miercuri, 26 iunie 2013

Cronica Andreei Toma

Șerban Tomșa- Călugărul negru

Nu citisem pana acum nicio carte a scriitorului Serban Tomsa, dar in schimb ii citesc blogul si imi place cum scrie. Evident, eram dornica sa citesc si cartile sale. Am inceput cu cea mai recenta- Calugarul negru. Citisem un scurt fragment pe un site literar si devenisem curioasa. Acum, gandindu-ma doar la acel fragment, coroborat cu restul cartii, imi dau seama ca el nu mi-a oferit prea multe indicii pentru povestea pe care aveam sa o descopar citind cartea. Am pornit la drum fara prea multe detalii, fara sa am idei prea clare in privinta genului- prezentarea de pe ultima coperta, desi cuprinzatoare, nu mi-a dezvaluit de la bun inceput continutul, ci doar mi-a conturat anumite idei.
Constituindu-se intr-o meditatie profunda asupra individului, a constiintei de sine si a valorilor vietii, romanul acesta surprinde atat prin viziunea inedita, cat si prin constructia sa. Poarta o masca ce creaza aparenta unui thriller. Si, in parte, este si un thriller, daca luam in calcul elementul suspansului, care intr-adevar, nu lipseste. Insa nu el da esenta cartii, dupa parerea mea, ci este doar o aroma pentru servirea continutului dens, in care ideile complexe vizand omul si constiinta sa, sondeaza interiorul fiintei umane si nu de putine ori te determina sa te opresti si sa te gandesti la propriile tale dedesubturi. Elementele ce tin de fabulos dau o nota de mister, dar oare fiinta umana nu reprezinta ea insasi un mister chiar si pentru sine?
In acelasi timp, romanul analizeaza forta pe care o are literatura si, implicit, uneltele sale- cuvintele, asupra omului, in ce masura ii influenteaza acestea viata, modul de a fi. Presarat cu referiri la mari opere literare sau scriitori renumiti, ne arata cat de puternic poate patrunde literatura in vietile noastre, creand modele si chiar viata. Pentru ca literatura de calitate este cea care isi inzestreaza cu viata personajele, ideile, facandu-le sa respire independent de carte, sa circule, sa insufleteasca la randul lor constiinte. Insusi titlul, ce semnifica trimiterea la legenda Calugarului negru, din nuvela omonima a lui Cehov, este un argument in plus pentru aceste resurse imense ale literaturii. De altfel, doua citate sugestive, unul din nuvela amintita si altul din Biblie, aprind scanteia inainte de inceperea efectiva a lecturii. 
Personajul-narator tine un jurnal, dar unul foarte dinamic, incat adesea am si uitat ca insemnarile fac parte dintr-o astfel de scriere. Actiunea este bogata, incitanta, realul si miraculosul impletindu-se, in asa fel incat distictia dintre real si fabulos devine dificila. Somnul si in stransa legatura cu el, visele, sunt porti catre interiorul fiintei, dezvaluind latura umbrita a omului. M-a surprins faptul ca, in pofida consistentei actiunii, adesea m-am oprit sa meditez, ca si cum as fi citit o carte cu un cotinut ideatic. Si, de fapt, asa si este, intr-o buna masura, doar forma in care aceste idei sunt servite este una usor digerabila, atragatoare. Pe masura ce trece timpul de la terminarea cartii, toate impresiile mele se decanteaza, prind forme tot mai clare. 
Acest personaj-narator, care, printr-o joaca a sortii, ajunge sa fie confundat cu altcineva si ii imprumuta nu doar numele, ci si viata pe care celalalt ar fi trebuit sa o duca, mi s-a parut un tip cam ciudat, cu care nu am reusit sa empatizez perfect. E genul de personaj despre care citesti cu mult interes ce i se intampla, fara sa tremuri pentru el atunci cand este in pericol. Sau cel putin asa a fost cazul meu, l-am privit cu detasare, uneori reticenta, dar cu multa curiozitate. Dilemele sale, nelinistile si nostalgiile, il contureaza ca pe un ins destul de bizar, dar totodata, parca atat de familiar. Pare usor atins de nebunie, dar poate e doar o impresie, caci, daca ma gandesc mai bine, acea doza de nebunie pe care am perceput-o in cazul lui, e cea care se regaseste in fiecare din noi. Caracterizarile de personaje nu au fost niciodata punctul meu forte, astfel ca ma tem sa nu gresesc in privinta lui- totusi, nu fac o analiza literara, ci redau impresiile mele. 
Simbolurile apar si ele adesea in cuprinsul cartii, autorul folosindu-se de ele pentru a crea fundalul pe care se desfasoara toate intamplarile- o lume ancorata in realitatea pe care o cunoastem atat de bine, dar invaluita intr-o aura mistica ce nu ii diminueaza verosimilitatea. Ca si cititor, pendulezi intre real si fantastic, intre a crede si a nu crede. Poti pune totul pe seama mintii personajului principal, incat sa crezi ca perceptiile sale sunt rodul festelor pe care mintea si imaginatia i le joaca. Dar nu intotdeauna. Uneori totul pare atat de real, fabulosul isi gaseste loc confortabil intre elementele realului, incat mintea iti este pusa la lucru. Ingredientele acestui roman sunt foarte variate- mister, nostalgie, iubire, prietenie, un lant de crime bizare, dar si o doza insemnata de umor. Toate contribuind intr-o anumita masura la crearea pretextelor pentru o ampla meditatie asupra existentei, ca intr-un joc de imaginatie complex si fructuos. 

Cartea a aparut la Editura Tracus Arte. Poate fi gasita online, dar si in librarii in Cluj, Iasi,Timisoara si Bucuresti- libraria Bastilia, libraria Eminescu etc.  .

