duminică, 12 ianuarie 2014

Case acoperite cu paie şi locuite de îngeri

* Despre universurile paralele : cine ştie în farfuria cui suntem, iar steluţa de grăsime de deasupra noastră se numeşte soare.
* Cea mai impresionantă construcţie de pe planeta noastră este un zid şi asta spune multe despre ideea de om.
* Creaţia consumă mai multă energie decât prepararea betoanelor cu lopata. Am citit despre scriitori care lucrează direct din pat, folosind pereţii camerei şi consumînd multe coli de hârtie, pe care le aruncă pe jos. Mircea Dinescu este un bărbat dinamic şi plin de vigoare. Totuşi, scrie pe o tăblie micuţă, pe care o ţine pe piept în timp ce stă întins pe pat. Mărturisesc că şi eu simt nevoia imperioasă să mă lungesc după fiecare pagină scrisă.
* Preţuiesc reuşitele confraţilor mei şi sunt bucuros că un scriitor atât de important precum Ovidiu Nimigean şi-a dat seama de lucrul ăsta. Trăiesc o admiraţie perpetuă, necondiţionată decât de valoare. În ultima vreme m-am cam dezumflat, dar nu în materie de artişti. Aflu că un anumit prinţ este făcătura Serviciilor Secrete, iar ideea de monarhie ar fi compromisă. Îl văd pe Cristiano Ronaldo făcând mai puţin pe suta de metri decât Usain Bolt, după 80 de minute de fotbal intens. Şi atunci nu mai cred nici în Messi, nici în Nadal, nici în alţii. Trăiască pastilele izbăvitoare ! Pun în continuare urechea la ce zice un profesionist onest despre un alt profesionist.  De pildă, când Ibrahimovici şi  Ribery spun că, în ansamblu, Messi este cel mai bun fotbalist din lume. Specialistul ştie ce spune, spre deosebire de ignorant, a cărui părere reprezintă cel mai adesea doar un jet de venin. Dar ar trebui să fim orbi să nu vedem că, în anul care s-a scurs, francezul şi portughezul au strălucit mai puternic decât argentinianul.
* Sunt medii sociale îm care nu se pot lega prietenii. Ele sunt locuite de oameni care nu văd mai departe de micile lor interese, trăind într-un veritabil hârdău moral.
* O prietenă cu puteri paranormale mi-a povestit cum a scos familia unei necunoscute din nenorociri şi din suferinţă. Ieşind din impas, nefericita şi-a manifestat în felul ei recunoştinţa faţă de binefăcătoare, aducând pe capul acesteia necazuri de neimaginat. Ura celor pe care i-ai ajutat cândva, mi-a explicat amica mea, este mai periculoasă decât paraponul celor pe care i-ai jignit întâmplător.
* Vânătorile indecente organizate de Ţiriac sunt, ca şi petecerile date de marii dictatori, o formă de beţie a puterii. Iată o temă literară.
* Închid ochii şi fac un fort de reînviere a lumii care dispărea sub ochii mei de copil.
Case de paiantă, acoperite cu paie, nunţi organizate pe snopi de coceni, şoproane şi garduri înnegrite de ploi şi de arşiţa soarelui, acoperite cu roiuri de libelule, odăi luminate de lămpi cu petrol, clăi de resturi vegetale, meri dulci, neatacaţi de omizi, duzi şi corcoduşi căţăraţi până în slava cerului. Şi, mai presus de orice, oameni de treabă, neafectaţi de morbul lăcomiei şi al invidiei. Săraci în toate cele, dar cu suflete princiare. Se duceau unii pe la alţii, se sprijineau unii pe alţii în treburile gospodăriei, povesteau, făceau haz de câte ceva, fără pic de răutate. Când cineva îşi făcea o casă, prietenii şi vecinii săreau şi îl ajutau  să ridice zidurile şi să pună acoperişul, fără nicio simbrie. Erau plătiţi numai meşterii. La rândul său, omul se ducea şi trudea cu drag la consătenii săi. În Cartojani, localitatea vecină, gospodarii cultivau legume şi le vindeau pe piaţă. Într-un an, unul dintre ei s-a îmbolnăvit. Ceilalţi s-au sfătuit ce să facă, apoi au cules recolta lăsată în paragină, au plasat-o rentabil şi i-au adus banii suferindului.
  Mi-e oroare să-mi amintesc că acum trei ani, un ţăran cumsecade mi-a zis că a fost nevoit să plătească oameni, pentru a îndrepta, în două minute, un prun doborât de furtună. Vecinul său se declarase excesiv de ocupat. Un altul şi-a distrus bolta de viţă şi perii din curte, pentru a le permite vecinilor să înalţe o construcţie impunătoare. Pe urmă, ei...
    Fusese însă vorba să ne gândim la lucruri frumoase.

4 comentarii:

stefan s. spunea...

Interesante rânduri!
În satul meu, în aceste ,,vremuri democrate", o bătrână plătește pe vecini ei mai tineri să îi aducă zilnic o găleată de apă!
Altădată, lucrurile stăteau cu totul altfel.
O duminică frumoasă să aveți!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Tinerii "binevoitori" vor sfârşi prin a-i fura bătrânei tot ce are prin curte, inclusiv găleata goală.
Vremuri de bejenie ! Şi ne-ar fi mult mai uşor decât le-a fost bătrânilor să fim buni şi toleranţi. Am o idee fixă, că animalele ne sunt superioare. Nu ucid din plăcere şi nu-şi abandonează puii, chiar când duc lipsă de hrană.

stefan s. spunea...

Deh, omul a depășit pragul de jos al instinctelor...De pe treapta de sus, cea a rațiunii, începe el să-și dea ,,arama pe față", vorba lui Creangă!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Aveţi dreptate, foarte mulţi trăiesc instinctual şi de aceea dispreţuiesc cărţile. Instinctele omului sunt inferioare celor specifice animalelor şi de aceea am căzut mai jos decât necuvântătoarele. După 1989 oamenii oamenii nu s-au schimbat, ci "şi-au dat arama pe faţă", arătând cine sunt cu adevărat.