miercuri, 8 februarie 2012

Soarele roşu

Mă trezesc la şase dimineaţa, pentru a avea timp să ajung la şcoală. Îmi spun mereu că trebuie să merg încet şi să nu fiu stresat, dar de fiecare dată când pornesc, păşesc repede, de parcă aş pierde trenul. După zeci de ani de umblat cu bicicleta şi cu maşina, am uitat să mă deplasez pe jos într-un ritm sănătos.
E ger de crapă pietrele.  În iarna lui 1954 a viscolit nouă zile şi nouă nopţi în şir, dar nu a fost un frig atât de pătrunzător. Luna s-a lăsat ameninţătoate pe acoperişurile caselor, ca un imens soare roşu, prevestitor de rele.
Încep să cred că noi, românii, nu stăpânim arta de a-i conduce pe ceilalţi. Aproape toţi cei care ocupă o funcţie de conducere, oricât de lipsită de importanţă, pierd contactul cu realitatea, se comportă ca nişte zbiri incompetenţi şi consideră că instituţia cu pricina este o moştenire de familie : taie şi spânzură după bunul lor plac. Dacă şi un director de grădiniţă începe să creadă, după doi-trei ani,  că ocupă tronul Bourbonilor, ce să mai vorbim despre alţii ! Românii suferă de şefie acută. Adică principala problemă a unui manager este să ţină de scaun cât mai mult şi să-i elimine pe cei care îi periclitează poziţia. Ce mai contează competiţia, valoarea, rezultatele ? Nimic.  Problema este că nu ştim să ne alegem liderii, iar de la un punct încolo nu mai avem nici pe cine să alegem. Ne plac prea mult clovnii, comedianţii şi farsele ieftine. Şi pentru prostie plătim cu viitorul generaţiei tinere.
Probabil că fără aducerea unei dinastii străine la conducerea României, nu s-ar fi putut edifica o ţară cât de cât modernă.
Măcar cu numele. Cu mintea suntem tot în Evul Mediu.

22 de comentarii:

Invizibilul spunea...

Vorbeam cu un nene care injura guvernul non-stop. L-am intrebat daca ar fura, in caz ca ar ajunge primar, prin absurd. "As fura pentru copii." Neamul nostru e viciat profund.

Rox spunea...

Asa e...cu mintea suntem tot in evul mediu...

Ryanna Pop spunea...

ştii,eu mă gândesc cum că uneori nu conducătorii sunt de vină,dar şi parte din "supuşi"sunt imaturi şi cum de regulă comportamentul cuiva dă şi rezultatul pe măsură cu cei din jur de aici şi consecinţele..ca revers,am avut noroc să lucrez în colective unde şefii erau oameni deosebiţi..într-o anume perioadă am lucrat cu un director de ziar,care din păcate în urma unei boli incurabile s-a stins prematur..acesta din urmă iubea oamenii şi redacţia precum copilul său..a acordat atâtea privilegii subalternilor fără să se pună el pe primul loc..dar când la un moment dat datorită sistemului,a trebuit să strângă cureaua,a fost trădat şi umulit de cei cărora le construise o carieră..acum mulţi îl regretă pe unde se află,dar e prea târziu şi,nu ştiu dacă acesta e cel mai important aspect...ci faptul ca măcar să fi învăţat ceva din perioada când acel om le-a dat o şansă..e complicat caracterul românesc..posibil nu degeaba se mai spune cum că avem conducătorii ce-i merităm!:)..

Şerban Tomşa spunea...

Invizibilul,
aşa este, din păcate. Condamnăm la alţii ceea ce noi am vrea să facem ori chiar facem cu asupra de măsură.

Şerban Tomşa spunea...

Roxy,
cred că toate tipurile de societate sunt variante ale sclavagismului şi feudalismului, în fond şi acestea două ipostaze ale ale aceleiaşi comunităţi bazate pe împărţirea în creatorii de valori, care mor de foame, şi creatorii de excremente, care sunt milionari.

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
totdeauna avem ce merităm. Iar cine e prost ori neam prost o duce mult, că are de otrăvit mii de vieţi. Sunt şi oameni deosebiţi, dar sunt trădaţi de cei pe care i-au ajutat. Sunt vânduţi ieftin, pe doi-trei mici, după cum spuneam cu alt prilej. Avem ceva la creier, din moment ce nu suportăm pe cei buni. Îţi aduci aminte cine erau inamicii publici după aşa-zisa revoluţie ? Corneliu Coposu, regele, Alexandru Paleologu, adică aristocraţia spiritului românesc. Vai de capul nostru ! Acum e clar că nu mai avem pe cine să alegem. Atât de cumsecadele Măidragăanimalule a avut grijă să-i aducă la putere pe toţi netoţii şi nenorociţii şi să reînfiinţeze PCR-ul, spart acum în câteva bucăţi : unele cioburi sunt la putere, altele în opoziţie. Nu creadeam niciodată că voi ajunge să recunosc că şi Ceauşescu avea mai multă minte decât cretinii din Parlamentul României.

