Gata ! L-au prins ! Gigi Becali a băut și pe urmă s-a urcat la volan !
După ce au numărat sarmalele și icrele de la nunta lui Borcea, după ce au filmat chiloții și mustățile invitaților, după ce au socotit cât a costat și cât nu petrecerea respectivă, niște așa-ziși ziariști au crezut că au împușcat iepurele cel gras : l-au surprins pe Gigi Becali cu paharul la gură, iar dimineața l-au văzut cum conducea mașina. Concluzia e clară : omul a condus în stare de ebrietate.
Nu pot fi bănuit că îl simpatizez pe Gigi, dar posesorul de palat are câteva însușiri care lipsesc îndeobște oamenilor din jurul nostru : crede cu adevărat în Dumnezeu, are cultul familiei și închide repede un conflict, dovadă că nu este chiar un prost. Becali a răspuns cu bun-simț la acuzațiile aduse, dar idioții au ținut-o gaia-mațu o săptămână încheiată. Asta înseamnă azi, în România, să-ți faci meseria de ziarist. Las la o parte că mulți cetățeni, fără să aibă treabă cu gazetăria, manifestă o curiozitate bolnăvicioasă în legătură cu viețile vecinilor ori colegilor de serviciu, hrănindu-se spiritual din coșurile de gunoi ale semenilor lor. Îi urmăresc zeci de ani pe cei pe care li s-a pus pata, îi monitorizează, le întocmesc dosare, răspândesc calomnii și zvonuri pe seama lor. Uneori transmit mai departe, urmașilor, misiunea pe care și-au încredințat-o singuri și care a ajuns să fie singura lor rațiune de a trăi. Cunosc cazul unora care și-au făcut un cont fals pe Facebook pentru a-și putea urmări dușmanul chiar și în spațiul virtual, deși preocupările aceluia nu au nimic în comun cu activitățile lor ! Cât de puțină demnitate trebuie să ai ca să faci așa ceva ? Cât creier să ai sub țeastă ? Să fii tânăr, trecut prin lume și prin școli și, în loc să iei o carte în mână pentru a afla cum gândea Albert Camus ori ce scria Flaubert, te vâri în closetul unui om, îi adulmeci vânturile și îi analizezi excrementele, ca să găsești lucruri compromițătoare pe care să le publici pe șanț ! Ce educație ar putea da unor copii asemenea specimene ? Sunt aspecte care depășesc limitele unui comportament normal. Un psihiatru ar avea multe de spus în această privință.
Pe scurt, ne place să mirosim ciorapii murdari și izmenele nespălate ale celorlalți. De aceea au rating emisiunile în care sunt arătate nunți scandaloase, certuri, bătăi, infidelități, beții urmate de violență, amoruri interzise, crime. Se produce și se consumă la greu mizerie omenească. Niște gândaci mișunând prin mormane de bălegar. Asta vrea poporul, asta îi dăm, par să spună realizatorii. Într-o intervenție de excepție, marele ziarist Cristian Tudor Popescu a explicat că nu așa se face gazetăria. Nu trebuie să-i dai prostului numai ce vrea el, fiindcă ne tâmpim cu toții ! E necesar ca printre emisiunile cu rating să fie strecurate și dezbateri serioase, care să trezească mințile amorțite ale compatrioților noștri. Ducând ideea lui Tudor Popescu mai departe, aș spune că în toate talk-show-urile pot fi strecurate idei importante, pentru a-i face pe privitori dependenți nu numai de bețiile lui Becali și de păsărica Biancăi, ci și de niște obiecte micuțe, tipărite pe hârtie, numite cărți. Până atunci ne delectăm cu lăturile pe care Oana și Mărioara și le aruncă în cap, cu fotografiile Simonei și Danei, cu noile cuceriri ale lui Viorel Lis.
Ce lume minunată ! Cât de ușor pot fi făcuți fericiți unii oameni !
3 comentarii:
Atât doar că oamenii- mai ales tinerii- nu au vină că nu beneficiază de educaţie şi instrucţie în familie, şcoală sau mass media. Altminteri, ar fi prea simplu să dăm vina doar pe "prostime", că ea cere mizerie, de vreme ce, de peste douăzeci de ani, i se serveşte kitsch-ul en-gros şi en-detail. Apropo de jurnalism: nu puţine sunt cazuri de tinere(i) apetisante(-ţi), care fac o carieră "strălucită"- bani şi vizibilitate- graţie unor atribute fizice, nicidecum intelectuale.
Catia,
nu ştiu ce să mai cred. Nu-i voi înţelege niciodată pe cei care aleg să fie ţaţe, urmăritori de profesie, mahalagii, mâncători de rahat, iniţiatori de conflicte, etc. Despre mulţi dintre ei aş fi putut să jur că nu pot face aşa ceva şi mi-aş fi pus, cu încredere, viaţa în mâinile lor. În schimb, bătrânii ţărani îşi văd de-ale lor. Dar sunt din ce în ce mai puţini. Da, educaţia e cheia.
Cât despre formele apetisante care facilitează cariere de succes, îţi pot spune că am cunoscut o ziaristă care scria, de mână, numai cu majuscule, fără cratimă, fără virgule, fără nimic !
Ceea ce nu înseamnă că toate ziaristele frumoase sunt inculte ! :)
Trimiteți un comentariu