Oameni şi câini

Un japonez a murit după ce a fost muşcat de un câine, pe o stradă din Bucureşti.
Un copil este sfârtecat de nişte maidanezi, într-o curte privată. ( Ce făcea bunica lui în acest timp nu se întreabă nimeni. Copilul ieşise din perimetrul parcului şi se aventurase în necunoscut. )
E normal ca orăşenii să meargă pe străzi înţesate cu zeci de mii de câini  fără stăpân ? Nu.
Dar cine e de vină pentru situaţia asta incredibilă ?
Cum cine ? strigă poporenii care, rupţi de foame, îl votează pe Vanghelie pentru o găleată sau un tricou. Câinii ! Sunt prea mulţi ! Să punem mâna pe bâte şi să-i anihilăm !
Avem ciudata pretenţie ca nefericitele vieţuitoare să se comporte mai responsabil decât oamenii, iar aceştia din urmă să-şi urmeze instinctele şi să intre în sălbăticie. Într-o ţară falimentară, oamenii şi câinii împart un teritoriu devenit neîncăpător.
Între timp s-a dovedit că animalul ucigaş aparţine unei fundaţii de protecţie a animalelor. Am mai scris şi cu alt prilej despre monstruoasele organizaţii care câştigă bani pe seama patrupedelor şi le lasă de izbelişte. Gem câmpurile şi pădurile patriei de sute de mii de câini aruncaţi din dube misterioase, în miez de noapte. Pe câmpie, vânatul a dispărut, dar dacă cine se aventurează în beznă este înconjurat de mii de ochi fosforescenţi ale unor fiinţe înfometate.
Fecem două erori capitale :
1. Nu înţelegem că, în lipsa statului de drept, cei care ar trebui să se ocupe de strângerea şi sterilizarea câinilor au devenit, după modelul politicienilor - în mod sigur, hingherii au şi ei culoare politică -, bandiţi care fură la drumul mare, cu acte în regulă.
2. Transferăm responsabilităţile noastre asupra unor vieţuitoare pe care trebuie să le protejăm, controlându-le înmulţirea.
Un cetăţean care se pretinde ziarist cere moarte pentru moarte. În treacăt fie zis, omul ăsta  a făcut mai destule gesturi prin care să iasă în evidenţă. Prezentator de ştiri fiind, i s-a năzărit că este persoană publică şi a început să producă păreri năucitoare despre toate subiectele la ordinea zilei. Păi, tovarăşe dobitoc, câinii sunt omorâţi peste tot. Sunt împuşcaţi, otrăviţi, li se bagă sticlă pisată şi ace în mămăligă etc. În Asia au fost injectaţi cu stricnină şi ucişi în masă, dar măsurile astea, luate fără cap, n-au dat rezultate. Ţi se pare că ai emis o opinie eroică ? De ce nu le ceri urşilor şi râşilor să poarte joben, să-i salute pe turiştii inconştienţi - care se duc să-i atingă - şi să strângă mizeria rămasă de la grătarele înjghebate în mijlocul naturii ? Dacă prostia ar fi o boală incurabilă, ar rămâne puţini oameni, dar destui câini.
Câinele este primul prieten al omului. Este un mamifer înzestrat cu inteligenţa unui copil de 6-7 ani. Fiind animal, trăieşte sub zodia instinctelor, are un teritoriu pe care îl marchează şi simt nevoia să-l apere. Nu-i putem cere să-l citească pe marele filosof Lucian Mândruţă şi să înveţe arta răzbunării pe orice mişcă, atât de specifică politicii dâmboviţene. Câinele nu poate fi decât câine, dar omul trebuie să rămână om.
Trăim sufocaţi de pisici şi de câini, într-un regim animalier, dictat de nişte conducători care ştiu doar să ciordească şi să se bălăcărească între ei. Cum vom ieşi din acest coşmar ?
Printr-un masacru (ne)creştinesc, nu.

P.S. 1. Prin modul în care îşi asigură urmaşii,  boborul suveran îşi distruge sistematic zestrea genetică. Anumite categorii sociale au puţini copii, iar altele au scăpat de sub control la acest capitol. Oamenii străzii trăiesc ca şi câinii. N-ar fi bine să-i eutanasiem şi pe ei ?
        2. Văzând ce e la gura lui Radu Banciu, îmi dau seama abia acum cît de redus e omul ăsta. Şi când te gândeşti că îmi plăcea felul în care îi trata pe politicieni ! Să spui însă că în 1916 nemţii au curăţat capitala de câini şi că aşa ar trebui să procedăm şi acum înseamnă să nu realizezi că între timp au trecut o sută de ani. Iar nemţii au exterminat şi evreii din Europa. Să-i lăudăm şi pentru asta şi să procedăm la fel cu anumite etnii ? Tot ce au făcut germanii e sfânt ? Parcă, după toate învăţăturile, viaţa era sacră. Nu mai ştim ce vorbim ? Adopţiile, strângerea câinilor în adăposturi şi sterilizarea lor sunt soluţiile civilizate la o problemă devenită acută.
        3. Ceva mai nuanţat, Cristian Tudor Popescu merge, cu ideile sale, tot în direcţia uciderii câinilor. Ce să-i faci, fiecare dintre noi are limitele sale ! Nu întâmplător dl Popescu are aceeaşi poziţie cu Traian Băsescu : cine se aseamănă se detestă.