Sunt de părere că femeile au resurse mentale și afective mai bogate decât bărbații. Altfel spus, sunt mai inteligente și mai sensibile decât tovarășii lor de viață. Că nu și-au concretizat constant superioritatea în realizări artistice memorabile e altă problemă.
Asta e, femeile ne sunt superioare. Dar ele nu au termeni de comparație nici când sunt proaste ori răzbunătoare. De pildă, Patricia Kaas. S-a tăvălit cu un dobitoc, un fel de Ionică cel Prost al lui Creangă, și pe urmă s-a lăudat într-o autobiografie cu ce i-a făcut ăla. Mare om, Truică ăsta ! Și ce amant teribil este ! Biata Patricia nu se mai sătura de amor ! Cred că dacă artista l-ar fi cunoscut pe Făcăleț ( vă dați seama de ce era poreclit așa ! ), un paznic de fânețe dotat mai dihai decât un măgar, Patricia i-ar fi dedicat zece ode, trei discuri și i-ar fi ridicat două statui.
Topîrceanu a fost un tip dat în Paște, după o vorbă folosită de Nichita Stănescu și Fănuș Neagu. Ca să-l discrediteze pe un istoric literar, academician și decan al unei prestigioase facultăți, el a inventat blestemul Lăuda-te-ar Bogdan-Duică ! Să te elogieze Bogdan-Duică ar fi fost suprema decădere scriitoricească. În mod sigur, Topîrceanu era nedrept cu Duică, dar este particularizată aici ideea că un prost îți aduce mai multe beneficii dacă te vorbește de rău.
Putem să adăugăm și noi un vers la înjurătura lui Topîrceanu :
Lăuda-te-ar Bogdan-Duică !
Culca-te-ai cu Remus Truică !
20 de comentarii:
:))))))..doamne cât am putut să râd..acum,lăsând deoparte pe Patricia Kass,despre care se vorbeşte aşa ceva[eu dacă nu văd manuscrisul,chiar nu cred ce spun răspândacii ăştia de jurnalişti ai noştri,având în vedere că despre relaţia ei cu Alain Delon,nu s-a vorbit aşa ceva,şi hai să fim serioaşi,distanţa Delon Truică e cam de mii de ani lumină,ca să fac o exprimare mai,gen hai să mă dau şi eu inteligentă:))))))],cum rămâne totuşi cu bărbaţii care se laudă cu nu ştiu câte amante,partide de amor nenumărate cu femei intangibile,femei cu care nici nu au schimbat vreodată o vorbă,dar dacă sunt admirate de alţii ţin să arunce aşa de necaz,"cine mă asta?..să fii tu sănătos de câte ori eu..cu ea..
sunt sceptică..nu cumva Truică ăsta se laudă prin ceva cercuri mai selecte cu"aventurile"lui pt a ieşi în evidenţă,având în vedere că prin divorţ,poate se clatină cumva imperiul său de miliardar?..zic şi eu:)
:)
Mai mult decât în orice, în chestiunile intime care devin publice, distanţa dintre sublim şi penibil este foarte mică.
Nu cred să fie o chestiune care să ţină de gen.
Ştim cu toţii că există destui reprezentanţi ai genului masculin care se laudă cu aventurile lor.
Însă, urmările unor astfel de destăinuiri sunt neplăcute. Ele determină repercusiuni diverse care privesc nu numai persoanele direct implicate.
Ryanna,
draga de Patricia l-o fi considerând pe Delon un moșneag căruia i-a trecut traiul, i s-a dus mălaiul. Unul tânăr, vânos și ars de soare îi trebuie ei !
Blue,
da, bărbații se laudă tot timpul cu femeile pe care le-au rostogolit. Dar n-am spus că ei sunt mai proști decât femeile ? :)
Am înclinat tot timpul capul în faţa femeilor inteligente, am răbufnit în schimb în faţa bărbaţilor inteligenţi -orgoliu masculin, dar încă nu mă doare gâtul; deşi conduc excesiv de mult maşina, felul în care doresc să-mi exprim ideea conduce de fapt la felul în care conduci maşina: câte femei, sau câte şoferiţe s-au văzut în trafic -de către bărbaţi, că au abilităţi minunate în a conduce un autovehicul?!
Fără să dau exemple, pot sublinia că am întâlnit motocicliste care contraziceau legile gravitaţiei: atunci unde-i inteligenţa?
În CURAJ, o femeie inteligentă are curaj, curaj în viaţă, în iubire, în ceea ce mai târziu copii îi pot da stimulul necesar, dacă aceştia lipsesc, atunci este bărbatul de lângă ea, dacă acesta nu merită, vede salvarea în profesie, în cunoaştere...
Fără să ţin partea, femeia are scutul, bărbatul sabia, scutul poartă însemne, simboluri, cutume înscrise ce orbesc atacatorul, în schimb sabia are traiectoria şi în rest doar obstacolul.
