Dacă vă simțiți rău, să nu faceți greșeala de a vă interna într-un spital. Poate la urgență, că personalul de acolo e atent și prompt. Dar altminteri nu. Căutați un doctor în care aveți încredere - Dumitru Toma din Videle, Andrei Bâlbâie din București, Valeriu Flueraru din Pașcani - și cereți-i sfatul. Sunt încă medici minunați printre noi. Dacă medicul este departe, mergeți la o asistentă competentă sau la o farmacistă cu experiență și veți primi sfaturi salvatoare. Dacă nu cunoașteți pe nimeni într-un spital și nici bani nu aveți, nu călcați în ruptul capului în locul respectiv. Când vedeți firma instituției respective, fugiți ! Fugiți cât vă țin picioarele, fiindcă în cele mai multe spitale românești se intră doar pentru a muri.
Profesorii au mereu responsabilități și dureri de cap cu elevii mai nărăvași și cu tonele de hârtii pe care trebuie să le întocmească. Tâmpenii care nu folosesc la nimic, dar îți mănâncă sufletul. Pe urmă sunt evaluările și concursurile. Examene, examene, examene. Le dau copiii, dar și dascălii. Parcă era vorba că e necesar să eliminăm stresul. ( În treacăt fie spus, n-am înțeles niciodată de ce învățătorii și profesorii de gimnaziu sau de liceu nu sunt pensionați la 50 de ani, precum militarii și lucrătorii din poliție. ) Polițiștii se confruntă zilnic cu oameni periculoși și cu probleme stresante. Numai în pielea lor să nu fii. În schimb, oamenii care tratează bolile altora au justificări beton pentru că-și lasă pacienții să moară sub ochii lor.
Aș vrea să nu mai aud povești cu copii care mor cu zile, din cauza nesimțirii criminale a celor cărora li s-a cerut ajutorul.
De asemenea, dacă nu vă place să țineți o carte în mână, nu citiți nimic. Nu pierdeți mare lucru. Dacă totuși o faceți, o să vă simțiți prost și le veți faceți sânge rău și amicilor voștri. Aș vrea să nu mai am prieteni care umblă cu cărțile mele în brațe, căutând modele reale printre membrii comunității și băgându-le în cap bieților oameni că literatura își bate joc de ei.
Aș vrea să-l văd uneori pe Florin Piersic tăcând ca orice om normal. Tăcând și scriindu-și memoriile.
El este un mare actor de compoziție și povestește frumos.Vă dați seama ce carte interesantă ar putea să scoată frumosul cinematografiei noastre?
Dar dorințele mele sunt deplasate în raport cu orizontul de interese al cetățenilor pomeniți aici.
Ce să fac, așa sunt eu, utopic.
5 comentarii:
serviciu medical performant la noi, asta da utopie! tot angrenajul parca s-a dus si mai la vale in ultima vreme. din nefericire;
nu cred ca v-am urat la multi ani anul asta. asadar, la multi ani!
Cătălin,
nu prea mai avem cum să ieșim din prăpastia asta, deși, repet, există medici români formidabili. Sistemul însă îi împinge la fund. Clasa politică și instituțiile nu fac decât să înțepe conductele de bani care circulă în societate. Prin impozite și taxe, statul fură direct din buzunarele cetățenilor.
Mulțumesc pentru urări, am nevoie de ele. Vi le întorc înmiit.
Din pacate , in ultima vreme in familia mea s-a acumulat o neincredere justificata in sistemul medical de la noi . Nu este permis ca un medic sa nu citeasca corect o ecografie , daca el este specializat pe asa ceva .Nu este normal ca un medic de familie sa nu-ti dea o trimitere de spitalizare daca vede ca nu este in stare sa dibuie un diagnostic ...Eu cred ca medicii , profesorii si preotii , daca nu au o chemare si o aplecare speciala pentru oameni si umanism , mai bine sa treaca la saiba , la o munca ce nu-i poate afecta pe oameni in mod direct .
Radu,
comentariul tău a dispărut în mod misterios, dar l-am recuperat de pe mail :
„Din pacate , in ultima vreme in familia mea s-a acumulat o neincredere justificata in sistemul medical de la noi . Nu este permis ca un medic sa nu citeasca corect o ecografie , daca el este specializat pe asa ceva .Nu este normal ca un medic de familie sa nu-ti dea o trimitere de spitalizare daca vede ca nu este in stare sa dibuie un diagnostic ...Eu cred ca medicii , profesorii si preotii , daca nu au o chemare si o aplecare speciala pentru oameni si umanism , mai bine sa treaca la saiba , la o munca ce nu-i poate afecta pe oameni in mod direct .”
Radu,
e îngrozitor. Mi-e groază să mă adresez unui medic necunoscut. 90% dintre ei nu știu nimic, vorba lui Constantin Țoiu. Și mai sunt și ghinionist. O să povestesc cândva despre bazaconiile pe care mi le bagă în cap câte un doctor.
Mai sunt, cum spuneam, și doctori buni. Puțini și nu pentru toată lumea.
Trimiteți un comentariu