sâmbătă, 10 aprilie 2010

Supravieţuirea, adaptarea şi decăderea

Pe Discovery se dă un serial, Tehnici esenţiale de supravieţuire, în care un flăcău simulează supravieţuirea în diferite medii, care de care mai ostile. Imaginile sunt însă dezgustătoare, fiindcă omul înţelege să măcelărească toate vieţuitoarele pe care le întâlneşte - reni, scorpioni, şerpi, păsări, varani, maimuţe, etc -, să le bea sângele şi să le mănânce crude, date prin nisip sau prin noroi, în funcţie de locul în care se află. I-aş reaminti viteazului - căruia îi lipsesc nişte doage ! - că supravieţuirea este dictată numai de necesitate şi constituie o experienţă extremă, unică, irepetabilă, cu consecinţe dramatice în existenţa celui care o trăieşte. Nu e în regulă să-ţi faci o profesiune din ipostaza în discuţie.  Când îl vom vedea sacrificând nişte exemplare umane, trăitoare în junglă, pentru a se hrăni ? Sincer, mi-aş dori să-l văd înconjurat de nişte lupi canadieni, fiindcă, nu-i aşa, supravieţuirea protagonistului nu e totdeauna obligatorie ... Altminteri, totul miroase a aranjament şi tânărul omoară degeaba nişte vietăţi nevinovate...
Ceea ce face omul respectiv m-a dus cu gândul la ceea ce spunea un medic : un copil va face toată viaţa ceea ce este obişnuit să facă în copilărie. Dacă un copil e obişnuit să mănânce fără sare şi amar, în loc de dulce, aşa va proceda şi mai târziu, trăind după înalte precepte medicale. ( Dintre pisicile mele, Maya a fost culeasă de pe un maidan, unde executa supravieţuirea şi se hrănea cu gândaci... Şi astăzi, după ani buni, preferă gândacii celei mai suculente fripturi...) Un om se poate adapta la orice, atât în sens superior, cât şi invers. Marii Maeştri Spirituali din Orient au ajuns la o condiţie care transcede limitele umanului, fiind adevăraţi zei. Cei care au executat o supravieţuire necontrolată spiritual  au ajuns sub limita condiţiei umane : sunt într-o continuă derivă şi nu respectă nicio regulă.
Am fost obişnuiţi, în regimul Ceauşescu, să ştim numai de frică. Era singurul reper. Când această barieră a căzut, a venit haosul. Cei mai mulţi  au devenit sălbatici. Ce educaţie ? ( Şi mă refer la educaţia în familie, care lipseşte cu desăvârşire sau este orientată în direcţii vindicative şi infracţionale...) Ce autoritate ? Judecătorii joacă în aceeaşi echipă cu bandiţii... Care legi ? Nu sunt respectate nici de cei din fruntea ţării, care devin cei dintâi infractori...
În asemenea condiţii de preistorie, oamenii care suferă cel mai mult sunt cei care lucrează tot cu oameni şi care n-au ajuns ei înşişi mafioţi : poliţiştii.  La drept vorbind, poliţistul incoruptibil este adevăratul erou al vremurilor noastre. Fiindcă în cazul profesorilor şi medicilor, lucrurile sunt mai complicate. Asistăm uluiţi la situaţii incredibile : poliţiştii - care au familii şi îşi riscă viaţa - prind nenumăraţi criminali pe care judecătorii îi eliberează pe motiv că asasinii nu prezintă... pericol social. Dacă un individ e descoperit cu capul sfărâmat, decapitat şi aruncat de la etajul al şaptelea, concluzia anchetatorilor e rapidă şi fără dubii : e vorba de sinucidere.
Groaznica sinucidere din strada... Pacienţei !

12 comentarii:

Ryana spunea...

Serban,Maestre,
pe unde ai fost zilele astea?...ce-ai mai facut?...era tare pustiu pe aici fara tine!..
in ce priveste lectia de supravietuire,doamne cata dreptate ai!..da, suntem acum intr-o jungla desigur,in care canibalismul metaforic este la rang de supravietuire....sa speram ca vom ajunge cumva la un liman,si vor disparea acesti “canibali”care poate li se vor apleca si lor de atata “carne de tun”servita…..insa.lasand “horrorul” de-o parte,iti doresc un week-end plin de soare si cu liniste in suflet!:)

Şerban Tomşa spunea...

Ryana,
adevărul este că m-am săturat de viaţa de ocnaş pe care o duc. :) Am avut de scris nişte cronici literare, am regândit construcţia romanului la care lucrez - vreau să fie foarte cursiv, dar şi profund -, am tuns şi am legat o boltă de viţă-de-vie, am parcurs nişte cărţi cu care rămăsesem restant, iar azi am săpat şi am pus nişte ceapă... Şi nu am făcut decât 40% din ce planificasem...
Sper ca tu să o duci mai omeneşte... :)

mmi spunea...

