tu eşti un strop de ciocolată
pe drumul aşternut cu vată
ai degete şi haine dulci
ce te îmbie să te culci
cu o saltea din sfârcuri şi afine
un pat e-ndrăgostit de tine
şi-în debara o cizmă aruncată
ştia că ai pe undeva o pată
nu ştiu unde te duci când o să vii
visez că pe zăpadă o să-mi scrii
c-un ţurţure de gheaţă ca un dinte
să mă gândesc mai des la cele sfinte !
10 comentarii:
ce frumos mangaie cuvintele poeziei tale :)
Pandhora,
e doar un joc argheziano-brumărian. Am renunţat de multă vreme să mai scriu poeme şi îi citesc, cu dragoste şi cu admiraţie, pe... Aici aveam o listă, în care figura, normal, şi Mircea Cărtărescu, dar am şters-o, fiindcă îmi era teamă că am uitat vreun autor care îmi place. Sincer vorbind, sunt convins că avem cel puţin patruzeci de mari, foarte mari poeţi, care ar merita o recunoaştere la cel mai înalt nivel.
"ţi-am gravat pe geam
sub ram de dimineaţă
treizeci de flori de gheaţă
sunt flori de noapte
şi de şoapte
şi de zi
să nu le-atingi
că vor muri
şi-ţi vor rămâne-n geam
sub ram
poteci de lacrimi reci"
Multumesc, Serban!!
Ce versuri...dulci!
mă întreb cine e perversul, cocheta admirată fizic, chiar dorită după cum se pare, sau admiratorul care o îndeamnă să-l lase cu cele sfinte!...
Karina,
mulţumesc şi eu pentru versuri. :)
Silvia,
dulci şi pufoase. :) Ca romanele lui Ştefan Agopian. :)
George,
să zicem că sunt amândoi imaginari ! Sau vin dintr-un trecut cu multe poveşti neconsumate până la capăt. :)
Foarte frumos, Serban. Cuminte-ştrengăresc. :)
Liviu,
da, cuminte, foarte cuminte, deşi imaginaţia este totdeauna nebună. :)
Trimiteți un comentariu