Havel, Gogâie, Iliescu, Popescu și niște poșircă

Am trăit s-o văd și p-asta !  Cristian Tudor Popescu îl compară pe Havel cu... Iliescu !  Mă rog, am inversat  termenii.Cu bun-simț, chiar ultimul a arătat că nu e nicio legătură între fostul dramaturg și inginerul ajuns prim-secretar de partid. Cristian Tudor Popescu nu e numai un ziarist de calibru, foarte expresiv și  plin de idei, prinzând evenimentul la vârf. Aș spune mai mult : Cristian Tudor Popescu este un scriitor remarcabil. Ceea ce nu-l scuteşte uneori de mici erori. A-i reproșa lui Iliescu faptul că n-a făcut disidență de stradă e ca și cum ai avea pretenția ca Nicolae Ceaușescu să fi distribuit manifeste în care ar fi fost înjurat Partidul Comunist Român !
1. Dacă ne-am fi gândit la un echivalent românesc al lui Havel, am fi putut aduce în discuție numele lui Mircea Dinescu. E scriitor, e artist, are alte orizonturi și vede altfel ideea de libertate. În ciuda faptului că este un om cumsecade, Iliescu rămâne marcat de condiția sa de politruc. Și nu a fost el scara pe care s-au cățărat foștii care au furat țara asta, ducând-o pe marginea prăpastiei ? Același lucru a făcut Havel ?         
2.  Fiind la noi mai puțină cultură și civilizație decât în Cehia, represiunea politică  a fost mult mai puternică.  Ar fi fost imposibil ca un activist de partid de aici să se manifeste deschis, în public, împotriva propriului partid. Iar pe Dinescu, poet stralucit si foarte cunoscut al generatiei sale, puterea de atunci l-a inchis fara rusine intr-un cotet. Reproșul lui Popescu sună ca nuca-n perete. După logica ziaristului, ar trebui să-l  întrebăm pe un oarecare Mircea Dinutz de ce nu scrie precum Günter Grass. În definitiv, amândoi sunt scriitori.
Asta e soarta noastră, să ne mulțumim cu resturi, mizerii și false mituri. Săptămânal se produce la televizor un băiat care se scălămbăie și o ține într-un zbieret dement, ca o primată turbată. E actor și nu are pic de talent. Adevărata vocație teatrală o are Gogâie, un șofer care este prins adesea conducând mașina beat mort. Ultima dată a fost întrebat ce a băut.
- Niște poșircă, a răspuns uluitorul artist, făcând o grimasă de dezgust.
Replica asta mi s-a părut genială nu numai prin modul cum a fost articulată, ci și prin faptul că rezumă condiția noastră de muritori în România actualului început de mileniu.

P.S. Cineva m-a blestemat  rau de tot, fiindca mi s-a defectat computerul (  placa de baza  si windows-ul) si toata bucuria sarbatorilor s-a dus de rapa. Abia acum a pornit dupa ce un prieten ( fost elev al meu, acum student in Bucuresti ) s-a luptat cinci ore cu el si a rezolvat toate problemele. Specialistul local in calculatoare, ocupat pana peste cap, ma tot dusese cu vorba. Nu am insa programul cu diacritice. Le cer scuze prietenilor ca nu i-am putut felicita de sarbatori si ca n-am putut raspunde la comentariile lor.