miercuri, 12 septembrie 2012

Arta şi războiul

Am fost impresionat să aflu că în prima mare confruntare navală dintre SUA şi Japonia, în timpul celui de-al doilea război mondial, fiecare dintre cele două părţi şi-a luat câte un martor care să eternizeze evenimentele. Japonezii au venit cu un pictor care lucrase în Montparnasse, în vreme ce americanii l-au adus pe însuşi regizorul John Ford, ca să filmeze luptele. Ford şi-a pierdut şi un ochi cu acest prilej.  Conducătorii celor două puteri şi-au dat seama că numai arta poate înnobila cumva atrocitatea războiului, transformând-o cumva în frumuseţe şi eroism. Sau să fi fost vorba de aceeaşi medievală a stăpânilor care se mândreau cu compozitorii, pictorii şi poeţii pe care îi aveau la curte, ca pe nişte proprietăţi de lux ?
Poate că istoria trebuie ori să devină ficţiune pentru a fi suportabilă. Să remarcăm cele două tipuri de sensibilate, care îşi dispută nu numai supremaţia militară, ci şi cerurile estetice. Una contemplativă, bazată pe jocul culorilor. Cealaltă, dinamică, preferând epicul.
Mă gândesc cui ar fi încredinţat misiunea de a ţine o cronică artistică pentru posteritate ? În Războiul pentru Independenţă fusese Nicolae Grigorescu. În Războiul de Întregire, luptaseră cu arma în mână Camil Petrescu şi Alexei Mateevici. Dar nu fuseseră trimişi de nimeni acolo. Participaseră ca voluntari.
Uite că nu ştiu cine au jucat roluri similare în Al Doilea Mare Război.
Şi cine ar fi trimis acum să prindă în cuvinte sau în imagini scenele unei ipotetice confruntări ? Mai mult ca sigur, corespondenţii de război. Dar câţi dintre ei sunt de nivelul lui Hemingway, să zicem ?
Căci atunci când îţi pui viaţa în mâinile unui destin orb, contează ce calitate are martorul care priveşte gestul. Iar din punct de vedere literar, s-ar părea că e rentabil să povesteşti dramele de la distanţă, după ce ai citit despre ele, prin ziare. Erich Maria Remarque, Malraux şi Hemingway au încercat crudele experienţe chiar pe pielea lor.
Şi, desigur, Sven Hassel.

7 comentarii:

Lotus spunea...

Astăzi s-ar trimite jurnalişti din trusturile obediente. De fapt se "trimit" (activează mai bine zis) cu mult înainte de a începe conflictul... care trebuie cumva justificat în ochii opiniei publice.

ps: greu se comentează la tine... captcha, comentarii în fereastră separată, practic doar cu cont de Google...

Şerban Tomşa spunea...

Lotus,
da, am afla numai rahaturi inventate.
Mi-a semnalat şi Horia Gârbea că se comentează greu la mine. Aşa se şi explică puţinele comentarii din ultima vreme. Cred că trebuie schimbate nişte setări, am să întreb pe cineva care se pricepe. Eu nu pot comenta deloc pa blogurile multor prieteni.

Lotus spunea...

Dacă foloseşti interfaţa veche:

Din panoul de control -> Setări -> Comentarii şi acolo:
Who Can Comment? - Anyone
Comment Form Placement - Embedded
Comment moderation - Never
Show word verification - No

Dacă foloseşti interfaţa nouă:

Accesează acest link care hopefully te va duce rapid la setările pentru comentarii pe interfaţa nouă. De acolo:

Comment Location - Embedded
Who Can Comment? - Anyone
Comment moderation - Never
Show word verification - No

Sper să reuşeşti. :)

Lotus spunea...

A, şi după ce ai modificat acele setări, salvează...

Şerban Tomşa spunea...

Lotus,
mulţumesc. Am încercat ceva. Să vedem dacă am reuşit. :)

Lotus spunea...

Nu prea. :) O să reuşeşti că e simplu. Doar să ajungi la setările care trebuie, adică cele pentru comentarii, interfaţa Blogger e cam ciudată (mai ales aia nouă).

Lotus spunea...

Dar ai reuşit să scoţi capcha-ul. :) Mai pune embeded ca să apară sub postare formularul de comentat şi Anyone (include anonymous users) ca să se poată comenta şi cu link spre wordpress).