luni, 3 septembrie 2012

Decât profesor... ( un articol postat de Florin Moldovan pe Facebook )

"De 5 ani încoace am fost profesor de română la 7 școli din oraș și de la țară. De 5 ani încoace mă gândesc să mă las. Am fost ca acei fumători înrăiți, car...e știu că țigara îi distruge, îi îmbolnăvește, dar, cu toate că sunt conștienți că le face rău, continuă să fumeze și să găsească o oarecare plăcere maladivă în asta.
După o facultate de Litere de 4 ani, cu peste 10 examene pe sesiune, după o licență pe Nichita Stănescu și un master în lingvistică încheiat cu o disertație pe poetică lingvistică aplicată pe opera aceluiași mare scriitor, după cursuri de didactică în care am fost învățat cum să predau doar unei clase ideale, m-am trezit la o catedră cu un catalog în mână, în fața unor elevi ce credeau că Nichita e o femeie care face circ la tv și că eu sunt un clovn care trebuie să îi distreze pe ei, de care ei trebuie să se distreze în circul din clasă.
Profesorul de astăzi nu mai are absolut niciun statut. Elevii știu cu cât e remunerat cel de la catedră. Unii mi-au spus în față că ei pentru un asemenea salariu derizoriu nu s-ar da jos din pat să vină măcar până la școală… ,,ce să mai și predea la toți nebunii…!”. Și de aici cred că pleacă totul. Dacă stăm să ne gândim, care sunt profesiile ce oferă practicantului un statut social de rang înalt, care te fac să fii bine văzut și respectat? Cele bine plătite. Cu cât o meserie oferă un câștig bănesc mai mare, cu atât sporește și respectul de care se bucură titularul ei. Profesorii câștigă puțin, fapt bine cunoscut, ceea ce le conferă și puțin respect. Puținul respect din partea societății se traduce prin ignorarea lor temeinică și sistematică atunci când vine vorba de orice. Puținul respect din partea superiorilor ierarhici, prin desconsiderare. (Au fost directoare care mi-au spus în prima zi de școală că dacă nu îmi convine salariul din învățământ să mă duc repede, că angajează barman în barul de la colț, nu cumva să pierd postul!) Puținul respect de care se ,,bucură” profesorii din partea elevilor se traduce de multe ori prin batjocură, zeflemisire, miștocăreală, atacuri verbale și – uneori – fizice. Elevul de mijloc din ziua de azi (nu vorbesc despre puținii elevi care au bun-simț și vin la școală pentru ca să învețe), elevul mediu, de rând, nu olimpicul, premiantul sau ,,tocilarul”, vine la școală ca la film. Mănâncă popcorn, scuipă semințe și se așteaptă să se distreze copios de prestația fraierul de la catedră, care e pus acolo pentru deliciul publicului școlar. Ei îi observă actorului-profesor de ,,stand up comedy” orice fel de ,,defect”, pe care îl caricaturizează apoi în tușe groase și lipsite de bun simț, câteodată pe la spate, alteori pe față, spre încântarea profesorului ce trebuie să înghită în sec și să se facă că nu aude și nu vede. Fiindcă, dacă se enervează, audiența se bucură și-și dă silința de a-l scoate din minți, pentru sporirea distracției minților luminate din bănci. Dacă le întoarce vorba batjocoritoare, profesorul este acuzat imediat de jignirea elevului și e sancționat aspru. Dacă raportează mai departe, la diriginte sau director, incidentele sau injuriile, riscă inspecții doveditoare și sancțiuni ulterioare. Fiindcă de tot ce se întâmplă într-o școală, întotdeauna, profesorul este de vină! Dacă elevul nu vine la școală, profesorul este de vină, nu a făcut ora destul de atractivă pentru a-l determina pe bietul elev să se trezească dimineața și să ia drumul școlii. Așadar, profesorul riscă sancțiuni. Dacă elevul vine la școală dar nu învață, din nou vina profesorului, că nu îl determină prin măsuri ,,specifice” să învețe, că nu își impune voința, că nu a predat cum trebuie, ș.a.m.d. Din nou, posibile sancțiuni! Dacă elevul vine la școală și înjură profesorul, își bate colegii, scuipă, distruge, urlă în oră și face ca toți dracii, din nou, e vina profesorului că nu știe să se impună, să controleze clasa. Sancțiuni din nou, sancțiuni! Dacă elevul de la țară plonjează nevinovat în haznaua din curte, profesorul este vinovat, dacă îl doare măseaua sau capul, dacă în curtea școlii e soare sau plouă, dacă e zi sau e noapte, dacă găinile vecine curții școlii cotcodăcesc prea tare sau nu se ouă, profesorul e vinovat și trebuie neapărat sancționat!