Radu spunea...

Buna seara , Serban !
Am primit cartea pe care am reusit s-o gasesc datorita tie . "Dupa mine o zi " este o carte cu adevarat valoroasa . Am gasit aici aceleasi racile care framanta societatea romaneasca acum ca si acum trei sute de ani . Similitudinea nu poate fi decat perfecta . Caragiale , cu mai bine de o suta de de ani in urma ne scotea in evidenta aceesi demagogie , aceleasi moravuri usoare , aceeasi dorinta de inavutire rapida a celor ajunsi vremelnic in posturi cheie ale statului . Oare vom avea vreo sansa pana la sfarsitul zilelor noastre , sa vedem macar mijind o urma de bun simt la cei de la o carma mai mare ori mai mica ? Ori corabia este sortita sa plutesca in deriva pe veci ?

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
suntem bolnavi incurabil. Cine vrea să facă lucruri deosebite, trebuie să o şteargă de aici, din patria lichelelor şi a lingăilor. Aşa a fost pe vremea lui Cioran, Ionesco şi Eliade, la fel este şi acum. Iar cartea lui I.D. Nicolescu este o oglindă fidelă şi expresivă a întregii noastre istorii. Ne putem citi destinul în ea.
Ştii ce am aflat ? Că preatalentatul autor a renunţat la scris şi a investit pe litoral, fiind acum un prosper om de afaceri. Mă bucur pentru el că a ieşit din marasmul în care trăim noi, dar aş fi şi mai încântat dacă aş şti că îşi face timp şi pentru scris.

Ryanna Pop spunea...

Şerban,
aşa este..din totdeauna am spus că Iliescu este singurul şi marele vinovat ptr.stagnarea României şi ptr."emanaţii"ce i-a creat..poate că după aşa zisa revoluţie ar fi fost bine să ia puterea cineva din afară..ca pe vremuri când marile imperii numeau regii pe care i-am avut şi care parcă au ţinut mai mult la acest popor decât unul din sânge românesc..nu ştiu dacă această Românie va avea vreodată un mare om politic,un om care să facă într-adevăr ptr.oameni ceva..deşi mă gândesc că nu va ieşi în glorie nici acela din istorie deoarece revin iar la o obsesie a mea,cum că majoritate a.d.n. românesc e prea încărcat de sângele hoardelor barbare ce parcă încă bântuie aceste locuri..spunea cândva Eminescu,”dacă vrei să afli viitorul unei ţări, priveşte în trecut"..poate am greşit citatul ,te rog să mă corectezi,deşi tot Eminescu scria,"ce-ţi doresc eu ţie dulce Românie,ţara mea de glorii,ţara mea de dor….
la trecutu-ţi mare,mare viitor”..săracul ,bine că nu mai este să vadă în ce glorii am trăit ţi încă trăim:(

Scorchfield spunea...

Șerban, hai altfel.
De ce trebuie să fie altfel, de ce credem că este altfel, de ce ne agățăm să fie altfel?
Perpetuarea unei epoci, unui ev (că cineva pomenea mai sus), nu ține de noi; noi nu schimbăm nimic, o iluzie ne înconjoară.
Da, pentru noi ca observatori, putem să ne dăm cu părerea, fără să suferim și fără să icnim, doar să notăm!

Radu spunea...

Cand ai o afacere e cam greu sa-ti gasesti timp si pentru scris . Dar am vazut si cazuri in care oamenii gasesc timp pentru satisfacerea oricarui hobby . Este doar o chestiune de organizare si de echilibru interior . Cine-l cauta il gaseste !

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
aşa e, conducătorii noştri n-au putut vedea nicicând dincolo de burta şi de buzunarul lor.
Şi când te gândeşti că Iliescu, luat ca om, ar fi avut caracter, fiind singurul pesedist care n-a tratat bunurile ţării ca pe o moşie moştenită de la părinţi, aşa cum au procedat ceilalţi. Sau aşa mi se pare mie.

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfiel,
just ! Ceea ce nu este nu este, iar ceea ce este tot nu este. :)

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
pentru a putea trăi omeneşte ( că noi o ducem într-un regim de supravieţuire ), Nicolescu a făcut un sacrificiu enorm. Mai ales că el era un scriitor pe care nu-l găseam pe orice stradă.

Vocea-de-departe spunea...

