vineri, 9 septembrie 2011

Semnul lui Milady de Winter

Multe cărți sunt unicat și nu pot fi urmate de alți scriitori fără ca respectivii să nu cadă în pastișă. Dar destule texte sunt realizate după modele, fiind sortite, la rândul lor,  să devină prototipuri pentru  narațiuni ulterioare. E posibil ca volumele lui Dumas să urmeze discret tipare anterioare. Ar trebui să comparăm, de pildă, Cei patru fii Aymon, cunoscutul roman cavaleresc francez din secolul XII  și Cei trei muschetari de Alexandre Dumas, operă pe care am recitit-o săptămâna trecută. Iar Dan Brown, cu al său Cod al lui Da Vinci, nu este nici el străin de tehnicile de construire a intrigii din primele două lucrări menționate.  Romanele la care m-am referit conțin elemente comune : acțiune susținută și plină de neprevăzut, intrigă bine legată pe fiecare pagină, iubiri romantice, coincidențe și potriveli neverosimile, explicații naive ( mai puțin la Brown ! ), complicații incredibile, scene sentimentale. Să remarc că romanul lui Dumas rămâne memorabil prin personajele perfect conturate, dar și printr-o relatare alertă a faptelor, ușor de urmărit. Două scene, absolut superbe, sunt demne de pana lui... Dickens : episodul în care starețul iezuiților și preotul din Montdidier încearcă să-l atragă pe Aramis în sânul bisericii și prânzul pe care Porthos îl ia în casa avocatului Coquenard, soțul...amantei sale. De ce oare, în copilărie, aceste capitole nu mi-au atras deloc atenția, ba chiar m-au plictisit, iar acum mi se par, din punct de vedere literar, cu mult peste nivelul celorlalte secvențe care compun Cei trei muschetari ?
Am divagat. La altceva voiam să mă refer. Se știe că Milady de Winter ( pe numele ei, Ann de Breuil, contesă de la Fère ) este înfierată, pe umărul stâng,  cu floarea de crin, semnul osândiților,  de către călăul orașului Lille, fiindcă l-a sedus și l-a dus la pierzanie pe un tânăr preot. Acest stigmat este suficient de convingător pentru ca următorul ei soț, nimeni altul decât Athos, conte de la Fère, să o condamne la moarte. Athos, un nobil printre muschetari, dar care nu se dă în lături să joace la zaruri banii, caii și bunurile prietenilor !
Ce vreau să spun ? Că morala n-a pătruns niciodată prea adânc în comportamentul oamenilor. A fost, în epocile trecute, o mască a ipocriziei, o flamură pe care o afișau ( dar n-o respectau ! ) stăpânii, speriindu-i, în schimb, pe sărăntoci cu ideea de păcat și de virtute. Eticul era ajustat după interese. Asta făceau oamenii de familie aleasă, cu educație solidă și știință pe măsură. Se știe însă că de un secol și jumătate încoace, slugile au luat locul seniorilor. Iar neamurile proaste, eliberate de lunga dependență de aristocrați, nu numai că nu au nicio legătură cu morala, dar, vorba poetului Ion Alexandru, n-au niciun Dumnezeu. Pentru câțiva dolari în plus, oamenii sunt dispuși, azi, să-și trimită la moarte cei mai buni prieteni. Așa procedează toate serviciile secrete din lume.


11 comentarii:

Ryanna Pop spunea...

