Romane poliţiste

Cărţile pe care le citim sunt, ca şi persoanele pe care le întâlnim, oglinda stărilor noastre de spirit. Îmi propusesem să recitesc fosta colecţie Enigma a Editurii Univers. Calculatorul mi se defectase şi pierdusem câteva cărţi de articole. Am început cu Ultimul pahar de Peter Cheyney, cel mai slab text pe care m-am citit vreodată.
Au venit la rând Crima de la etajul 31 de Per Wahloo şi Dublul delict din strada Governo Vecchio de Ugo Moretti şi am fost generos răsplătit pentru insistenţa mea. Sunt două cărţi absolut remarcabile, care îşi depăşesc cu mult limitele impuse de specia literară pe care o ilustrează. Primul roman propune o viziune necruţătoare asupra societăţii suedeze, care acţionează asupra mediilor publicistice şi artistice precum un pat al lui Procust.  Poliţistul lui Wlahoo se comportă ca un automat şi suferă, se ştie, de o boală la stomac. Nu există libertate de opinie, toată lumea fiind obligată să se exprime aproape la fel. Concernul care tipăreşte toate publicaţiile este un Cerber care îi înghite pe cei care se abat de la regulile fixate de conducerea editurii. Cartea este de o nemiloasă observaţie socială.
Dublul delict din strada Governo Vechio ne propune un detectiv cu profil neobişnuit. Dindo Baldassarre e un poliţist tont şi leneş care îl ajută, din greşeală, pe un criminal periculos să scape de la locul faptei. E retrogradat la arhiva corpurilor delicte şi descoperă că precedesorul său, care între timp făcuse infarct, furase şi vânduse multe obiecte cu care se înfăptuiseră crime oribile. Pe cele mai valoroase le strânsese, totuşi, într-o colecţie impresionantă pe care o ţinea într-un apartament închiriat special. În paralel cu munca la poliţie, Dindo ţine un atelier de pictură într-un cartier rău famat. Vecinii, infractori îmbătrâniţi în rele, îl consideră un pictor de doi bani şi se împrietenesc cu el. Norocul nu-l părăseşte niciuo clipă pe Dindo. E însurat cu o femeie frumoasă şi fidelă şi descurcă, din pură întâmplare, iţele unei crime cu implicaţii grave.  Romanul este plin de umor şi se citeşte cu mare plăcere.

P.S. De sâmbătă dimineaţă până acum, miercuri, 29 februarie,  n-am avut net, aşa că n-am putut răspunde prietenilor care mi-au scris.