În învățământul românesc elevul are numai drepturi, iar profesorul numai obligații. Și, cum nu îți poți duce la bună îndeplinire obligațiile fără a te bucura de anumite drepturi care să îți faciliteze exercitarea îndatoririlor, rezultă că elevii au numai drepturi iar profesorii numai vinovățiile de a nu-și putea îndeplini exemplar obligațiile. Am întrebat la un moment dat o doamnă directoare, dacă elevii au atâtea drepturi, inclusiv dreptul de a ne insulta fără a fi exmatriculați (fiindcă nu mai e permisă exmatricularea, sunt obligatorii 10 clase), dreptul de a trece clasa fără să învețe nimic (fiindcă elevul e trecut pe bază de ochi frumoși pentru a nu se descompleta efectivele claselor, și așa reduse), și toate drepturi imaginabile și inimaginabile, cu bun-simț sau lipsite de orice fel de măsură și bun-simț, atunci, totuși, noi, ca profesori, ce drepturi avem? Și răspunsul a fost sec: ,,Voi aveți dreptul de a vă face treaba exemplar, Florine!” Ei bine, pe salariul în miniatură pe care mi-l scuipă pe card școala românească lună de lună, eu renunț a-mi mai exercita acest drept!
Unui profesor i se cere să dea din el totul, pe lângă cele 4-5 ore de la școală se cer nenumărate ore din zi și din noapte de pregătire temeinică a lecțiilor, a evaluărilor, pentru corectarea lucrărilor și întocmirea vastelor și marilor consumatoare de timp maculaturi școlare, planuri de lecții, planificări anuale, semestriale, calendaristice, pe unități de învățare, pe lună și pe soare. Cadrul didactic trebuie să fie zilnic actor pe o scenă, să ofere o prestație în același timp și doctă și atractivă, iar la finalul spectacolului, primește de la spectatori, nu aplauze și ovații, ci priviri arogante și sfidătoare, aplauzele pot fi înlocuite cu bătăi de pumni în bancă iar ovațiile cu înjurături de mamă. Când ajungi acasă, după câteva ore de școală, tumultul clasei îți mai răsună încă câteva ore în urechea minții. Te culci epuizat și auzi reverberate în somn larma și invectivele de peste zi.
 Și pentru toate acestea, primești 7-800 de lei pe card și o postură socială ingrată de profesor, pentru care doar cei mai în vârstă, trecuți prin școala comunistă, te mai respectă, restul, mai tineri, te consideră doar un pierde-vară, ce lucrează 18 ore pe săptămâna, iar vara freacă menta, un incapabil ce altceva mai bun nu poate să facă în viață, decât să se dea profesor!
Ei bine, eu pot mai mult de-atât! Refuz să îmi mai irosesc gândirea și talentul cu oameni care nu au nevoie și nu știu să aprecieze munca și eforturile mele de a le lumina mintea! Mâine e examen de titularizare. De 5 ani, în fiecare an mă gândesc să mă las și de fiecare dată continui. De data asta însă nu voi mai merge. Să predea la clasă Boc și Băsescu pe salariile neînsemnate – 25%! Să predea toți miniștrii învățământului postdecembriști, care au distrus acest sistem! Să predea ei după proasta programă ,,care este”, după proastele manuale alternative ,,care nu este”, după legea și regulamentele din învățământ ,,care este tâmpite”, motiv pentru care școala românească scoate – și oameni deștepți, de obicei autodidacți, dar și mulți tâmpiți!
Refuz să mai duc în spate neplătit sistemul public de învățământ, să fac muncă voluntară la școală în folosul unei comunități care nu-i vede folosul și însemnătatea. Învățământul românesc e un sistem ruinat ce scoate minți ruinate… sau tâmpite (după cum spunea ,,intelectualul” nostru președinte ce tocmai a primit un vot de blam de la 7 milioane și-un pic de români). Dar adevărații tâmpiți nu sunt cei scoși de școală, ci aceia care generează sistemul, adevărații tâmpiți sunt cei de la vârf! Peștele de la cap se-mpute iar eu m-am săturat să lucrez într-un pește împuțit! Decât profesor, mai bine…nu! "

23 de comentarii:

Horia Gârbea spunea...

