nu mă numesc william
|
în fiecare poet este cîte un mr. hyde care iese noaptea din trupul bunului dr. jekyll un ticălos neruşinat ucigaş de oameni de treabă şi de sine Şi nu adoarme pînă cînd acea femeie descărnată nu-şi reazemă pe umărul lui capul pe care pielea a putrezit demult simt şi eu cum de fiecare dată o fiară ţîşneşte din profesorul cumsecade gata pentru un şir de masacre îmi spăl mîinile în urina fricii lui york mă mînjesc cu excrementele groazei lui richard cerînd un cal pe cîmpul de luptă nu mă opresc pînă cînd sîngele care curge printre versurile lui will nu-mi umple gura călduţ şi sărat aşa se petrec nopţile mele şi mă trezesc ostenit plec anonim printre cîini de pripas şi tramvaie cu povara faptelor mele şi cu gîndul la crima de mîine la capătul străzii dimineaţa se ridică mereu un soare uriaş şi indiferent |
6 comentarii:
Uneori se întîmplă invers: din trupul hidos al lui mr.Hyde iese (la lumină) cîte un cumsecade mr.Jekyll, sensibil şi iubitor de oameni.
Un poem puternic.Îmi place finalul existenţialist.
Silvia,
e și părerea mea. Splendid poem, iar finalul îmi place în mod deosebit.
Mulțumesc în numele lui Horia Gârbea.
Vă mulțumesc pentru postare și interes. Se întîmplă foarte rar să iasă un dr. J. din dl. Hyde, prin romanele rusești. Reciproca e mult mai probabilă din nefericire.
Mai rău că simt eu însumi că aș fi în stare să fac rău și să ies de după masca „profesorului cumsecade”.
Maestre Horia Gârbea,
Aveți dreptate. În romanele rusești se petrec metamorfoze de neimaginat pentru restul lumii literare.
În altă ordine de idei, cum să reacționăm dacă ne intersectăm mai mult cu un fel de furie prostească ? Eu chiar am fost la mustață să devin un mr.Hyde în ajunul Crăciunului, când am întâlnit un personaj - s-a recunoscut în „Ghețarul” - care a intenționat să-mi strice sărbătorile de iarnă. :)
Eu, un novice in ale poeziei, nu vreau sa fac vreun comentariu legat de lirica domnului Horia Garbea. Nu ca n-as vrea...dar nu ma pricep!
Ca si personajul lui Stevenson - poate ca exagerez acum - traiesc doua stari contradictorii vizavi de persoana domnului Horia Garbea: de admiratie si de ... frica in acelasi timp!
De admiratie: am fost la Gala de la Ateneu, in 2011, ca sa-l vad ( pe dansul dar si pe dna Ana Blandiana).Ii citesc poeziile, articolele, blogul, ,,Posta redactiei" din Romania Literara(mai ales aceasta ,,Posta" cu fina ei ironie).Are umor, are ironie, dar si omenie si bun simt.
De frica: il percep ca pe un profesor ,,dur", iar eu nu am fost un elev bun. Dimpotriva. De cate ori postez vreun comentariu pe blogul dansului (o fac mai rar in ultimul timp)de atatea ori ma balbai, ma incurc in cuvinte, ma zapacesc de-a binelea. Si gresesc, asa cum faceam la scoala, in fata tablei. Macar, sa zic asa, atunci aveam motive: incasam scatoalce sanatoase!
As scrie mai multe, dar e tarziu.
Eu zic asa: cititi comentariul meu, dar nu-l postati.
Nu mi-as dori sa se supere domnul Horia Garbea pe mine.
O noapte frumoasa va doresc!
Ștefan Dumitru,
:) Domnul Gârbea este un om extrem de civilizat și :
1. nu se supără din lucruri de felul acesta ;
2. este un profesor care nu apelează la mijloace punitive pentru a-și impune opiniile în fața studenților. Ca și în scris, pedeapsa la care apelează uneori este, bănuiesc, ironia. :)
Trimiteți un comentariu