duminică, 24 noiembrie 2013

Exemplul Părintelui Arsenie Boca

        Suntem în Postul Crăciunului şi măcar acum oamenii ar trebui să fie toleranţi unii cu alţii, să alunge resentimentele, să se priveasdcă zilnic cu dragoste şi să-şi întindă mâinile. Pentru un creştin, acest lucru nu e opţional. Mă obsedează, de mai multă vreme, figura Părintelui Arsenie Boca, Sfântul Ardealului, preot, călugăr, duhovnic şi stareţ cu o personalitate copleşitoare şi unică în istoria Ortodoxiei. Despre Sfinţia Sa am citit lucruri uluitoare : în mod cert a făcut minuni şi ar merita sanctificat. Sau poate că a şi fost pus în rândul Sfinţilor, iar eu nu sunt informat. Cuvintele sunt prea sărace pentru a putea "prinde" ceva din strălucirea supracelestă a spiritului Părintelui Arsenie Boca. Iată cum începe aricolul din Wikipedia dedicat martirului :
             Arsenie Boca (n. 29 septembrie 1910Vața de SusRomânia - d. 28 noiembrie 1989, Mănăstirea SinaiaPrahova), părinte ieromonahteolog și artist plastic (muralist) român, a fost stareț la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus și apoi la Mănăstirea Prislop, unde datorită personalității sale veneau mii și mii de credincioși, fapt pentru care a fost hărțuit de Securitate. A fost unul din martirii gulagului comunist, închis la Securitatea din Brașov, dus la Canal, închis la Jilava, București, Timișoara și la Oradea. A pictat biserica din Drăgănescu (la 25 Km de București). Arsenie Boca este considerat cel mai mare duhovnic roman al secolului XX. La mormântul său de la Mănastirea Prislop din Țara Hațegului, se perindă zilnic sute de pelerini.
          Mă gândeam că Părintele este cu noi tot timpul, ne vrea binele şi se roagă lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, când am fost întrerupt brusc din meditaţie de o ştire dată la televizor. Într-un magazin bucureştean, un descreierat a scos pistolul şi l-a împuşcat pe un profesor universitar, pe nora acestuia şi pe încă un bărbat care încercase să aplaneze conflictul. Dascălul o rugase pe sora interlopului să stea la rând, aşa cum face lumea în asemea situaţii. Ce face tânăra aparţinătoare unui clan ? Îl sună pe fratele său cel viteaz, care vine, scoate puşcociul şi face prăpăd. Ştia el că nu-i va cere nimeni socoteală ! Cu toate că femeia împuşcată şi-a pierdut un ochi, autorităţile n-au luat măsura reţinerii, fiindcă teama de găşti neduse la biserică e mare. Şi atunci oamenii legii lungesc povestea şi o perpelesc până ce criminalul spală putina spre alte ţinuturi, unde sunt arme din belşug, infractori încercaţi şi multe, foarte multe ţinte vii.
           Există, în ţara asta, destui preoţi cu credinţă şi cu dragoste în inimă. Ei mediază între credincioşi şi Dumnezeu, când smerenia păcătoşilor păleşte. Se poartă frumos cu toată lumea, nu intră în conflicte lumeşti, nu se lasă ispitiţi de rău şi sunt adevărate exemple de bunătate şi moralitate. Unii mi-au fost elevi, iar pe alţii i-am pregătit pentru Seminarul Teologic. Am şi eu o contribuţie mică la frumoasa educaţie pe care oamenii lui Dumnezeu o arată. Creşte inima în părinţii lor când bătrânii văd cu cât respect îi tratează copiii lor pe enoriaşi.  Dar ce pot face preoţii şi profesorii într-un stat în care eşti o victimă sigură dacă ieşi pe stradă fără să ai o armă de apărare la tine? O furcă, o sabie, un pistol, o bagatelă de cuţit, acolo.

10 comentarii:

ștefan s. spunea...

Felicitari pentru articol, dle Serban Tomsa!

Ma bucur ca l-ati evocat pe parintele Arsenie Boca, o personalitate spirituala de care multi romani sunt atasati. Cei mai multi dintre ei fiind oameni simpli, fara multa carte, dar la ce ajuta prea multa invatatura, mai ales in zilele noastre, daca nu porti in suflet macar un strop de credinta!

Vedeti dvs, parintele Arsenie Boca nu a fost un simplu om, a fost un intelectual si un reper spiritual in vremurile de trista amintire; a facut doua facultati, a pictat biserici, a ajutat la traducerea Filocaliei...Si a savarsit cateva minuni, fapte care doar prin vietile sfintilor mai sunt pomenite!

Imi cer scuze, m-am lungit cu vorba.
Zile senine si multa sanatate va doresc!

gabi c. spunea...

Dacă toţi descreieraţii şi-ar cumpăra arme doar pentru ca să-şi tragă un glonţ în cap, poate că atunci liberalizarea vânzării acestora ar fi binevenită. Altfel, această libertate pe care o are acum oricine de a-şi cumpăra o armă la orice colţ de stradă este un dezastru naţional, fiind utilă doar comerciantilor de moarte, cu aprobare de la mai marii ţării.. Un om normal nu poartă arme la el. Niciodată, la noi în ţară nu ar fi trebuit liberalizat acest tip de comerţ iar portul de armă ar trebui imediat interzis. Sau o fi şi comerţul cu arme o condiţie obligatorie pentru acceptarea noastră în organismele europene, pentru că interesele financiare
privind acest domeniu criminal sunt nemăsurate.

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
toate meritele sunt ale Părintelui Arsenie Boca. E un MODEL, ar trebui să fie, pentru toţi, mireni sau oameni ai Bisericii. Vă mulţumesc şi vă rog să-mi daţi adresa blogului dumneavoastră. Am încercat să intru singur, dar nu m-am descurcat.

Şerban Tomşa spunea...

Gabi C.,
Aveţi dreptate, descrieraţii au arsenale acasă. Oamenii la locul lor încasează gloanţele. Şi eu eram pentru interzicerea armelor. Când văd însă ceea ce se întâmplă, îmi doresc ca toţi oamenii paşnici, cu meserii de mare importanţă socială să aibă o armă de apărare.

ștefan s. spunea...

Bine ati scris: MODEL, cu majuscule.

Va las adresa blogului meu:
www.poeziesicer.blogspot.ro

Spor in toate va doresc!

Anonim spunea...

Totul pornește de la violența pe care societatea, în ansamblul ei, o stimulează pe toate planurile. Singura șansă ar fi să ne străduim (fiecare) să rămânem blânzi și hotărâți să nu intrăm în iureșul încrâncenărilor. Nu de alta, dar tăvălugul ispitirilor orgolioase conduc la cele mai periculoase manifestări. Iar, smerenia ar fi de dorit să-i lumineze pe intelectualii care au șansa să devină repere, numai că sitele s-au cam astupat. Valorile creștine? Le regăsim: pe ici, pe colo...

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
da, MODELUL ABSOLUT.
Vă mulţumesc pentru adresă. Vă voi fi oaspete.

Şerban Tomşa spunea...

Catia,
Dacă ar fi să ne luăm după Tolstoi, puţini au un comportament creştinesc. Vanitatea nejustificată de nimic, ura instinctivă cu care oamenii îşi privesc semenii nu au soluţie în spaţiul spiritual la care ne referim. Ba uneori dimpotrivă, înfloresc. Fiecare pasăre cu limba ei îşi afirmă identitatea.

Anonim spunea...

Da, cu limba ei își afirmă identitatea, dar și pe limba ei piere.

Şerban Tomşa spunea...

Catia,
:)