* În timp ce toate lumea îşi frânge mâinile şi caută soluţii pentru a scoate învăţământul din situaţia dezastruoasă în care acesta se află, elevii codaşi se distrează de minune şi râd de se prăpădesc. Ia uite, bă, ce se agită ăştia că n-am promovat noi examenul ! Păi, da, se simt cu musca pe căciulă, pen' că ei sunt vinovaţi că nu ştim nimic ! Ne-au făcut proşti şi nu ne-au încurajat deloc ! Între timp, ministerul de resort a găsit soluţia salvatoare. Performanţele şcolare vor fi garantate, de acum încolo, chiar în condiţiile în care elevii nu vor fi obligaţi să deschidă manualele sau să frecventeze cursurile vreunei şcoli. Toate lăcaşurile de studiu se vor transforma în cluburi, iar profesorii se vor produce, de-a valma cu stripteuzele, pe o scenă specială, spre desfătarea copiilor.
* Tot mai frecvent aflu că o persoană a găsit o sacoşă cu mulţi bani, dar i-a înapoiat celui care-i pierduse. Iată o modaliate de a-ţi educa semenii ! Dar cum se face că găsitorii cinstiţi sunt numai oameni săraci ?
* Un prieten pădurar mi-a spus astăzi că, prin păduri, căprioarele mor de sete. Asta e o tragedie adevărată.
P.S. 1. Pentru bucuria cititorilor acestui blog, aveam două ştiri politice inventate. Dar cum prietenii mei de pe net, scriitori sau nu, sunt împărţiţi în două tabere bine montate una împotriva celeilalte şi au devenit oarecum intoleranţi, m-am gândit că este mai bine să nu-i supăr. Îmi menţin poziţia de a nu mă pronunţa în chestiuni de natură politică, deşi aş avea de zis multe lucruri deopotrivă comice şi dureroase.
2. Iată cum văd eu şcoala viitorului. Fiecare elev are acasă un computer performant, cu ajutorul căruia se conectează la cursurile pe care vrea să le urmărească. Profesorii, la rândul lor, predau din propriul birou, tot prin intermediul calculatorului, luând legătură cu clasele sale la anumite ore, fixate printr-un program normal. Periodic, dascălii şi elevii se întâlnesc în cadrul unor colocvii de fixare a cunoştinţelor şi, către sfârşitul fiecărui semestru, de evaluare. În aceste condiţii, toată lumea ar pierde mai puţin timp şi şi-ar conserva energia.
6 comentarii:
cred ca mai benefica ar fi in constructii metoda prezentata pentru scoala viitorului-ma refer la asigurarea fluxului de date in mod virtual! mi se rupe inima cand vad cata hartie se consuma-de cele mai multe ori fara rost; in viitorul nu foarte indepartat(sper) asa o sa fie;
in privinta scolii eu sunt si raman mai conservator! nu spun ca trebuie mentinute la infinit creta si tabla, dar contactul direct dintre profesor si elev trebuie mentinut, cel putin in primii ani de "invatatura"! trebuie insa depuse eforturi uriase pentru reabilitarea profesorului, pentru reinstalarea lui ca model concomitent cu reformarea societatii. elevul e un produs al societatii, daca societatea e gaunoasa...e mult de lucru, treaba e murdara iar salopetele nimeni nu stie unde sunt;
Cătălin,
sunt de aceeaşi părere. Contactul dintre profesor şi elev este esenţial. Dar care profesor şi care elev ? Sunt două specii pe cale de dispariţie. :)
cam asa e, iar vremurile in care traim nu par sa sugereze ca lucrurile s-ar indrepta! stim cauza ce facem cu solutiile?! in primul rand guvernul ar trebui sa trateze cu mult mai mult respect profesorii(material in primul rand) iar elevii ar trebui sa inteleaga?! ca nu e suficient sa dai like ca sa reusesti in viata; parintii au de asemenea un rol esential!
sa nu mai bat campii-bani mai multi profesorilor(educatiei in general), iar acestia din urma sa realizeze ca ei nu au un job!
Cătălin,
da, nu există respect şi nu ştiu cum ar putea fi recâştigat acesta. Chiar nu văd nicio soluţie.
"Moartea caprioarei" a fost poezia care mi-a marcat copilaria. Cred ca este una din putinele amintiri dureroase din acea perioada.Moartea lor este cea mai dureroasa veste pe care am auzit-o in ultimii ani, ciudat cum o resimt in stomac atit de acut. Si in tot acest timp sint invadat de stiri morbide despre razboaie si revolte singeroase care ma fac imun parca la moartea semenilor...nimic nou pe frontul de vest, de est.
Liviu Văcariu,
nimic nu-mi trezeşte compasiunea mai mult decât căprioarele şi iepurii. Sunt fiinţe fragile, lipsite de apărare, care cad pradă cruzimii fiarelor, printre care îl putem trece şi pe om.
Trimiteți un comentariu