O, dar ce frumos e la tine acolo! Eu una mă bucur când am timp să ajung câteva ore în parc şi că administratorul a plantat narcise. Cât despre post-ul tău, mie mi-a adus aminte de ceea ce s-a întâmplat la Craiova. Oameni omorâţi din bătaie de un animal frustrat, alţii călcaţi cu maşina de alt animal care se crede mascul Alfa cu drept de viaţă şi de moarte asupra celorlalţi. Şi nu pot uita nici bestia care şi-a bătut inuman fosta iubită pentru că nu voia să se întoarcă la el (la Târgovişte). Mi se pare mie sau românilor le place teribil să urmeze exemplele negative! Şi nu ştiu de ce mi-e teamă că aici Ceauşescu nu mai are vreo vină.

happyendstory spunea...

A venit poştaşul! Aveţi de ridicat un premiu.
http://happyendstory.blogspot.com/2010/04/premii-de-primavara.html

PS Observ, Şerban, că ai modificat titlul blogului. Dacă aceasta îţi este dorinţa, e în regulă. Dar dacă ai făcut-o în urma postării mele numită "Canarul", atunci îmi pare rău. Fiindcă presupun că n-ai nicio legătură cu acela care îmi îngrădeşte existenţa virtuală.
Ştii, lucrurile sunt simple, păsările se întorc acolo unde le-a fost bine. Iar unele sunt considerate "nebune" fiindcă pot decide să revină chiar într-o colivie. Dar asta trebuie să fie alegerea lor.

O duminică frumoasă,

Şerban Tomşa spunea...

Mmi,
ai dreptate : bietul Ceauşescu nu are nicio vina pentru manifestarile bestiale ale unora dintre noi... Nu ştiu, dar cred că în alte părţi nu se întâmplă aşa, chiar dacă Mircea Cărtărescu a constatat, în ultima vreme, un comportament şmecheresc la nemţi şi a văzut, tot acolo, primele gropi în asfalt...

Happyendstory,
îţi mulţumesc mult, sunt onorat. :) Am schimbat numele blogului fiindcă mi se părea că are prea multe floricele. Ar fi mers ca titlu pentru un film... Varianta de acum nu este definitivă... :)

Dan Ioanitescu spunea...

Bun gasit Serban,

Frumos titlu de blog ai creat.
Sa nu mi-o iei in nume de rau dar mi-ai dat o idee, caci eu ma lupt cu paradigmele. Parafarazandu-ti titlul cred ca mi-ar prinde bine blogul COLIVE PENTRU IDEI!

Cat despre articol, ma asez si eu alatauri de tine si zic:
Oi,oi,oi...oi,oi,oi! Seara buna Serban. Aici ma simt mai bine ca acasa.

La tout n'est qu'ordre est beaute
Luxe, calme et volupte..

deceneu spunea...

Otravitul fintinilor,pirjolitul ogoarelor,ascunsul in codrii "Deliormanului" tot o tehnica de supravetuire este.Ma gindesc ca si eu pot sa tin un curs cu tehnici esentiale de supravietuire"Cum sa supravietuesti regimului comunist".Doamne ce bun as fii.PS Sincer va invidiez pentru viata patrialhala.Toni

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
e genial COLIVE PENTRU IDEI... Nu te dezminţi...
În altă ordine de idei, îţi mulţumesc pentru cuvintele tale boieresc-apreciative. Şi eu mă simt mai bine în compania ta decât în a mea...

Toni,
încerc să-mi creez un spaţiu protector, dar m-am izolat cam mult... Ca să simt cu adevărat viaţa patriarhală, ar trebui să fiu popă, să am conac, prisacă, livadă, râu, o bibliotecă uriaşă, câteva zeci de hectare de pădure, un butoi cu scotch şi mai multe cu Fetească Regală...Aşa, sunt doar umbra lui Strindberg care era socotit nebun de unii "deştepţi" ce îl cunoşteau...

Nima spunea...

"Exista multa virtute in cei rai si exista multa rautate in cei virtuosi"

Şerban Tomşa spunea...

Nima,
din fericire, nu sunt un virtuos...Şi nici nu-i suport pe virtuoşi... Îi consider ipocriţi, farisei şi nişte chinuiţi ai vieţii.
Dar ai dreptate : niciodată să nu judecăm nimic...

Sorin spunea...

despre animale mai fratilor :) , sincer nu cred ca trebuie sa ne facem atatea griji - suntem o parte minuscula in natura iar echilibrul nu ne iarta chiar daca ne credem superiori in orice fel.

Self pity

I never saw a wild thing
sorry for itself.
A small bird will drop frozen dead from a bough
without ever having felt sorry for itself.

D.H. Lawrence

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
spui un mare adevăr, în stilul tău inconfundabil... :)