marți, 21 mai 2013

Câinele metafizic

   Nu sunt mort după câini sau pisici, dar iubesc animalele şi le protejez cât îmi stă în putere, pentru miracolul vieţii sacre care pâlpâie în ele. Cum spuneam şi cu alt prilej, le tratez ca pe nişte copii lipsiţi de apărare.
Fiecare câine are personalitatea sa. Paşa era curajos, venea din ce în ce mai aproape de mine, până a decis să-mi permită să pun mâna pe el. Atunci am văzut prima dată, în ochii lui, licărul bucuriei. Nu a ezitat şi s-a comportat ca un om lipsit de îndoieli. Acum e nebun după mine şi scoate un chiuit specific de câte ori mă vede. A devenit păzitorul curţii. Mă iubeşte, dar, ca orice câine care n-a fost crescut de mine, ignoră ceea ce îl rog să facă. Mă ia în braţe cu efuziuni sentimentale, zgâriindu-mă şi sufocându-mă cu dovezile prieteniei lui. E o amiciţie în care suntem pe picior de egalitate.
Celălalt, mai tânăr şi mai fragil, nu s-ar fi lăsat niciodată mângâiat de mine dacă nu l-ar fi văzut pe Paşa în preajma mea. A şovăit mult până să se lase atins şi are un fel de fel de a râde. Are, s-ar zice, nehotărârea unui filosof, dar şi bogăţia afectivă a unui potenţial depresiv. La capitolul ăsta seamănă cu mine. Îşi manifestă constant starea de spirit, gudurându-se şi sărind vesel pe lângă mine. Dar nu a putut trece de la viaţa de hoinăreală la o existenţă limitată de cadrul curţii. Într-o noapte a urlat şi a sărit gardul.  Acum vine când îl aude pe Paşa chirăind şi capătă şi el ceva de mâncare. Ce va face când voi repara gardurile grădinii ? Cred că nu are pe nimeni care să-i poarte de grijă. Ca şi intelectualii, el este vulnerabil şi nu se adaptează în afara lumii sale.

P.S. N-am fost educat pe Calea Victoriei, la etajul al zecelea, după expresia neuitatului meu profesor de matematică Octavian Muscalu, ci în spiritul unei competiţii ţărăneşti, cu răutatea aferentă. Dar cu timpul am reuşit să-mi anulez orice pornire în direcţia invidiei şi acum mă bucur sincer pentru reuşitele celor pe care îi cunosc. Mă întristez, de asemenea, când cineva are necazuri. Aşa se face că, deşi n-am o părere grozavă despre Gigi Becali, mi-a părut rău pentru el când am auzit că a fost arestat. Acum două ore am aflat că smeritul Becali ucidea câinii vagabonzi în cel mai oribil mod cu putinţă, băgând furca în ei. A declarat, de altminteri, că n-ar dona un ban pentru construirea unor adăposturi în care să fie îngrijite caninele. Le-ar da otravă şi ar masacra animalele fără stăpân. Păi, cum se împacă, domnule Becali, credinţa în Hristos, care arăta că nu trebuie să omorâm nimic din ceea ce este viu, cu uluitoarea cruzime de care aţi dat dovadă în nenumărate rânduri ?

8 comentarii:

val spunea...

un idiot acest domn becali. nu am inteles niciodata cum a ajuns el asa de cunoscut. ca de bogat am aflat.

Şerban Tomşa spunea...

Val,
să nu uităm că Gigi ne-a reprezentat în Europa. :) De multe ori mă mir cum de-au reuşit unii ca el să facă o avere uriaşă. Tupeu, plus ceva capital, plus relaţii bine plasate. Că minte n-are omul nostru. Şi nici suflet, din moment ce omoară câinii în chinuri şi se duce dup-aia la biserică.

Augustin spunea...