P:S: Mulţumesc, Andreea, pentru această interpretare plină de observaţii subtile, incitantă, bine argumentată.

20 de comentarii:

Unknown spunea...

Recenzia Andreei m-a convins. Sper ca si intalnirea mea cu personajele romanului dumneavoastra sa lase o asemenea impresie.

Şerban Tomşa spunea...

Vlad Ciochina,
vă mulţumesc pentru interes. Sper să vă placă romanul. :)

Anonim spunea...

Felicitări! :))

Anonim spunea...

Felicitări!

Andreea Toma spunea...

E o onoare si o bucurie pentru mine ca impresiile mele asupra unei carti sa fie primite cu placere de autorul cartii, caci asa cum am mai spus in alte ocazii, nu am la baza studii de specialitate, dar iubesc cartile si poate e de ajuns.:)

Şerban Tomşa spunea...

Catia,
îţi mulţumesc ! Cu drag.

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
şi pentru mine este o mare bucurie că ai înţeles atâtea lucruri frumoase din cartea mea ! Apropo, cei mai mulţi scriitori nu au studii de filologie. Sunt ingineri ( Petru Cimpoeşu, Horia Gârbea, cel din urmă fiind şi profesor universitar ), medici ( Buzura, Nicolae Damian ), istorici ( Dan Miron ). Marin Preda a făcut Şcoala Normală pentru învăţători ( am înţeles că şi-a completat mai târziu studiile ), Eugen Barbu a studiat la Şcoala de Jandarmi, Mircea Dinescu... Dar mă opresc aici : talentul e talent ! Iar dacă e sprijinit de cultură, este inepuizabil. :)

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
criticii au, într-adevăr, nevoie de anumite studii. E mai greu să fii critic literar decât poet sau prozator. De aceea priceperea ta trebuie cu atât mai mult lăudată.

Andreea Toma spunea...

Felicitari pentru minunata carte pe care ai oferit-o publicului cititor. Sper sa se bucure de succesul pe care il merita, in pofida faptului ca a pornit la drum la o editura mai mica si nu va avea o mediatizare intensa, dar valoarea ei este incontestabila in opinia mea. Tinand seama de faptul ca am citit-o aproape imediat dupa unele de Hemingway si Marquez, desi nu spun ca ar fi echivalenta, eu zic ca e un semn bun, pentru ca a reusit sa imi trezeasca interesul din primele pagini si a continuat sa ma surprinda, fiind atat de departe de superficialitatea intalnita in unele carti actuale.

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
mulţumesc !:)
Poate vom reuşi o viitoare carte şi mai bună.
Te îmbrăţişez cu drag.

ștefan s. spunea...

Fara sefi si critici literari nu se poate. Ce pacat!

Felicitari pentru carte domnule Serban Tomsa!
Si doamnei Andreea, pentru recenzie!

Spor la scris si in toate!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
vă mulţumesc pentru vorbele calde pe care le aveţi mai mereu la adresa mea. Sunt şefi şi şefi, critici şi critici. :)
Am uitat să-i spun Andreei că şi Emil Brumaru este de formaţie medic.

ștefan s. spunea...

Da, asa este, Emil Brumaru a fost medic la Dolhasca, adica la doar 12 km distanta de comuna mea natala... Sub aripa ocrotitoare a manastirii Probota.

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
sunt bucuros să aflu că sunteţi de pe acolo. Credeţi că întâmplător mi-am luat un pseudonim moldovenesc ? Visul meu era să îmbătrânesc şi să mor în Moldova. Poate chiar în Iaşi, în Mahalaua Celestă.

Andreea Toma spunea...

Si eu sunt de provenienta moldoveneasca, dar de mai jos.:)
Da, stiam ca multi scriitori a avut studii diferite. Am vrut sa spun fara legatura cu literatura, dar mi-am dat seama ca gresesc. Pentu ca literatura e pretutindeni. Mi-au atras atentia cei care au urmat facultatea pe care am urmat-o si eu ulterior. Inca nu mi-am indreptat foarte mult atentia asupra biografiilor, dar obisnuiesc sa citesc sumarele date biografice acolo unde le regasesc la inceputul cartilor. Deocamdata am mult de citit, de umplut goluri. Acum descopar multe carti pe care nu le-am citit si ar merita citite. Drumul e lung, dar nespus de frumos. :)

ștefan s. spunea...

Domnule Serban Tomsa,
acelasi vis am avut si eu: sa traiesc si sa mor pe meleagurile natale. Numai ca, dupa cum bine stiti, incurcate sunt caile vietii!
Putem controla si struni multe chestii in viata, dar exista un asa-zis destin caruia nu putem sa-i punem piedica.
Suntem precum norii, ici-colo, nu avem un colt de cer numai al nostru. Si tot ca ei, intr-o nestiuta zi ne vom topi in neant...Intr-un altfel de ,,neant", nu in cel pe care il promoveaza filosofii.
Zile senine si spor la scris sa aveti!

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
mă bucură mult originea ta. Eu, cu origini în pandurii lui Tudor Vladimirescu şi cu un nume străvechi românesc ( Şerban ), îi iubesc pe moldoveni şi pe ardeleni. Moldovenii au o aură inefabilă, de talent şi sensibilitate.

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
e foarte frumos ce îmi scieţi ! Eu prin preajma Iaşilor aş vrea să mă sfârşesc, după ce mă voi fi plimbat câţiva ani prin Copoul pe care nu l-am văzut niciodată. :(

Şerban Tomşa spunea...

Andreea,
Şerban este numele meu de familie.

Şerban Tomşa spunea...

Catia,
comentariul tău s-a rătăcit în mod ciudat. Mulţumesc mult ! :)