E reconfortant să-l citeşti pe Bukowski : frust, elegant, firesc, sugestiv, tandru, trivial, dur, plin de umor.
Un lucru care mă umple de admiraţie faţă de scriitorii americani este faptul că ei îşi menţionează fără complexe preferinţele literare. La Truman Capote am găsit mai multe nume de autori faimoşi, care îmi plac şi mie foarte mult.
În Femei de Charles Bukowski, Ed. Polirom, 2012 : "Am ieşit pe verandă cu paharele în mână şi am privit traficul de după-amiază. Vorbea despre Huxley şi Lawrence în Italia. Ce rahat. I-am spus că Knut Hamsun fusese cel mai mare scriitor al lumii. M-a privit uimită că auzisem de el, apoi a fost de acord. " ( pag. 75 )
"Cel mai rău pentru un scriitor este să cunoască un alt scriitor şi, mai rău decât atât, să cunoască mai mulţi scriitori. Ca muştele pe acelaşi căcat. "( pag. 59 )
Oriunde îl deschizi pe Bukowski, simţi magia unui stil limpede, dar de o forţă uimitoare. Poate că Sorin Stoica al nostru, tânărul prozator dispărut atât de timpuriu, ar fi ajuns la performanţele literare ale lui Bukowski. Minus obscenităţile americanului. Altminteri şi acestea foarte inspirate şi de... bun-gust, dacă pot zice aşa.
6 comentarii:
bukovski / sorin stoica? fii mai explicit (pt mine), te rog.
Eu iam citit doar versurile şi mărturisesc că la început am rămas perplexă, deşi i-am înţeles sinceritatea şi adîncimea. Apoi, stilul atît de direct, de veridic, m-a captivat. Iar ca mesaj l-am asemuit cumva cu Diogene (chiar dacă comparaţia poate părea deplasată), am găsit la el aceeaşi incompatibilitate cu o lume impregnată de fariseism.
George,
m-am referit la faptul că ambii scriitori nu mizează deloc pe artificiu, scriind o proză frustă, fără o intrigă puternică, dar cu scene vii autentice. Ajung la performanţe artistice uimitoare, consemnând, aparent, ce li se întâmplă. Un fel de proză-jurnal deloc elaborată, scrisă însă cu mult talent. Lipsa convenţiilor artistice ar fi o notă comună definitorie.
Silvia,
comparaţia ta este cât se poate de nimerită. Bukowski are relief artistic, relatând ceea ce trăieşte, fără pudoare şi afectare.
Îmi pare rău pentru greşeala scăpată(iam, în loc de i-am), am o tastă mai încăpăţînată şi nu am mai verificat textul. Sper să nu se mai repete.
Silvia,
nicio problemă ! Eu tastez prost şi încet, lăsând deseori greşeli în urmă. Bănuiesc că nu mă suspectează nimeni de analfabetism, din moment ce nu fac nicio eroare cu stiloul.
Trimiteți un comentariu