Am toată compasiunea pentru Gigi Becali, ca pentru orice om aflat în necaz. În acelaşi spirit al iubirii dezinteresate faţă de oamenii năpăstuiţi, milionarul este tratat de oamenii bisericii. Becali îşi simte sufletul alinat şi poate înfrunta, ca şi mucenicii, cele mai mari chinuri.
Totuşi, el vrea să iasă afară din puşcărie. Îi e dragă libertatea, în care omoară câinii cu furca şi dă toată ziua interviuri, după cum are chef.
Mă uit la profesorii pe care îi cunosc atât de bine. Săraci, supuşi unor umilinţe de neînchipuit, muncesc până la epuizare, într-un mediu deseori ostil, până la o târzie şi iluzorie pensie, pe un salariu de câteva sute de lei. N-au bani să-şi cumpere cărţi, nu-şi pot achita facturile, iar pantofii pe care îi poartă ajung, cu vremea, un fel de opinci tocite, spre râsul şi batjocura elevilor înstăriţi. În comunităţile ruşinii, părinţii mai vicleni îi trag în piept pe magiştri, neplătindu-le meditaţiile. Nu-mi pot imagina cum poate trăi un cadru didactic în oraş, unde totul se dă pe bani. La ţară, învăţătorul cultivă roşii şi ardei, având ce să mănânce o vară întreagă. Dar sapă, udă, stropeşte, trudeşte din greu, îmbunătăţindu-şi meniul cu câteva zarzăre date în pârg. Evident că nu mai are timp pentru citit. Dacă e scriitor, nici pentru scris.
Dascălii sunt perfecţionaţi, adică purtaţi, pe banii lor, pe la tot felul de cursuri care n-au nicio implicaţie în calitatea actului didactic. Obosiţi, hărţuiţi, flămânzi. Şi li se cer performanţe. Dar chiar dacă le obţin, banii se duc la alţii. Am un amic, în alt judeţ, care mi-a spus că ia gradaţie de merit de când s-a înfiinţat aşa ceva, fiindcă are mai mereu un elev, doi, la faza judeţeană a olimpiadei de română. Cum asemenea premii aveam cu duiumul şi eu, ba chiar publicasem o culegere de teste şi comentarii pentru elevi, plus nenumărate articole de specialitate, mi-am făcut dosar pentru gradaţie. Cât credeţi că se dă pentru publicarea unui număr nelimitat de cărţi ? Un punct. Şi atunci m-am întrebat cum adună unii mii de puncte şi tone de acte doveditoare. E simplu, mi-a explicat cineva. Unii s-au specializat pe obţinerea acestor venituri. Se duc până la poarta unei şcoli, cer imediat adeverinţă că au fost acolo şi o bagă la dosar. Inventează activităţi, cu procese verbale şi alte marafeturi. Îşi trimit unii altora proiecte aberante şi le strâng ca şi când ar fi ale lor. În felul ăsta umplu, cu hârtiii de rahat, nenumărate bibliorafturi şi obţin mai multe puncte decât ar fi făcut-o Makarenko, Pestalozzi şi Piaget la un loc. Iar ăia care îşi văd de ore, aşa cum Raed Arafat se dedică meseriei, se uită cum ridică alţii gologanii.
- Spune-i şi tu inspectorului că sunt scriitor, i-am zis fostului director al şcolii, văzând că nu strâng puncte de nicio culoare.
Mă gândeam că poate mai contează şi asta pentru un om care ar trebui să fie apropiat de cărţi.
- Aoleu, a sărit directorul speriat, să nici nu pomeneşti aşa ceva, fiindcă prinde pică pe tine. Îi urăşte pe scriitori !
Evident că n-am obţinut gradaţia de merit. Directorul, care făcea politică şi al cărui partid era la putere, a avut câştig de cauză, chiar dacă nici nu se ostenise să-şi facă dosar. Îl încropise inspectorul de specialitatea în locul lui ! Nu numai că nu contează ce faci la cursuri, dar îţi poţi trage gradaţie de merit fără să-ţi efectuezi orele. Şi nu fac aluzie la cineva cunoscut.
Astăzi e zi de examen. Un moment important pentru viitorul copiilor. De viitorul ăsta sunt responsabili profesorii. Dar de mizeria în care trăiesc aceştia cine dă seamă ?
Nimeni, fireşte.
Doctorii, poliţiştii şi preoţii o duc cam la fel de rău. De aceea unii acceptă să facă şi alte lucruri pentru un ban. Li se anulează dimensiunea morală, prin înfometare.