Şerban,
mulţumesc mult că totuşi la câte activităţi culturale şi câte alte ai,îţi mai faci timp să intri şi pe blogul meu..mă simt onorată să pot fi în atenţia ta...nu ştiu ce se întâmplă ....mă gândesc că poate am setat eu comentariile,să nu mai aibă acces anonimii la postarea notiţelor,şi posibil să fi restricţionat cumva fără să vreau unele bloguri,deşi dacă spui că şi la Dan şi la alţii nu poţi să postezi..poate e cazul să trimiţi un email celor de la google,..acum lăsând acest lucru deoparte,eu îţi mulţumesc mult că eşti totuşi activ pe blog,şi ne îmbogăţeşti spiritual cu atâtea teme pe care le postezi:)...
revenind la ce ai scris,există un mare adevăr în cele ce spui...am crezut că doar românii sunt cei cu capra vecinului..dar istoria a dat cele mai solide exemple în care toţi absolut toţi cei care au devenit eroi în lupta împotriva unui regim,au sfârşit a deveni precum cei dinaintea lor...luxul,puterea absolută transformă pe om total şi nu în bine...dacă privim nu mai departe decât la cei care s-au perindat la putere la noi în ţară după apusul erei ceauşiste,nu a rămas unul să locuiască în modestul apartament repartizat de pe vremea pe când îl urau pe Ceauşescu ptr.că acesta avea "case"în toată ţara..dar de fapt,de ce ar rămâne vilele de pe la Predeal,sau Neptun nelocuite,nu?..mda,ei spun că sunt conducători..să fim serioşi nu s-a născut conducătorul ideal şi absolut devotat unui popor..în toţi există un colţ în suflet în care povestea cu prinţi,domenii şi castele,se doreşte a se împlini..iar în unii trăieşte un mic dumnezeu care se vrea a fi absolut:)...

Ryanna Pop spunea...

Şerban,
din păcate, pădure fără uscături nu se poate:)..aşa şi cu internetul..într-adevăr există oameni din păcate şi maturi printre ei[eu credeam că doar puştii ce nu au ce face,se joacă pe calculator],şi "lovesc"în tot ce este curat şi frumos..mă bucur că nu te-ai lăsat şi i-ai depistat,eu spun că toţi ar trebui să facă aşa ceva şi în felul acesta s-ar descuraja infracţiunile de acest gen...din păcate nu am timp şi nici anturaj în măsură să îmi fac şi eu setări prin care să pot depista astfel de oameni,dar măcar am restricţionat postările din partea anonimilor,am lăsat însă moderarea,ptr.că aşa nu scap nici un comentariu ce s-ar face la postări mai vechi..bine că eu fiind o persoană modestă,nu mi-am făcut cont nici pe facebook,nici pe twitter,nici pe altundeva,ptr.că nu e cazul să-mi fac un spaţiu mai amplu de comunicare...tu eşti scriitor,şi e normal să ai conturi ptr.a discuta cu cititorii şi a-ţi face prieteni ce cu drag citesc cărţile tale:)..
nu contează dacă poţi sau nu comenta pe blogul meu,la statisticile pe care le am postate,văd că mă citeşti,şi asta e de ajuns...eu mă bucur că nu ai părăsit blogul,şi că deşi te confrunţi cu astfel de situaţii neplăcute,totuşi eşti un adevărat luptător..să nu închizi vreodată acest blog,ptr.că este deosebit de interesant,şi va rămâne şi peste timp o lumină ce va pătrunde în sufletele celor însetaţi de cultură...şi nu ar fi rău să şi prinzi mai târziu fragmente din acesta într-o carte de memorii...
îţi doresc o duminică frumoasă,atât cât a mai rămas din ea..de mâine te aşteaptă o altă luptă,acea cu schimbările elaborate de noua lege a învăţământului..e de plâns..nu se mai satură ăştia să facă din ministerul învăţământului şi cel al sănătăţii,un laborator închinat doctorului Mengelle..offf!