Nu e nimic de făcut decît să accepți sau să renunți. Dacă nu mai vrei, te lași. Și eu vreau să mă las de 10 ori pe zi și așa au trecut 25 de ani. :)

Şerban Tomşa spunea...

Maestre Horia Gârbea,
nu pot decât să vă dau dreptate.:)
Pentru mine este însă cam târziu să mai plec din sistem. Dar responsabilii cu învăţământul din ţara asta trebuie să facă neapărat ceva pentru generaţiile următoare. Mă gândisem la o metodă prin care elevii să înveţe fără să deschidă cărţile şi fără să frecventeze cursurile vreunei şcoli. Mai exact, acestea din urmă să se transforme în cluburi, iar profesorii să se producă pe o scenă special amenajată. :)

ioana geacăr spunea...

Nevoia de respect - o boala care nu se vindeca :D

M/a sunat o prietena, scriitoare si profesoara cu doctorat, sa/mi spuna ceva "ca sa ma amuze":ieri dimineata a intrat in secretariatul unui liceu din Targoviste, a explicat c/a venit prin detasare, iar secretara a/ntrebat: "Pe ce post? Pe cel de femeie de serviciu? "

Anonim spunea...

Ceea ce mi-aduce aminte de asta: http://diacritica.wordpress.com/2011/01/23/dale-scoalei-de-ce-mi-se-rupe-de-progresul-odraslei-dumitale/, scuzaţi spamu'. :)

Aida B spunea...

cu observatia ca se intimpla si la case mai mari (Franta, Suedia), nu ca n-ar durea prea tare de situatia lor, ci pentru ca problema trebuie privita intr-un context social mai larg. iar in alte parti profesorul are zi de munca de 7-8 ore pe care le petrece la locul... faptei. scoala nu mai inseamna mare lucru in ochii nimanui, de la vladica la opinca, asta e tristul adevar. nu mai atraqe acum cind traim intr-o lume poleita si facila. la scoala "e greu", trebuie sa depui efort, sa gindesti, dupa care mai esti si evaluat (=criticat). la televizor de uiti, pe facebook doar descarci poze si "dai like". totul e frumos, minunat si... "usor". si poti sa faci numai ce-ti place. intrebarea e: mai e nevoie de scoala in forma in care exista azi? ce zic parintii care le cumpara copiiilor, inca de mici, calculatoare si telefoane mobile conectate la internet? parinti care au incetat sa mai citeasca si sa mai invete? si asa mai departe...

Anonim spunea...

A-ti incercat scaderea notei la purtare si la 98% din clasa daca e nevoie ?
Note de doi si trei pentru mai inteligenti clasei ?
Stiti dumneavoastra , metodele clasice .
Cu stima , o eleva .

Şerban Tomşa spunea...

Ioana,
elevii fac ceea ce văd că se face în jurul lor : scuipă şi insultă, provoacă şi jignesc. Un prieten, matematician de geniu şi profesor la licuel din Videle, îmi spunea că îi este groză să treacă pe hol, în pauză, fiindcă pe urmă se duce acasă murdar de tot ce aude la tinerii învăţăcei. Oamenii mari n-au educaţie ( ce să mai vorbim de onoare ! ) şi n-au cum să le ofere copiilor aşa ceva. Iar profesorii sunt un fel de maimuţoi care trebuie să-i distreze pe noii fraţi ai lui Goe. Vorba ăluia, într-o soţietate fără prinţipuri...

Şerban Tomşa spunea...

Diacritica,
mulţumesc mult. Vă urmăresc cu plăcere, de multă vreme. :)

Şerban Tomşa spunea...

Aida,
aţi pus excelent problema. Păi, nu prea mai este nevoie de şcoală, în condiţiile date. Chiar dacă va supravieţui, şcoala viitorului va arăta altfel. Mă gândesc că fiecare copil va intra în camera lui şi va intra în legătură, cu ajutprul computerului, cu profesorii ale căror cursuri le urmează. Dascălii, la fel. Vor lua legătura cu clasa de acasă şi lucrurile se vor mişca altfel. Dar ăştia vor să reformeze şcoala în sensul fabricării unor tone de hârtii ( proiecte ! ) şi în promovare tâmpeniei şi datului din cur. În rest, dumezeu cu mila ! Apropo, în romanul Gheţarul am imaginat nişte proiecte şcolare edificatoare. :)

Şerban Tomşa spunea...