Bună seara. Călătoresc des pe blogurile care mi se par interesante în Cyberia. Îmi permit să adaug şi eu o vorbă. Nu doar în România se suferă de şefie. În hebdomadarul "Marianne" şi alte publicaţii franceze, Sarkozy e numit "Nicolas I" cu aluzie clară şi ironică la aerele dictatoriale ale cetăţeanului. Prin Italia, cetăţeanul Berlusconi îşi dă aceleaşi aere şi nu mai înşir alţi oameni politici sau şefi de stat că n-aş mai termina. Am eu aşa, o părere în organism, că le pun un adeziv în scaunul politic, care dă dependenţă... Şi da, românul e în Evul Mediu în multe privinţe, dar nu în toate. Doar că, iar ca peste tot, nu prea are opţiuni.

http://myblog-lyrics.blogspot.com spunea...

Naravul romanilor se invata odata cu prima poezie: Catelus cu parul cret/FURA rata..../El se JURA ca nu FURA..etc. Probabil ca asta se imprima adanc in subconstientul unora.Altii "beneficiaza" de educatia oferita de familie,destui actioneaza prin mimetism dar si din disperare.Prea putini sunt cei fara probleme de coloana vertebrala. Asadar,de unde nu-i,pe cine sa alegi?

ioana geacăr spunea...

Toate funcţiile sunt politice, şi a celui de la grădiniţă şi el face abuz de putere ca şi şefii mai de sus şi de foarte sus.
Ai văzut noua lege a învăţământului? Ai citit cu atenţie Mişcarea pers didactic? http://www.isj-db.ro/perfectionare/metodologie%20si%20calendar%202012.pdf
Ştii câtă putere are micuţul tău personaj? Deja a avut grijă de rudele care trebuiau titularizate urgent, în primăvara asta, de ale lui şi ale şefilor!!!! Nu e o lege pentru mediocri, e prea puţin spus, e o lege pentru şmecheri!

Şerban Tomşa spunea...

Vocea-dedeparte,
informaţia e binevenită. Probabil însă că în anumite medii, care au regim subcultural, animalier, şefia capătă aspecte groteşti. La noi, oamenii şi ziariştii înţeleg că şi politica se face cu bâta. A fost suficient ca un lider PSD să-şi îndulcească înjurăturile la adresa puterii, că toată lumea s-a supărat. Nu că puterea n-ar merita insultată... Dar ei sunt profesionişti, nu mahalagii. Aşa nu vom ajunge nicăieri.
Te mai aştept.

Şerban Tomşa spunea...

Lyrics,
e tragic că avem pe liste mereu şi mereu aceeaşi neisprăviţi. De aceea ei încep să se creadă veşnici. Formează un fel de dinastii. Ei sunt condamnaţi să fie aleşi ca să se căpătuiască, noi să îi ştampilăm, că oricum nu prea avem alţii mai buni. Mediocrităţile patentate au ajuns conducători de profesie ! E tragic.
Te mai aştept.

Şerban Tomşa spunea...

Ioana,
ai dreptate, e o mare porcărie. Când vor veni alţii, îşi vor pune oamenii lor. Competenţa nu este luată în calcul. De aceea nu mai contăm în lume decât ca ţara cea mai săracă şi mai coruptă. Nu suntem capabili să vedem dinclo de nişte interese individuale şi meschine.
Mulţumesc pentru vizită.

ioana geacăr spunea...

"Când vor veni alţii, îşi vor pune oamenii lor." Ăsta-i pesimism feroce, Şerban! dacă punem verbele şi la timpul trecut, ajungem la un profil politic imoral, la o mentalitate politică virusată rău!!!
În ceea ce ne priveşte, ca scriitori, ar trebui să fim cum ne-ndeamnă Scorchfield : " ca observatori, putem să ne dăm cu părerea, fără să suferim și fără să icnim, doar să notăm!" Pe bune, asta e cheia succesului(scuze pt clişeu :D) în proză (mai ales!!!), sau în poezie!

Şerban Tomşa spunea...

Ioana,
nu e deloc pesimism, e realism curat ! Aşa s-a întâmplat totdeauna. În unele locuri nu eşti invitat la o petrecere dacă nu eşti din acelaşi partid cu sărbătoritul, chiar dacă fuseseşi înainte bun prieten cu acesta. Fostul prieten - pe care l-ai ajutat la greu - trage sforile să te scoată din sistemul de conducere al şcolii, chit că ai avut cele mai bune rezultate la examene. Partidul are întâietate ! Adevărul este că în mediile subculturale, comportamentul politico-animalic al oamenilor îmbracă forme mai mult decât groteşti.
Sunt de acord cu tine şi cu prietenul Scorchfield că poezia şi proza au un alt regim. :) ( Aici însă n-am vrut să fac artă : nemulţumirea e prea vizibilă. ) Secretul reuşitei artistice aici stă. Voi ţine cont de ceea ce-mi spui.
Îţi mulţumesc pentru vizită, îmi face mare plăcere să dialogăm. Te mai aştept.