duminică, 4 aprilie 2010

Micul dejun la Tiffany

Am revăzut în această seară o ecranizare după Micul dejun la Tiffany de Truman Capote. Ştiam filmul din timpul liceului. Atunci îmi plăcuse. Acum sunt dezamăgit.
N-am numărat cărţile pe care le-am citit şi despre care cred că le-aş fi scris mai bine decât autorii lor. Le ştiu pe cele pe care aş fi vrut să le pot scrie eu.
N-am numărat ecranizările slabe, după opere literare celebre. Dar sunt destule. Uneori cred că aş fi făcut o treabă mai bună decât regizorul. Desigur, e numai o impresie.
Sunt sigur de câteva lucruri :
1. Gabriel Garcia Marquez nu se poate ecraniza. Sau s-ar putea - Cronica unei morţi anunţate, Generalul în labirintul său, Dragostea în vremea holerei -, dar numai îndepărtându-te mult de spiritul său.
2. Marin Preda a fost ecranizat foarte prost. Mai puţin Moromeţii.
3. Hemingway a pus umărul la o ecranizare după Bătrânul şi marea, iar ce a ieşit mi s-a părut incredibil de prost.
4. Fitzgerald, ecranizat, mi s-a părut siropos.
5. Pe Faulkner şi pe Thomas Mann îi văd foarte greu adaptaţi pentru ecran. În schimb, pe Steinbeck şi pe Caldwell, da. Au dialoguri vii şi miza artistică este deseori comică.
6. Lăsând la o parte banalitatea potrivit căreia literatura şi cinematografia sunt două arte cu modalităţi de reinventare a lumii total diferite, se poate spune că un mare scriitor nu poate fi ecranizat decât de un regizor de geniu, compatibil cu viziunea lui. De asemenea, esenţial este rolul scenaristului.
Exemple : Lampedusa-Visconti, Cehov-Nikita Mihalkov, Cehov-Emil Loteanu, Gorki-Emil Loteanu, Margaret Mitchell-Victor Fleming.


P:S. Mă gândesc cine ar putea să facă un film foarte bun după Fraţii Karamazov sau Demonii ?

12 comentarii:

SOmeONE spunea...

Este adevarat, in mare parte ceea ce afirmi, Serban. Este clar ca majoritatea romanelor bune este aproape imposibil de ecranizat. Cel putin in standardele de 2-3 ore pe care le impune cinematografia pentru un film considerat de "lung-metraj". In fata unui asemenea obstacol, paleste geniul oricarui regizor. Apoi, sa nu uitam si problema protagonistilor, a actorilor in speta, care nu sunt mereu la "indemana". Spre exemplu, pe vremea cand citeam "Morometii", figura personajului principal am asociat-o automat cu cea a lui Amza Pellea. Era perfect in acel rol! Cand am vazut filmul, cu Rebenciuc, am fost enorm de dezamagit si mai sunt si acum. In schimb, a fost distribuit in rolul lui Mihai Viteazul, care s-ar fi potrivit mai bine tocmai acestuia din urma... Un regizor cu adevarat norocos, mi se pare Fellini, a avut de unde si a stiut sa aleaga.

Ryana spunea...

