"Acasa la Noica. Paltinis. Am batut, nu mi s-a deschis. Probabil am ajuns prea tirziu. Sau prea devreme. Am lasat un mesaj. Am luat cu mine o piatra. Si am urcat incet spre biserica... Cu o seara inainte mi-a servit cina un ospatar care l-a cunoscut pe Noica (dar tot Gordon !!!! bleu a lasat in meniu). Mi-a povestit ca Noica devenise faimos in statiune prin faptul ca, in fiecare zi, el, filozoful si boierul, isi scoatea bascul in fata maturatorului, betiv notoriu si spurcat la gura. Incetul cu incetul, in fata incapatinatei politeti a filozofului omul a lasat-o mai moale cu bautura si a devenit chiar sociabil. Altfel, Paltinis e un loc mut, retras, inchis in sine, aproape negru. Nu as rezista mai mult de o zi. Acum se construieste in nestire, iar manelele pingaresc permanent padurea, ca peste tot in RSR." ( Cristian Bădiliţă )
P.S Am reprodus textul cărturarului Cristian Bădiliţă cu acordul Domniei Sale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu