joi, 13 septembrie 2012

Un poem recent de Horia Gârbea

berbecul


cinci oameni
vor să omoare un berbec

cel mai ușor
zise primul
este ca voi patru
să țineți berbecul
de cîte un picior iar eu
să-i tai beregata

al doilea spuse
mai ușor este ca voi patru
să răsturnați berbecul
pe spate iar eu
să-i înfig țepușa în inimă
în inimă
în inimă

dar mai lesne
spuse al treilea e ca voi patru
să țineți berbecul pe loc
și eu să-i trăznesc un ciocan
fix între coarne

și cel mai ușor
zise al patrulea este
ca voi patru
să vă dați mai încolo
iar eu să împușc
berbecul în cap

al cincilea nu zise nimic
se uită lung la berbec
și cu privirea lui
începu să stingă
stea după stea
pînă cînd berbecul
se șterse definitiv de pe cer

(textul a apărut în premieră în revista „Ramuri” nr. 8/2012)





6 comentarii:

Ana-Maria spunea...

Superb.Am rămas fără cuvinte.

Şerban Tomşa spunea...

Ana-Maria,
mulţumesc în numele autorului. Şi mie mi-a plăcut foarte mult poemul, de aceea l-am furat. :) E o bucurie să-l citeşti pe Horia Gârbea.

Horia Gârbea spunea...

Multumesc, dragii mei. Mai ales dlui prof. Tomșa pentru mediatizare (și în numele revistei Ramuri în care a apărut recent).

E un poem oniric (efectiv visat de mine - ca acțiune - în primele strofe... ei bine, în vise nu sînt cuvinte ci numai imagini, deci un video-clip să zicem). M-am trezit - la timp din fericire- și i-am găsit un final. Cel cu constelația.

Visez deseori povestiri, chiar piese întregi (desigur sub format video, color deși se zice că nu există vise colorate). Necazul e că nu le țin minte integral și nu pe toate. Nu vi se întîmplă chestia asta?

Şerban Tomşa spunea...

Maestre,
ce frumos ! În prima tinereţe eram mai iubit de zei şi visam, în noaptea de miercuri spre joi, câte două poeme care se publicau, fiindcă erau cele mai bune din câte scriam. Visam şi zăpezile, înainte de fiecare ninsoare. Acum Spiritele Superioare s-au mai îndepărtat de mine. Dar ţin minte că era minunat.

Horia Gârbea spunea...

Poetul Adrian popescu zice frumos:

„Cîndva știam și eu să zbor, cîndva,
Dovadă n-am, dar îmi aduc aminte”

Şerban Tomşa spunea...

Maestre,
da, minunat spus ! Îmi aduc aminte că un prozator dispărut, Marcel Constantin Runcanu, folosea versurile într-una din cărţile sale. Era prieten cu Adrian Popescu.