Când te desparţi de cineva, o lume moare în tine. Dacă îi spui adio unui prieten sau unei iubite, o vreme eşti ca şi mort. Universurile virtuale din fiinţa ta se scufundă. Se vor naşte altele sau nu.
În fiecare zi ne despărţim definitiv de oameni dragi. Profesorii îşi iau însă rămas bun, periodic, de la promoţii succesive de elevi şi devin tot mai bătrâni.
Astăzi a mai plecat o generaţie. Ceva din atitudinea copiilor mi-a dat fiori. Am organizat Ultimul clopoţel. O fată a rostit un cuvânt de rămas-bun, câteva colege ale ei au citit nişte poezii luate de pe net, apoi au vorbit directoarea şcolii, cele două diriginte şi un coleg. În sfârşit, am spus şi eu câteva cuvinte. În tot acest timp, unii copii tremurau de emoţie, alţii erau excesiv de degajaţi şi familiari cu dascălii, ca şi cum aceştia ar fi fost nişte fraţi ai lor, mai mici şi oarecum tonţi, având nevoie la tot pasul de sfaturi binevoitoare.
După ce s-a terminat totul, am mai băgat o dată capul pe uşă, căutându-l pe un profesor. Sala de clasă era pustie, dar atâta mizerie n-am văzut în viaţa mea. Împrăştiaseră pe jos toate gunoaiele disponibile, iar pereţii erau stropiţi cu suc şi cu cafea. Ar fi fost mai rău doar dacă şi-ar fi făcut nevoile şi ar fi aruncat cu excremente pe pereţi." Ultima noastră mizerie ! ", mi-a zis, zâmbind, un băiat care întârziase pe hol.
Şi atunci am rămas o vreme nemişcat. Mi-am dat seama că printre elevii mei s-ar putea să nu fie nici măcar doi care să se bucure, peste ani, de lectura unui roman precum Un veac de singurătate.
Şi lucrul acesta mi-a dat fiori.
8 comentarii:
Te-am citit fiind simpatic cu gladiolele atârnate de gât, de ce mi-o tragi cu Un veac de singurătate, ori nu ști că Ursula mă bântuie în nopțile de vară, cu tenacitatea sa, iar Melchiade îmi dă răcoare arătându-mi pentru a nu știu câta oară gheața!
Scorchfield,
chestia cu gheaţa m-a obsedat şi pe mine zeci de ani, până am descoperit o scenă asemănătoare în viaţa mea, ascunsă în cotloanele memoriei copilului de un an-doi, cât aveam când am ţinut prima dată zăpadă în mână.
În altă ordine de idei, mi se pare că orice gusturi literare ar avea cineva şi oricât de original ar scrie, ar fi descalificant să nu-i placă Marquez. :)
o legendă -inventată de mine, spune că America de Sud nu există, există numai cea de Nord. În timp ce arheologi din nord găseau vestigii din America Centrală, mai apoi descoperindu-se civilizația Inca, cu Machu-Picchu într-un ac de cravată (de aur), atunci într-o fervoare nesăbuită s-au născut oameni asemeni lui Marquez, Borges, Llosa și ar fi obositor să continuu, iată aurul de pe acoperișul orașelor civilizațiilor precolumbiene.
Noi românii, am reușit și noi asta, să scoatem aurul din râul sacru, din Sargetia, prin Eliade, Cioran, Preda sau Blaga, acum în deruta totală se pare că Europa culturală se termină în est la Viena. (și frații noștri unguri cad vertiginos)
Noa serbus.
Ai fost neplăcut surprins de mizeria lăsată în urma lor, a foştilor elevi. Şi asta pentru că ai uitat că n-au avut de la cine învăţa că la plecare trebuie să-şi strângă gunoaiele. Nu era datoria voastră, a dascălilor s-o faceţi. Fiecare muce are un părinte. Dar ce învaţă mucea de la părinte? Să meargă la iarbă verde şi cum ajunge acolo să aprindă un foc pentră a prăji ceva după care urmează golirea PET-urilor şi a dozelor de suc sau bere. După ce termină această petrecere în "aer curat" la iarbă verde se urcă în maşină şi pleacă. În urma lor: gunoaie de tot felul. Atunci de unde să ştie mucea că la terminarea şcolii sala de clasă trebuie să rămână curată şi pereţii nestropiţi?
Trist, dar 100% real. Aceasta este adevarata criza a acestei lumi.
Scorchfield,
admirabilă legendă culturală! Vrem mai multe ! :)
Liviu,
ai dreptate, pe ei nu-i mai învaţă nimeni nimic. Şi chiar de ar încerca...
Nu văd bine viitorul învăţământului şi mai am un mulţi, mulţi ani până voi scăpa definitiv. Dar poate că se va transforma în altceva la fel de util, adică într-o instituţie în care persoanele adulte sunt reeducate de adolescenţi.
Dede's,
da, trăim o epocă postculturală, un fel de Ev Mediu modern. Mă îngrijorează doar ideea că bibliotecile vor rămâne pustii.
Trimiteți un comentariu