duminică, 25 aprilie 2010

Biblioteca orbului

Porţile sunt larg deschise, în bătaia vântului. Brazii bătrâni scriu cu răşini sofisticate pe aer. Cireşi plictisiţi şi străzi cu un aer dezamăgit. La intrare au fost montate becuri de cauciuc pentru orbii înalţi.
Uşile sunt închise şi nu a întârziat nimeni. Nu vine nimeni, nu pleacă nimeni, dar nimic nu este îngrozitor. Prin încăperi, linişte şi ceaţă. Murmure sub podea.  Nici lumină, nici întuneric. Un motan se uită incredul în oglindă şi mestecă chewing gum.  Un înger mut pluteşte prin încăperi, încercând să nu atingă rafturile cu tomuri sclipitoare.
Încă nu se poate citi nimic.Cărţile sunt plecate într-un alt ev.

10 comentarii:

mariusaldea spunea...

draga serban, fac un apel la toti amicii cu blog sa preia ultima mea postare http://mariusaldea.wordpress.com/
mersi fain. te salut!

Anonim spunea...

Vinovăţia este un sentiment îngrozitor. Mai ales când încerci din răsputeri să nu provoci nefericire cuiva. Şi totuşi, dincolo de intenţia ta, o faci.

Şerban Tomşa spunea...

Dragul meu Marius,
am văzut mesajul pe blogul tău şi am încercat, de şapte-opt ori, să-l preiau, dar mi-a dat eroare. Te rog să mi-l trimiţi prim mail.

Happyendstory,
da, sentimentul acesta este îngrozitor, dar prin culpabilizarea unui om de bine îl poţi manipula cum vrei. Vezi "păcatele" imaginare de care sunt acuzaţi unii...

mariusaldea spunea...

in regula. da-mi, te rog, adresa dumitale si voi trimite pe mail.
multam, o zi faina!

George Adam spunea...

O ciocanitoare habotnica reuseste sa calatoreasa in timp dandu-se lula peste limbile ceasului desteptator. Este astfel singura haleoptera care are acces la volumele de pe arca. In prima cala Enkidu se lasa inhamat de Marquez.

Serban isi inmoaie din nou penelul in dex-ul sau inconfundabil si incepe sa dea noi sensuri alegoriei din colivia calda a vehtriculului inghetat.

Ryanna Pop spunea...

"nu vine nimeni,nu pleaca nimeni..""prin incaperi,liniste si ceata...""cartile sunt plecate intr-un alt ev"....dureros de frumos!...citind aceasta postare, simt cum ma cuprinde o tristete iremediabila(vorba lui Toparceanu)..:(

DaenIris spunea...

Nu, problema este că se insistă, se dă buzna şi fiindcă nu se obţine un anumit lucru, atunci începe jelania. E clar că de obţinut nu va obţine nimic, dar obligaţia de a tot da explicaţii, îţi scoate peri albi.
Şi dacă asta se întâmpla de-o viaţă, atunci imaginează-ţi că orice om ajunge să obosească la un moment dat.

Şerban Tomşa spunea...

Marius,
adresa mea : biblioteca_lui_noe@yahoo.com
Ţi-o trimiteam prin mail, dar nu ţi-am mai găsit adresa. După ce o notezi, o voi şterga, din motive pe care le cunoşti...

George,
talentul tău literar mă copleşeşte de fiecare dată. Sper că odată şi odată voi citi nişte cărţi scrise de tine...

Ryana,
trebuie să săpăm fântâni adânci, pentru a găsi Lumina adevărată. M-am rătăcit puţin într-o emisferă unde soarele nu ajunge...

BlueIris,
da, trebuie să evadăm dintre zidurile pe care alţii le ridică în jurul nostru. E necesar să schimbăm decorul. Câinele face bine dacă refuză lanţul...

Anonim spunea...

Frumos si trist!

Şerban Tomşa spunea...

Ioan,
mulţumesc. :)