Amurgul pierde perle pe iarba de sub pruni :
belciug de aur moale pe zilele de luni
sculptează-ncet lumina în lămpi rotunde, mici,
iar luna se trezește în blănuri de pisici.
Se-mpuțineaz-albastrul în ochii tăi cei triști ;
zâmbești, ești fericită, deși nici nu exiști !
6 comentarii:
cum sti tu sa aduci toamna...
...te imbratisez prieten drag.
Xia,
aș vrea să pot readuce primăvara...
Când am scris, m-am gândit și la ochii tăi. Își mai schimbă culoarea după anotimp, oră, sentimente, ploi, ninsori și peisajele prin care treci ? Erau verzi, căprui, albaștri, negri, cenușii și violeți. Cred că i-am mai văzut o dată, din mașină, când treceam prin localitatea ta.
Dar n-am fost deloc sigur. Dacă aș fi fost, aș fi oprit mașina și...
E bine sa nu eziti in viitor...:)
Da..sigur a venit toamna.. :(
Karina,
numai să nu fie prea târziu... :(
Catwalk,
să ne bucurăm și pentru toamnă ! :)
Trimiteți un comentariu