Jurnalultainic,
1 Trebuie să vă reamintesc că nu eu sunt autorul articolului. :) L-am luat, abuziv, de pe Facebook. Poate mă voi trezi dat în judecată.2. În 31 de ani de cartieră didactică nu am scăzut, cu mâna mea, media la purtare niciunui elev. Poate de acum încolo !
3. Nu sunt conflictual şi nu mă pun la mintea copiilor. De aceea sunt în relaţii excelente cu ei, chiar dacă partenerii mei nu se omoară cu învăţatul.
4. Sunt un profesor neconvenţional şi nu folosesc mijloace clasice. Apreciez însă ironia. :)

Aida B spunea...

O sa incerc sa-mi procur cartea dvs! pina una alta am citit Fahrenheit 451 al lui Bradbury, in care profesorii si cartile pur si simplu nu mai exista! ma cutremur la gindul ca am putea apuca sa traim intr-o astfel de lume...

Şerban Tomşa spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Aida B spunea...

multumesc anticipat!

Şerban Tomşa spunea...

Aida,
dacă vreţi să citiţi ceva care mă reprezintă acum, aşteptaţi să apară următorul meu roman. Vă voi semnala la timp evenimentul
Când voi avea puţin răgaz, vă voi trimite eu fragmentele evocate, din Gheţarul.

Unknown spunea...

Scoala este oglinda fidela a societatii romanesti actuale: un mare si inteminabil circ, o parodie in care rinocerii lui Eugene Ionesco (da, pana si el s-a dezis de originea sa romana...) zburda grotesc spre...nu se stie ce. Dincolo, insa, de salariile proaste si dezinteresul total fata de scoala aratat de elevi, parinti, societate etc. pe mine personal altceva ma imbolnaveste mai tare : mizeriile pe care chiar noi, cei din sistem, ni le facem unii altora...

Şerban Tomşa spunea...

Aida,
cu plăcere.

Şerban Tomşa spunea...

Viorel Cristinel Amaricăi,
aveţi dreptate. Nicio categorie socio-profesională nu are membri care să se urască atât de mult între ei precum profesorii. Acest lucru iese la iveală când unii dintre ei ocupă posturi de conducere. Îmi scapă cauzele pentru care dascălii se comportă aşa.

Şerban Tomşa spunea...

Jurnalul tainic,
nu vreau să vă supăr şi nici să mă dau profesor ( îmi displace chestia asta de când eram mic şi fiecare ins mai şcolit îmi punea întrebări încuietoare ), dar "aţi" acela, pe care l-aţi folosit, nu se scrie cratimă. Este auxiliarul morfologic al perfectului compus.
Altceva este " Te voi vizita pentru a-ţi aduce cartea pe care mi-ai împrumutat-o. "

http://myblog-lyrics.blogspot.com spunea...

Am si eu o idee (...fixa!): in 90% din cazuri este vina parintilor. Ei sunt primii obligati sa ofere copilului motive sanatoase care sa-l determine sa respecte SCOALA . Am auzit de multe ori comentarii nepotrivite ale parintilor in legatura cu profesorii,cu obiectele de studiu sau cu faptul ca nu scoala ci tupeul te ajuta in viata. La o varsta frageda, copilul memoreaza usor astfel de conceptii, si le insuseste, speculeaza situatii si se strecoara... Nu toti...dar, parca prea multi. Sanatate si putere de munca!

Şerban Tomşa spunea...

Lyrics,
e o idee. Toată lumea se pricepe la orice şi cu atât mai mult la şcoală. Iar profesorii sunt supuşi unui regim de exterminare. Nu ştiu unde vom ajunge.

Unknown spunea...

Daca domnul din postare ii dadea bani doamnei directoare i s-ar fi dat o clasa de protocol, cu elevi robotei, de la Mate Fizica sau Informatica, din cei care stau linistiti. Am predat si eu in fostul meu liceu si am luat-o in freza destul de rau, din fericire acum am studenti care sunt mai draguti si nu fac scandal.

Unknown spunea...

Adresa din blogroll-ul dvs. nu mai este valabila m-am mutat pe www.iulianbaicus.wordpress.com. Mersi si La Multi Ani!

Şerban Tomşa spunea...

Iulian Băicuş,
Aveţi dreptate, fără îndoială. Am trecut noua adresă în lista mea, vă mulţumesc.
La mulţi ani !