Cei mai fideli cititori ai unui scriitor sunt duşmanii acestuia

Un cunoscut scriitor român mi-a spus într-o zi aceste cuvimte :
- Cei mai fideli cititori ai unui scriitor sunt duşmanii acestuia.
- Zău ? m-am prefăcut eu neştiutor.
- Da, gândeşte-te la Macedonski care nu scăpa o poezie scrisă de Eminescu. Poetul Nopţilor citea fiecare text eminescian cu creionul în mână şi cu mustăţile zbârlite de furie. Nu ştii cum comentează el poemul lui Eminescu în care  iubita e sărutată în... creştet ? 
- Macedonski avea uneori şi dreptate, am zis.
- Avea, a confirmat interlocutorul meu, fiindcă era un om citit şi mare poet el însuşi. Mai încoace, a apărut specia cititorului-iscoadă... Ăsta nu e un cititor propriu-zis. E, de fapt, un om care n-are nicio treabă cu literatura şi care nu-l "citeşte" decât pe scriitorul care i-a intrat în vizor : un coleg de serviciu, un vecin de scară, ceva de genul ăsta... Neavând un minim orizont cultural ( pentru că nu prea a mai deschis nicio carte ), nu înţelege nimic şi caută să demonstreze că scriitorul "a râs" de cutare sau cutare cetăţean.  Ignorantul consideră că menirea lui este să demaşte impostura autorului şi să-i pună scribului toată comunitatea în cap. Cum de şi-a permis să scrie acolo cuvântul "inginer" sau cuvântul "medic" şi să-i jignească pe domnii X şi Y ?  Ce merite are "pretinsul poet" care foloseşte cuvântul "futălău" ? "Criticii" de acest tip citesc opera ca pe un ziar... Fiecare personaj corespunde, în mintea lor, unei persoane reale. Medoia e Ion din capătul străzii, iar Minda e dascălul Pintilie... Ceea ce fac aceşti oameni - citesc operele unora pe care îi detestă ! - nu le place nici lor, dar eroismul acţiunii de a arăta că romancierul Georgescu e un prost, fără pic de talent ( îl cunosc ei bine ! ), cere, nu-i aşa, sacrificii...Nu mai spun că dacă lângă un asemenea ipochimen se mută un sculptor, rinocerul se transformă subit în critic de artă... Caragiale a avut destule belele cu cititorii-iscoadă... Marin Preda, la fel ...Învăţătorul Florea Gheorghe - care a murit anul trecut, înainte de a împlini 100 de ani - citea cu înverşunare fiecare carte a lui Preda să vadă dacă autorul Moromeţilor nu a mai "râs" cumva de el...
- Să ştii că l-am cunoscut şi eu pe Florea Gheorghe, am zis. Prin 1986 am fost în Siliştea-Gumeşti şi l-am văzut pe moş în mijlocul unor profesori de română cum se lăuda că l-a făcut pe Preda "măgar", "porc" şi "nesimţit"... "Măgarule, povestea bătrânul învăţător că i-ar fi zis prozatorului, măgarule, nu ţi-e ruşine să scrii porcăriile alea despre mine? Cine mama dracu' m-a văzut pe mine omorând şi belind un cal ?"  Povestea că Preda lăsase capul în jos, simţindu-se vinovat...
- Păi, Preda făcuse imprudenţa să-i folosească numele adevărat. Învăţătorul întărâtase mai mulţi săteni care se duceau acasă la Tudor Călăraşu şi ziceau : "Bă, Tudore, să ştii că dacă îl prindem pe fiu-tău pe aici, îl ia mama dracu', îi spargem capu' cu bâta ! A râs de noi în nişte cărţi d-alea, d-ale lui..." Aceeaşi greşeală a săvârşit-o şi regretatul Sorin Stoica. Inconştient, ăsta lua cartea cu el şi îi vizita pe turbaţi, încercând să le demonstreze că s-au supărat degeaba. Nu reuşea decât să-i înfurie şi mai mult... În schimb, Dumitru Ungureanu se fereşte ca de foc ca vreo carte de-a lui să ajungă în Găeşti, fiindcă îi cam încondeiază pe locuitorii orăşelului.
- Poate că ar fi bine ca un scriitor să-şi menajeze cunoscuţii şi să nu procedeze precum Truman Capote sau Paul Goma, am opinat.
- E adevărat, dar sunt unii care se supără chiar dacă personajele din carte n-au nicio legătură cu ei. Scrii "prost" şi ei sar în sus : "Uite, despre noi scrie aici !" Dacă ar avea puţină inteligenţă, s-ar face că plouă şi nici n-ar mai face publicitate gratuită scriitorului pe care îl urăsc. Dar ia spune, tu nu ai avut niciodată asemenea necazuri ?
- Păi, cum să-ţi spun... Cititorii din localitatea mea sunt cei mai inteligenţi din lume, au o cultură impresionantă şi orice aş scrie, ei înţeleg corect şi nu se supără niciodată. Toţi mă iubesc şi mă admiră, am spus eu senin.