N-am să nimeresc niciodată atât de bine, fiind bărbat, ţinta!
:)
Scorchfield,
frumos. :) Mă inspiri mereu. Din nou văd un eseu frumos în paginile unei cărți.
Cândva credeam că femeia este elementul stabil al familiei, vatra unde toate se întâlneau. Iar bărbatul era aventurierul, cel care explorări și incursiuni, apoi se întorcea la ograda sa. Azi nu mai sunt sigur de nimic.
Şerban,
aventura, de fapt nu chiar aventură pe care a avut-o Patricia Kass cu Alain Delon,s-a consumat în urmă cu aproape 20 de ani..pe atunci Alain Delon era cu puţin mai în vârstă decât eşti tu acum:)..
Ryanna,
mi-a plăcut mult Delon. Un bărbat frumos, într-adevăr. Alții însă au îmbătrânit frumos.
Mărturisesc că şi eu ajunsesem într-o vreme să cred că bărbaţii sunt mai proşti decât femeile. Noroc că am avut ocazia să întâlnesc bărbaţi sclipitori şi mi-am schimbat părerea.
:)
Nu, nu putem aplica aceste atribute la întregul gen. Le putem asocia cu indivizii, dar cam atât.
Blue,
așa e, generalizările duc la erori. Poate că sunt mai mulți bărbați inteligenți decât femei. Dar ele dețin extremele : unele sunt cele mai inteligenta, altele cele mai proaste. :)
Buna Serban,
Stii ce cred eu? cred ca da, suntem mai sensibile. si asta ne prosteste. In general, e mai usor cred sa razbati daca esti mai putin sensibil.
Fanfan,
un misogin spunea că femeile trăiesc mai mult în senzorial și mai puțin în idee.
Tu ai pus degetul pe rană. Sensibilitatea e o însușire care atârnă greu în toate direcțiile.
...sau doar mai mediatizate, pentru că extremele se găsesc la ambele genuri.
:)
Ce părere ai despre beţivii şi boschetarii care, în marea lor majoritate, sunt bărbaţi?
Mă îndoiesc de faptul că decăderea acestora ar fi un semn de inteligenţă.
:)
Blue,
văd că te-ai supărat și nu te mai numeri printre urmăritorii mei.
Păi, nu am recunoscut că bărbații sunt niște nenorociți ? Bețivi, afemeiați, ipocriți. Niște nenorociți ! :)
Vezi însă că bețivii sunt sensibili și nu acceptă să-i iei în răspăr. Desigur, nu mă refer la bețivanii geniali, gen Poe, Richard Burton, Dylan Thomas, Nichita Stănescu : la ei, forța de creație era însoțită permanent, ca o umbră, de instinctul autodistrugerii.
Nu m-am supărat absolut deloc!!!
:)
N-am idee de ce las atât de uşor impresia că m-aş supăra, dar te asigur că e doar o impresie.
Obişnuiesc să citesc postările domniei tale mult mai des decât comentez. Însă absenţa comentariilor nu se datorează vreunui resentiment pe care l-aş avea faţă de autor.
Aaaa, beţivii geniali, sau genialii beţivi!
:))
Da, ai perfectă dreptate.
Totuşi, ei au lăsat "ceva" în urma lor. Adică, altceva decât bărbaţii despre care vorbeam în comentariul de mai sus.
Serios acum, eu cred că este un echilibru în toate acestea şi de aceea insist în a prezenta şi "celălalt" punct de vedere. (Însist, dar o fac fără patimă.)
Poate aşa n-o să mai punem pe seama genului anumite slăbiciuni şi neajunsuri general umane.
Sau, de ce nu, dacă asta ne provoacă zâmbete şi ne incită la discuţii interesante!
("Jucăm" la pace? Ce zici?)
:))
Da, imi place postarea asta. Adevar grăiesti :)
Blue,
da, trebuie să existe un echilibru. Între noi, în viața noastră, pretutindeni. Fără acesta nici nu se poate crea.
Dintre genialii nebuni, l-am uitat pe Ștefan Iordache. Când a murit, un amic, care nu disprețuiește vinul și nu a proiectat nicio catedrală, mi-a spus că marele actor a fost un om neîmplinit care și-a irosit viața de pomană. Ce să mai zici ? Din fenomenul Ștefan Iordache înțelesese și el că artistului i-a plăcut să petreacă. Amicul înțelesese, adică, numai ce putuse și făcuse și el la viața lui.
Catwalk,
am spus lucrurile mai pe ocolite, dar e posibil să fi ajuns la țintă. :)
Catwalk,
am spus lucrurile mai pe ocolite, dar e posibil să fi ajuns la țintă. :)
:)))))))))))))))))))))))))))))))
Trimiteți un comentariu