da,bizar, si eu am realizat ca unele filme vazute intr-o anumita perioada a vietii iti ofera o imagine deosebita iar revazut peste ani,reactia este cu totul alta...poate exprimat la modul meu simplu,si aici poate fi vorba de compatibilitate..poate unii regizori cand pornesc ecranizarea unui roman,o fac doar din spirit comercial;neidentificandu-se cu cartea..poate nu toti sunt pasionati de lectura,desi ar fi greu de inteles asa ceva...Fratii Karamazov i-am vazut de mult nu mai retin sub ce regie,dar mi s-a parut reusit filmul avand in vedere,ca romanul nu l-am citit mai atent..asta ca multe romane neputandu-mi-le procura personal spre a le citi in tihna,eram obligata sa apelez la imprumuturi, desigur si returate in limita unui timp anume..cu Demonii..ma intreb oare poate cineva ecraniza sufletul unui om?..e ca si cand ai dori sa desenezi intr-un spatiu de cativa cm.patrati,intregul univers..ce inca are multe necunoscute pentru om ..si sa adaug,raman la ideea cum ca de fapt pana la urma intr-un film actorii sunt pionii principali…amintind de pe aripile vantului un film de exceptie,si aici profit de paranteza..nu am inteles niciodata cu ce personaje se identifica un barbat ca rol in acesta,dar stiu ca mai toate femeile se vor Scarllet..dar asta doar cele care vad filmul cu Vivian Light si cu Clark Gable..s-a scris o carte de Alexandra Rypley o continuare a romanului celebru, s-a facut un film..nu cu acelasi rasunet..au mai fost si alte ecranizari ale fimului in alte regii si cu alti actori..dar nu echivaleaza cu nimic filmul lui Fleming..uite un mare actor ce nu-l pot uita Richard Barton..la fel am revazut filmul”priveste inapoi cu manie”,dumnezeule a eclipsat pe toti ceilalti ce jucau roluri nu mai putin importante….pana la urma eu spun ca intr-o ecranizare lasand regia sau scenografia deoparte actorul este cel ce da viata romanului in sine..bine asta daca asa cum am spus mai sus, regizorii au acel feeling de a gasi pe cei care sa le si exprime arta cinematografica…zic si eu!:)

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
ai dreptate. Sunt actori care contrazic violent imaginea personajului aşa cum ne-am fixat-o noi... Pentru rolul lui Moromete fusese solicitat Gheorghe Dinică, dar el a refuzat rolul...Pe urmă a regretat.

Ryana,
e important regizorul care ştie să aleagă actorii. În ceea ce-l priveşte pe Richard Burton, cred că este cel mai mare actor care a existat vreodată. L-ai văzut în "Noaptea iguanei" ? S-ar putea ca el să fi eşuat în viaţă pentru că nu a ştiut să-şi aleagă femeile... Era unul dintre cei care puteau alege...

mmi spunea...

Eu am văzut Blow-up, al lui Michelangelo Antonioni, un film frumos, bine realizat, dar teribil de departe de ceea ce consider a fi spiritul lui Cortazar. E drept că omul a precizat că este un film după Funigei, nu o ecranizare a nuvelei, dar dezamăgirea a fost la fel de mare. Şi totuşi Cortazar îmi pare teribil de filmic şi de uşor de ecranizat. Stau însă şi mă întreb dacă m-aş apuca să filmez Cartea lui Manuel, oare nu la fel ar crede şi alţii despre filmul meu. Şi ajung din nou la obsesia deja mărturisită. Că fiecare dntre noi are o relaţie proprie cu scriitorul pe care îl citeşte şi că, dată fiind unicitatea lor, sentimentele lăuntrice nu pot coincide.
Şi ca să închei în ton, mie ecranizarea românească după Ciuleandra mi s-a părut chiar bună iar blogul tău este în continuare revelator.

Şerban Tomşa spunea...

mmi,
foarte subtile observaţiile tale. Fiecare are proria viziune - cinematografică sau nu - asupra unui scriitor... Cred că am mai vorbit despre gusturile tale literare impecabile...
Probabil însă că sunt lucruri care se pot spune numai literar, iar altele pot fi exprimate cinematografic...

Ryana spunea...

