care, voind sa schimbe lumea si uitand sa se schimbe intai pe ei insisi, imprastiau in loc de lumina si dreptate, teroare si moarte, aducandu-si lor insile pieirea. Ei bine, pe eroii lui Dostoievski ii avem printre noi...

@Serban
Sunt inaltimi pana la care se poate ridica spiritul omului dar in ultimul timp sunt multe prapastii in care se poate prabusi..
Sufletul a existat simultan pe inaltimi si in hrube.
RAMANEA INTOTDEAUNA, INSA, SUS, O MANA INTINSA PESTE CEEA CE SE PRAVALEA...
Oare mai exista acea mana azi?

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
mă copleșești... :)
Bogăția ta sufletească îmi aduce o adiere de munți cu pante luminoase... Îți mulțumesc pentru cuvintele tale calde și te îmbrățișez...

Dan,
Aurel Maria Baros are dreptate : iubirea și moartea sunt cele mai frecvente teme ( dacă exceptăm natura ! )și cele mai importante din literatura universală...
Verva cu care „tratezi” incultura este inepuizabilă... Dar să știi că sunt oameni care, în prostia lor, sunt mai periculoși atunci când citesc. N-ar fi mai bine să nu citească deloc ? Ce-ar pricepe din „Lolita” onorabilii cetățeni care cred că Soarele se învârtește în jurul Pământului ? Dacă Nabokov ar fi vecin cu ei, n-ar încerca să-l bage în pușcărie ? Prostia românească nu e deloc inocentă... Știi că am vreo doi „cititori” care, atunci când apucă vreo carte de-a mea, iau comunitatea la rând și încearcă să identifice, în mod aberant, oameni reali în personajele create de mine ? Dacă unul are mustăți, se duc la el și spun :„ Uite, scrie aici despre tine ! Își bate, pur și simplu, joc de personalitatea ta...” „Ce scrie ?” întreabă ăla. „Păi, scrie că ai ieșit dintr-o cârciumă.” „Zău ? Păi, eu n-am intrat niciodată într-o cârciumă. ” „N-ai intrat, dar râde de tine că ești bețiv... Ăsta care bate cârciumile are mustăți...”
La o adică, de ce ar mai citi ăștia, dacă tot nu înțeleg nimic ? Ca să bage zâzanie ?

Karina,
ce Tolstoi, care Dostoievski ? Dacă ei ar fi mărci de bere, vorba lui Dan, ar deveni, poate, niște nume dragi tuturor. Dar modelele sunt Jiji, Borcea, Bote, Bianca lui Bote, Iri și alte asemenea „somități”... Chiar nu știu ce se va întâmpla cu noi...

Ryanna Pop spunea...

Serban,
placerea este de partea mea..esti un Lord,ca de obicei:)..si eu te imbratisez...

Ryanna Pop spunea...

ah,si da..Caragiale nu a murit...sa mai spuna cineva ca nu este viata dupa moarte:)))....iar ,draga Serban,nu vreau sa te contrazic,insa Karina are dreptate daca personajele caragialesti sunt in focul spectacolului pe scena si culeg laurii si celebritatea,spectatorii trec prin dramele lui Dostoievski si ale lui Lev Tosltoi..dar ce sa mai comentez,spatiul teluric defineste personajul dupa a mea parere..zona asta balcanica are un tragism de masa in amprenta sa,si personal mi se sfasie sufletul ca m-am nascut aici...dar asta este suntem neputinciosi in fata Sortii :(...

Ryanna Pop spunea...

*Tolstoi,desigur:)..ce poate face si tastatura asta!..

karina spunea...

"Dar să știi că sunt oameni care, în prostia lor, sunt mai periculoși atunci când citesc."

Profitorii de conjuctura...
Nu cred ca ati dori sa le vedeti ranjetul de snobi, dupa ce au frunzarit cateva carti...

Nu vreau sa dau exemple...dar lista e lunga

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
azi nu se mai mizează pe valori morale, estetice, spirituale, etc. Nici măcar pe cele economice, autentice... Caragiale e actual, dar parcă eroii lui nu erau așa de veninoși, deoarece nu erau nici foarte vanitoși. Își cam cunoșteau lungul nasului...

Karina,
îți amintești de Dinu Păturiciu...pardon... Păturică ? Ăla citea cărți care „să-i subțieze mintea ”... Acum nici măcar atâta lucru nu se mai face. Auzi tu, să crezi sincer că Soarele se învârtește în jurul nostru!... S-ar închina și Copernic...

karina spunea...

Nu m-ai facut sa zambesc...ci sa rad in hohote:)) nu am mai facut asta demult.

Ryana, Dan si Serban, v-am dedicat o postare drept raspuns la comentariile de mai sus:

http://karina-lumeanoastra.blogspot.com/2010/08/romania-cu-lantul-de-gat.html

karina spunea...

Mi-a placut: "Scriitorul nu mai poate face nimic: e nevoie de etolog, de veterinar, de dresor:))

karina spunea...

M-am intors la aceasta postare, pentru ca astazi am citit ceva intrun ziar care explica multe...

Cartea Danei Savuica, face furori printre tinere..
Nu contest continutul si nici talentul autoarei pentru ca nu am citit nimic scris de ea.

Dar faptul ca acea carte s-a epuizat imediat cum a ajuns pe tarabe, da de gandit despre nivelul intelectual al tineretului din ziua de astazi...
Tema principala a cartii: Cum sa-l pastrez doar pentru mine? - sfaturi legate de viata de cuplu al fostului iepuras Playboy. Deja tinerele se indoapa cu pretioasele sfaturi ale autoarei, in timp ce cartile unor scriitori renumiti stau prafuite cu zilele...

Toate cititoarele spun acelasi lucru: am invatat din carte ceva, sigur nu ma va parasi.

NU vorbim numai despre faptul ca autoarea le invata niste tertipuri ca sa tina iubitii langa ele ci de faptul ca nimeni nu si-a pus problema ca in momentul cand ai nevoie de astfle de sfaturi, vrei sa tii langa tine o persoana cu tertipuri si viclesuguri. Cine le invata ce inseamna iubirea si ca ea exista doar atunci cand se manifesta la ambele persoane din cuplu? In rest este orice intrun cuplu, numai iubire nu...Prietenie, tovarasie, fratie dar nu iubire...

Dana Savuica, un om nu se tine langa tine cu smecherii...

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
„autorii” sunt azi mai numeroși decât cititorii, pentru că nici măcar nu se citesc între ei... Desigur, cei mai mulți nu au nimic în comun cu arta...