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
urmăresc cu mare plăcere tot ce postezi pe blogul tău.
Niște nătărăi, care n-au treabă și nici însetați de cultură nu sunt, și-au făcut o meserie a-mi sparge conturile și a mă hărțui. Grupul format din două femei și niște bărbați și-a făcut chiar un cont fals pe Facebook, strecurându-se printre... prietenii mei. S-au dat însă repede de gol prin limbajul lor sărac și urât mirositor, care nu putea înșela pe nimeni. M-au tot hărțuit ( în ultima vreme se comportau ca niște bețivi moraliști și dornici de revanșă ! ), iar eu mă prefăceam naiv și răspundeam civilizat. Până la urmă m-am săturat de atâta prostie și am hotărât să văd cine sunt. Evident că bănuielile mele s-au confirmat și am descoperit, cu ajutorul poliției, și telefonul mobil de pe care intrau ! Sunt oameni care au nevoie urgentă de un psihiatru : transferă obsesiile lor sexuale și bahice asupra celor pe care au pică, dar mai rău e că nu pricep nimic dintr-o carte. Iar eu scriu cărți... Ăștia cred că net-ul e un fel de șanț, unde poți înghiți sau arunca în capul celorlalți câtă mizerie vrei.
Ca să nu-mi mai spargă conturile, le-am securizat, schimbând anumite elemente și introducând altele care îi vor semnala pe intrușii mâncători de rahat. E posibil ca și din acest motiv să nu mai pot comenta pe anumite bloguri.
Aștept următoarea lor tentativă de a-mi viola spațiile virtuale și atunci îi veți cunoaște și voi în mai multe ipostaze. :) Se știe ( sincer, nu credeam, dar m-am convins și eu de asta ! ) că prostul nu se lasă niciodată. M-am consultat cu niște ziariști și un avocat, iar surpriza va fi pe măsura tâmpeniei lor.
Te rog să mă ierți că am divagat, dar am vrut să-ți explic că s-ar putea ca modificările făcute de mine să mă împiedice să comunic cu cu tine.

11 septembrie 2011, 12:35

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
dacă ți-aș spune ce meserii au spionii mei, te-ai cruci ! Iar ce-au făcut la viața lor ar face deliciile șanțului, adevăratul lor amfiteatru. Mintea mea refuză să le înțeleagă comportamentul total deraiat. Este evident că sunt bolnavi psihic. De ce naiba nu se duc la un psihanalist ori nu se apucă de citit ca să iasă din cercul ăsta vicios ? I-am ajutat cum am putut pe respectivii, iar ei își manifestă recunoștința încercând să demonstreze, în ciuda tuturor evidențelor, că nu e cine știe ce de capul meu. Și-au făcut țelul vieții din asta. Știi zicala cu ambiția ...deșteptului! M-am amuzat multă vreme, dar, cum vezi, ăștia nu are nici discernământ, nici măsură, nici odihnă. Vor primi ce merită.
Te voi urmări și te voi citi cu interes totdeauna. :)

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
cândva spusesem că pot înțelege orice manifestare omenească. Dar pe acești oameni refuz să-i înțeleg, în condițiile în care eu nu le aduc nicio atingere morală, economică, de imagine, etc. Nu mă gândesc la ei, nu îi urăsc, nu le port resentimente. Nimic. Și atunci care este explicația faptului că nu-și văd de treabă ?
În orice caz, persoana care m-a insultat pe Facebook într-un stil binecunoscut ( uitând că eu am studiat și stilistica ! ) și care reprezenta grupul fie nu era în toate mințile, fie era beată criță.
Te îmbrățișez. :)

Ryanna Pop spunea...

ştiu că doare..dar la tine nu-i o durere de om obişnuit:)...ci de om care iubeşte oamenii şi ştie că unii devin inconştienţi în anume momente[faptul că-i scuzi cum că ori sunt bolnavi psihic ori beţi criţă,denotă acest lucru]..eu nu le găsesc scuză..ptr.că ar trebui să-şi facă lor rău în asemenea situaţii şi nu să lase veninul din ei să dea pe afară...în general unii oamenii au un simţ al supraestimării peste medie..dacă îi ajuţi în momente grele,se pare că unilinţa de care sunt dominaţi la pct.critic al situaţiei în care se află, mai târziu se răzbună şi se transformă în dispreţ ptr.binefăcătorul ce le-a întins o mână de ajutor la un moment dat..şi uită tot binele lovind cu pietre exact în cel pe care ar trebui să-l respecte..că doar Iuda,nu putea să plece pe lumea ailaltă nelăsându-şi urmaşi:)..doar că spre deosebire de acesta ce cuprins de remuşcări pt.fapta comisă,s-a spânzurat,la noi nu ştiu ce caractere de oameni avem ce duc ura într-atât încât dacă ar putea ucide, ar face-o cu sânge rece pe cei pe care-i urăsc cu motiv sau fără...mai e şi categoria de oameni ce ajutaţi fiind,rămân recunoscători dincolo de timp cuiva ce l-a ajutat la un moment dat...doar că e o specie din ce în ce mai rară,şi nu numai la noi...din păcate..
mulţumesc ptr.acest feedback plin de înţelepciune şi lecţie de viaţă pe care mi l-ai oferit:)
să ai o seară frumoasă!

