Precizare necesară

Le cer iertare celor care mi-au trimis cărți, iar eu nu am reușit să scriu despre ele. Vreau să fac câteva precizări absolut necesare :
1. Am ales să fiu prozator - sau proza m-a ales pe mine -, dar nu am suficient timp pentru scris și pentru lectură. Serviciul îmi consumă zece ore pe zi și 90% din energie.
2. Se întâmplă uneori să am răgazul să recenzez câte o carte. Nu reușesc să fac acest lucru decât cu 10% din numărul de volume care îmi plac, în ordinea în care le primesc. Și, într-adevăr, avansez idei numai despre opurile care sunt pe gustul meu. Din fericire, deocamdată nu am primit titluri care să-mi displacă. Problema este, cum spuneam, timpul. Dacă mai intervin și alte probleme, este dezastru. N-am putut scrie despre cărțile Margaretei Bineață, ale lui Tudor Cristea sau Stan V. Cristea, despre poemele lui Kocsis Francisko sau  Îngerii din Moscopole de Catia Maxim. Mi-am propus, de aproape jumătate de an, să scriu despre Un om din Est de Ioan Groșan. În fine, am căutat cartea unei prozatoare doi ani și am finalizat, în cele din urmă, o cronică. M-am bucurat după aceea, fiindcă autoarea mi-a scris că am izbutit să fac cea mai profundă și cuprinzătoare cronică despre opera sa.
3. Nu trăiesc într-un mediu care să-mi permită să scriu romane și să fac și critică de întâmpinare. Mă tem că va trebui să renunț la una dintre ele. Și aceea nu va fi proza.
Dar nu înainte de a scrie, oricât de târziu, despre Cristian Meleșteu, Radiografia unei zile de mai, Ed. Cartea Românească, 2012, unul dintre cele mai strălucite debuturi cu care m-am intersectat vreodată.