Serban,

Imi pare rau ca trebuie sa te contrazic…marele actor nu a esuat in viata datorita femeilor,ci datorita alcoolului si a meseriei careia i s-a daruit cu tot sufletul..citeam undeva ca el consuma cateva sticle de whisky pe zi..apoi natura meseriei in care se daruia total,spune-mi si mie ca esti scriitor,asa cum tu cand scrii probabil ai o feblete aparte ptr.un personaj intr-o carte,iar in alta deja altcineva trece pe primul loc..noaptea iguanei ,Anna celor 1000 de zile,iata Beket in care ce sa mai spunem si de Peter O'tool,sau "cui ii e frica de Virginia Wolf,da?...sau Cezar si Cleopatra..sunt capodopere in care si-a depus tot sufletul..de aceea au succes unii actori sau cantareti ptr.ca ei isi ofera sufletul pe altarul artei..e dureros de trist dar si de frumos..chiar mi-e dor sa mai revad un film cu acest actor minunat dar si cu Liz Taylor nu mai prejos ca actrita...si apoi oare cine poate spune cu mana pe inima ca ar si detine secretul alegerii unei sau unui partener de viata..am vazut aseara un fim la care nici acum nu-mi revin..o capodopera rusa despre care se va vorbi sunt sigura mult timp Amiralul..in care eu chiar l-as numi ..atunci cand inima nu are ratiune,sau iubirea ce este oarba..sau..dar mai bine nu spun poate l-ai vazut..e o poveste adevarata..scuza-ma iar am vorbit mult..dar neh,asa-s femeile:)..

deceneu spunea...

In cinematografie exista o teorema.Dupa carti bune sau facut filme proaste si dupa carti proaste sau facut filme bune.Bine inteles sunt si excepti as aminti aici"Pe aripile vantului" si "Tess" doua filme bine ecranizate dupa doua romane de succes.In cinematografia romana scritori autohtoni au avut mare succes sa nu uitam ca filmele de aventgura sau datorat ecranizarilor scritorilor romani."Codin","Rascoala","Ultima noapte de dragoste intia noapte de razboi"si multe multe altele.Si sa nu uitam ca pe ecran emotile se transmit si se transpun mult mai greu decat pe hirtie.

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
alcoolismul este simptomul unei boli sufleteşti... Ceva esenţial nu i-a ieşit lui Burton. L-a măcinat ceva... O'Toole bea şi acum şi încă trăieşte, deşi arată ca o fantomă... Aş vrea să revăd oricând filme cu ei.

Toni,
ai perfectă dreptate. Thomas Hardy a inspirat mai multe filme bune. Şi clasicii noştri, la fel...

chaos_and_smiles spunea...

Poate Kurosawa...

Şerban Tomşa spunea...

Da... :)

Julian Muscalu spunea...

Bonjour !

Si eu cred că romanele lui Garcia Marquez sunt practic imposibil de ecranizat.

Cât despre "Frații Karamazov" : am văzut numai ecranizări proaste (îngrozitoare)

Ecranizările după Marin Preda m-au dezamăgit cumplit ("Moromeții" lui Stere Gulea, din 1987, mi-au plăcut însă mult). Eu sunt și un mare admirator al lui Marin Preda ...

Nu zic neapărat ca nu ar trebui ecranizat un roman. Dar trebuie să ai mare talent.

Singurul roman pe care mi-as dori vreodată sa-l ecranizez ar fi "Castelul" lui Kafka (un roman aproape la fel de greu de ecranizat ca o nuvelă de G. Marquez)
Acum 20 de ani mai îmi doream și "Străinul" lui Camus (nu am văzut ecranizarea lui Visconti, cu Mastroianni în rolul principal ... dar nu am auzit sa se fi făcut vâlva în jurul acestui film - nu prea știu ce sa zic atunci...)

Oare a ecranizat vreodată cineva "Siegfried et le Limousin" al lui Giraudoux ? Greu de crezut ...

O ecranizare cu câteva ZECI de episoade a "Karamazovilor" ar avea oare un succes mai mare decât "Dallas" cu cele câteva sute de episoade ?
Sa fi fost J.R. (Larry Hagman) pe post de Feodor Pavlovici Karamazov !!! - ar fi ieșit ceva ?... Naaah ! Trebuie sa fie un film în care sa se vorbească rusește, neapărat.

Julian _____

Şerban Tomşa spunea...

Julian,
aşa e : numai ruşii îi pot ecraniza pe ruşi. Am văzut adaptări franţuzeşti şi englezeşti îngrozitoare... Ultima, o bătaie de joc după "Război şi pace "...