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
cea mai potrivită atitudine ar fi să consider totul un gest copilăresc și să trec mai departe. Nu există greșeală care să nu poată fi iertată ! Sigur, dacă ne considerăm oameni și creștini. Papa Ioan Paul al II-lea l-a iertat chiar și pe cel care l-a împușcat ! Dar dacă ei, care au un cod de comunicare total deplasat, ar considera că e un gest de lașitate ? Dacă nu știai, află că există oameni care te consideră laș dacă îți ceri scuze ori eviți penibilul. A avea curaj înseamnă, pentru ei, a-ți pune poalele în cap. Ei nu știu un lucru elementar : trebuie să ai o mare tărie sufletească să-ți poți cere iertare unor semeni de-ai tăi. Și pentru ce toată zâzania ? Că am răspuns unor nemernici la salut ! Mai e ceva neplăcut ( dar nu mă afectează : afectat trebuie să fie cel care își dă în petic ) : măgăriile se repetă cu insistență, semn că am devenit, pentru unii, o obsesie. Aștept următorul lor pas. Și pot să te asigur că de astă dată nu voi, mai putea fi acuzat de lașitate, nici măcar după codul de comportament de la ușa cortului :)

Ryanna Pop spunea...

mă bucur mult că ştii cel puţin cu cine ai de a face..cei mai periculoşi duşmani din păcate sunt cei care rămân nevăzuţi,cum mi se întâmplă mie de ex...
îţi doresc mult succes,şi poate vor şi învăţa ceva din această lecţie:)

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
eu și oamenii aceia vorbim limbi diferite. Ceea ce eu consider un comportament civilizat înseamnă, pentru ei, slăbiciune. Din punctul lor de vedere, n-avem decât să ne crăpăm capetele cu bâta și să ne împroșcăm cu lături.
Dar am vorbit destul despre această chestiune. Nu vor învăța nimic, ci vor căuta alte surse de conflict. În funcție de ce vor face , voi acționa și eu pe căi legale. Dacă nu știu de rușine și nu au simțul ridicolului, poate că se vor potoli la tribunal. Voi cere și părerea unor oameni ca Pavel Coruț și Patriarhul Daniel. Am terminat. Amin.

Ryanna Pop spunea...

ştiu că nu vei divulga nimic din ce vei întreprinde,dar în mod sigur îi vei lecui tu cumva,la cât te cunosc eu,chiar dacă doar din cărţile scrise sau din comunicarea ta pe blog..dar sufletele cred că se pot cunoaşte mai bine decât persoana în cauză..de fapt pe mine m-ar interesa foarte tare părerea Maestrului Pavel Coruţ,şi mă bucur că mai găsesc adepţi inteligenţi acestuia,dar şi a părintelui Daniel,deşi despre cel din urmă în afară de câteva apariţii sporadice la tv.nu ştiu mai nimic..e o surpriză f.plăcută ptr.mine să ştiu că ai comunicări directe cu aceşti oameni plini de lumină:)

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
să vedem cum vor evolua lucrurile. Mă oripilează oamenii care nu știu de rușine și care nu pricep, nici dacă le sfărâmi capul,că sunt lucruri care nu se fac fără să ieși de sub zodia umanului. A intra în conturile cuiva ca un infractor înseamnă a te comporta ca un borfaș sau a-ți buzunări semenii.