Victoria pentru care se poate muri într-o magherniță numită club

A devenit un lucru comun să aflăm că un bărbat onorabil a fost omorât, cu pumnul, bâta ori cuțitul, de către un Yeti de club. Omul se duce să se distreze și se trezește căsăpit sau cu țeasta sfărâmată.
E clar că judecătorii nu-și fac treaba.
E limpede că în spitalele românești se moare mai eficient decât pe stradă ori în casă. Medicii din Giurgiu ( acolo unde se aud câinii lătrând, când primești un pumn în cap ! ) nici măcar nu l-au examinat pe baschetbalistul american, așteptând ca acesta să se trezească dintr-o presupusă comă alcoolică. Pentru asemenea doctori ar trebui reintrodusă pedeapsa cu moartea.
E tragic că pentru a putea supraviețui, poliștii sunt nevoiți să se împrietenească cu criminalii. Vă amintiți de șeful acela de poliție, Șoric, care susținea că interlopii fac bine când practică, ilegal, cămătăria ? Am văzut alți oameni îmbrăcați în uniformă care le plângeau de milă unor criminali și arătau că ăia sunt cei mai blânzi și mai cinstiți oameni din lume ! Asta după ce mielușeii lăudați despicaseră cu toporul tărtăcuța vreunuia a cărui mutră n-o agreaseră ! În ce țară din lumea asta s-a mai văzut ca  oamenii legii să devină avocații ucigașilor ?
În fond, și foștii milițieni, și casapii au dreptate. Ce să cauți într-un club, dacă ești un om normal la cap ? Poate moartea, că altceva nu găsești acolo.
Lăsând gluma la o parte, mi se pare cel puțin nefirească înclinația unor sportivi de a-și sărbători victoriile prin cârciumi și maghernițe rău famate. Dacă vrei să faci performanță pe teren, e obligatoriu să nu intri decât într-un singur fel de club. Restul e risipire și lipsă de profesionalism.