vineri, 4 ianuarie 2013

Ceea ce este de neînțeles

Când moare un om cu adevărat mare, în condițiile în care el nu află în lumina reflectoarelor, toată lumea ignoră evenimentul. De exemplu, cazul lui Constantin Țoiu.
Când moare o vedetă, adevărată sau contrafăcută, reprezentanții presei se bucură atât de mult, încât se înghesuie pe la toate studiourile, ca niște hămesiți care se bat pe bucate la o pomană prelungită, și se întrec în elogii. Urletele lor creează o piramidă de rahat, îngropând adânc trista împrejurare. Laudele deșănțate sunt penibile, în comparație cu rezervele pe care le manifestă alții. Dar nici ăștia, cârcotașii, n-au măsură și îl fac, cu mult talent, albie de porci pe decedat.
Am ajuns să cred că e o mare rușine să mori în România.
Ca și să trăiești, de altminteri.

P.S. În ceea ce privește discuțiile legate de regizorul recent dispărut, voi spune doar atât : una e succesul, alta e valoarea. Fiind o operă de artă, filmul are o funcție estetică. Dacă aceasta lipsește, nu mai este nimic de zis.

6 comentarii:

Radu spunea...

Disparitia nefericita a lui Sergiu Nicolaescu si prestatia presei legata de aceasta , confirma cele spuse de tine , Serban . Din pacate , orice eveniment este tocat de asemenea maniera la noi , incat se pierde si ultima farama de bun simt si de respect pentru cel disparut .

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
e indecent să scotocești în viața omului, să-i etalezi mizeriile, să-i furi demnitatea, cu prefăcută tristețe. Chiar dacă omul respectiv nu este un geniu. Oare toți oamenii se bucură de răul celuilalt ? La noi chestia asta a ajuns o psihoză națională.

stefan dumitru spunea...

Pentru un om obisnuit, nestiut de nimeni, nu-i nicio rusine sa mori in Romania. Oamenii obisnuiti mor peste tot la fel.
Cand e vorba de un om de valoare, de pilda Ctin Toiu, ca tot ati facut trimitere la el, altfel stau lucrurile.
Ce mare scriitor a fost Ctin Toiu!
,,Caderea in lume", carte pe care am citit-o recent, m-a ,,uns" pe suflet.
Un om de certa valoare, a carei moarte e neglijata de toti, vorba lui La Fontaine: moare de doua ori, sarmanul de el!

Karina spunea...

La multi ani!

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan Dumitru,
e greu să definim românismul, fiindcă nu se supune niciunei reguli. E o varză de pe care lipsește rața. În orice caz, cea mai proastă afacere e, aici, să ai oareșcari merite. Asta nu ți se iartă !

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
îți mulțumesc că ți-ai adus aminte că mă cheamă și Ion ! Îți întorc urările cu drag și îți sărut mâinile !