Şi atunci vin cu o propunere. N-ar putea un intelectual să facă puşcărie în locul lui Becali, iar oierul să transfere, în contul unei Fundaţii a Năpăstuiţilor, câteva zeci de milioane de euro ? Sau să se prevadă, în noua Constituţie, că intelectualii trebuie să facă închisoare în locul milionarilor şi al politicienilor corupţi ? Cărturarii ar avea timp berechet pentru scris, n-ar mai duce grija hranei, iar familiile lor ar fi la adăpost. Ideea, ca un nevinovat să ispăşească în locul păcătoşilor, chiar este în spirit creştin şi cred că situaţia ar conveni şi guvernanţilor. Ei ar fura, artiştii şi oamenii de ştiinţă - atât de incomozi ! - vor sta la răcoare, capodoperele vor înflori, invenţii nemaipomenite vor fi finanţate, săracii nu vor mai răbda de foame.
Să ne gândim la această propunere.
6 comentarii:
articolul dvs. mi-a adus aminte de un personaj dintr-un serial recent (Breaking Bad), care facea puscarie in locul altora. Jimmy "In and Out" Kilkelly isi lua vina asupra lui si mergea la puscarie, dandu-se drept faptasul sau chiar persoana in cauza. Era jobul sau, felul in care isi castiga painea. Dar Jimmy era un puscarias si un puscariabil si cei pe care ii ajuta erau la fel de rai ca si el. Asa ca ma intreb, citind cu amaraciune articolul dvs., cum ar putea un profesor sa ia asupra lui vina unuia ca Becali? Cum poate un om cultivat, simtit, cu dragoste fata de copii si de educatie, chiar simula faptul ca ar fi in aceeasi barca cu un analfabet arogant, ipocrit si hot? Cu toate acestea, banii lui ar trebui luati pana la ultimul si investiti in educatie. Ar putea sa-i doneze, doar tot se da drept martir si iubitor de oameni si biserica. Un personaj mai jenant nu cred ca am vazut.
Val,
aveţi dreptate, dar trebuie să ştiţi că pe lângă jena pe care o resimt când îl văd pe Becali, mi-e ruşine că sunt profesor. Nu ştiţi în ce mocirlă ne bălăcim. Am un prieten, dascăl la un liceu cu 1500 de elevi, unde se duc cam toţi repetenţii din zonă. 80% dintre ei fac naveta şi distrug tot ce le cade sub ochi, nesfiindu-se să-i îmbrâncească pe magiştri când îi întâlnesc pe hol. Bieţii profesori se roagă zilnic să nu se întâmple vreo nenorocire, iar cei care se apropie de pensie numără zilele rămase, ca în armată. Aş fi dispus să fac puşcărie în locul lui Patriciu şi, de ce nu, al unui politician mai colorat, gen Radu Mazăre. E foarte greu să munceşti 35 de ani la cel mai înalt nivel şi să te trezeşti că n-ai condiţii decente de trai, ba chiar vreo doi elevi de-ai tăi - dintre mulţii pe care i-ai scos la liman - te înjură staşnic, pe motiv că te-ai făcut şi scriitor. Prin statutul tău social îi furi gloria locală. Noroc că părinţii şi elevii, într-o majoritate covârşitoare, îmi recunosc meritele. Dar continuă să mă păcălească, fie şi cu nişte meditaţii. Şi atunci la ce bun totul ?
Nu stiu la ce bun. Ma intristeaza sa vad in ce hal s-a ajuns...
Am citit perplex articolul. Nu mai inteleg nimic. Pe internet, pe un site oficial al Comunitatii Europene scria ca o cariera in invatamant (in special prescolar) este chiar recomandata pentru urmatorii ani. Cercetarea era si ea promovata, estimandu-se mari investitii in tehnologie. Pana si medicina era promovata si se anuntau salarii mari in acest domeniu, datorita nevoii tot mai mari a populatiei tot mai imbatranite de ingrijiri medicale. Marile si puternicele tari europene (si nu numai) atrag oameni in invatamant, medicina, cercetare, cibernetica, inginerie medicala, politie pe baza previziunilor care indica noi transformari sociale. Cei isteti isi iau masuri.
Noi, in schimb, parca suntem in alta lume. "Istetimea" e conditionata de bani? Numai cei bogati isi iau masuri de siguranta?
Din cauza asta am ramas perplex. Nu mai inteleg nimic.
La noi categoriile enumerate de dumneavoastra sunt compatimite, pe cand la ei sunt laudate, invidiate, elogiate.
Val,
guvernaţii îşi bat joc de identitatea noastră naţională. Poate vom căpăta alta mai demnă.
Vlad Ciochina,
cum vi se pare ca un profesor cu 35 de ani în câmpul muncii, cu toate gradele didactice obţinute la timp şi cu spor de rural, să aibă 1500 de lei pe lună ? Adică mai puţin de 400 de euro. Ştiţi cu cât a fost premiată o profosesoară pentru performanţa unei eleve pregătite de ea, care obţinuse un premiu la olimpiada de română, faza naţională ? Cu...50 de lei. Cine nu face politică, adică nu mănâncă rahat, moare de foame. Dar chiar şi atunci trebuie să te vâri cu dibăcie pe sub pielea câte unui lider mai darnic.
Trimiteți un comentariu