Dragă Şerban, iată şi de la mine o scurtă şi recentă poveste cu o căâeluşă:
În drumul meu spre Colocviile "Reflex" de la Băile Herculane ale lui Octavian Doclin, fac o escală în Orşova poetului Nicolae Jinga. Ne plimbăm pe faleza golfului unde se varsă Cerna în Dunăre, apoi prin micul său cartier. Intrăm într-un mic magazin alimentar de unde poetul cumpără trei cârnăciori şi-mi zice: "Hai să-ţi prezint pe cineva!" E o căţeluşă cu un picior rupt. Îi oferă mezelul şi-i zice: "Unde sunt copiii tăi? Du-ne la ei!" Şi Frumoasa o ia înainte şi noi o urmăm. Într-un colţ al blocului, sub un fel de copertină de un metru pătrat are trei pui: unul alb, unul maroniu şi unul negru cu pete albe. Nişte durdulii.

Poetul şi prietenul Jinga îmi povesteşte aventura venirii pe lume a celor trei căţeluşi. Fătase Frumoasa doi dintre pui şi se chinuia să-l fete şi pe cel de-al treilea. Atunci au venit gunoierii să ia tomberonul de lângă magazin. Au aruncat deasupra şi pe cei doi căţeluşi încă uzi. Au luat tomberonul şi l-au scos în stradă să-l debarce în maşină. Dar căţeluşa, cu placenta după ea, a mers după tomberon, iar când gunoierii l-au părăsit pentru câteva minute, Frumoasa a reuşit să dea capacul deoparte, şi-a luat căţeii în gură şi i-a dus la locul lor, apoi l-a fătat şi pe cel de-al treilea. Perpetuarea speciei, extremă urgenţă!
DAD

msr spunea...

Cei mai aprigi "credinciosi" sunt cei mai pacatosi oameni.
Ei nu traiesc in spiritul crestinismului, pe care nici nu-l inteleg de altfel.
Ei se roaga si merg la biserica, pentru iertarea pacatelor, dupa care... o iau de la capat.
Pentru ei Dumnezeu e bun doar sa-i ajute si sa-i ierte.
Becali nu a furat si nu a inselat, pe el l-a ajutat Dumnezeu...

Domnule Tomsa, nu va lasati pacalit!
Si sa nu va para rau decit pentru oamenii care au necazuri, nemeritat. Sunt destui!

Şerban Tomşa spunea...

Augustin,
îţi mulţumesc, dragul meu, pentru această emoţionantă poveste. Poate fi pretextul unei proze de excepţie. Ce mă revoltă este atitudinea plină de cruzime a oamenilor faţă de nişte fiinţe lipsite de apărare. Omul e inferior, în multe privinţe, făpturilor pe care le torturează şi le ucide.

Şerban Tomşa spunea...

MSR,
Aţi punctat admirabil, vă mulţumesc pentru observaţii. Creştinismul lui Becali este o mare mascaradă. Dacă numai la noi cei mai mari bandiţi fac figură de smeriţi, e clar că suntem un neam blestemat să strice şi cele mai frumoase lucruri. Ceea ce se întâmplă la noi cu credinciosul de serviciu Becali e o politichie ipocrită şi sălbatică. Sigur că el nu înţeleg nimic din esenţa creştinismului. Becali e un păcătos pe care nici ridicarea a o mie de biserici nu-l va mântui. Are o karmă încărcată. Dacă nu i s-o năzări vreunui înalt ierarh să-l canonizeze ca pe Sf. Ştefan cel Mare ! Nu mă las păcălit : prea mi s-a răspuns, la fapte de milostenie, cu o recunoştinţă ortodoxă. Dar simt milă faţă de oricine are un necaz.

stefan s. spunea...

Aceasta beeecalizare a credintei face mult rau mai ales celor credinciosi. Nu de un astfel de ,,reprezentant" are nevoie Hristos.
Ia-i lui Becali averea, fa-l sarac lipit, ca pe dreptul Iov, si sa vedem, cu cine se mai face ,,frate" ... ca sa treaca puntea!
Cu credinta de fatada si cu sufletul smolit, nu ajungi prea departe.

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
fără îndoială că Becali denatureză credinţa şi, prin modelul său, îi împiedică pe oameni să ajungă la adevăr. Dar atâţia alţii fac la fel ca şi el sau chiar mult mai rău. Vă mulţumesc.