marți, 7 ianuarie 2014

Tabelele cronologice sunt cele mai fascinante romane

     Se ştie că Emil Cioran citea cărţile în întregime, cu prefeţe cu tot. El mărturiseşte undeva că a fost în pragul leşinului şi a trebuit să se întindă pe pat când şi-a dat seama că absolut toţi cei pomeniţi într-un tabel cronologic erau morţi !
Pe mine mă fascinează tabelele cronologice.
Unul se naşte.
Altul publică o capodoperă.
Al treilea se îndrăgosteşte.
Câţiva mor.
Şi tot aşa.
Un canal de televiziune magic, cu un milion de benzi orizontale, încărcate cu vieţi şi opere, derulându-se prin faţa ochilor noştri.
1848. Se naşte Slavici, iar Dostoievski publică Nopţi albe.
1852. Moare Gogol şi se naşte Caragiale.
1858. Tolstoi scrie nuvela Trei morţi şi se nasc Delavrancea, Alexandru Vlahuţă şi Duiliu Zamfirescu.
1860. Se naşte Cehov.
         Turgheniev publică Părinţi şi copii.
         N. Filimon tipăreşte Friederich Staaps şi Mateo Cipriani.
        Al. Odobescu scoate la lumină Scene istorice din cronicile româneşti.
1866. Tolstoi îl cunoaşte pe pictorul M. S. Başilov, căruia îi încredinţează ilustrarea romanului Război şi pace.
           Dostoievski scoate Crimă şi pedeapsă.
Uneori avem imaginea precisă a distanţei care separă literatura română de cea rusă.
1872. În timp ce Dostoievski îşi trimite Demonii către cititori, Titu Maiorescu dăruieşte literelor noastre Direcţia nouă în poezia şi proza română.
Alteori ne înseninăm.
În 1879 apar Fraţii Karamazov şi este jucată O noapte furtunoasă.
Una dintre informaţiile care m-au emoţionat puternic a fost menţiunea dintr-o ediţie a Florilor răului că, la câţiva ani de la moartea lui Baudelaire, "este văzută pentru ultima dată Jeanne Duval".



8 comentarii:

Claudiu S spunea...

superb!
la multi ani!
(pantacruel)

stefan s. spunea...

La mulți ani!
Să aveți parte de fericire, sănătate și o mare putere de muncă!

Horia Gârbea spunea...

Nu ratez niciodată prefața și tabelul, chiar dacă romanul îl mai citesc pe sărite. Prefețele din anii 60 sau chiar mai tîrzii cu modul lor de-a spune fără să zică...

De prefețele la Arden și Oxford Shakespeare ce să zic? Prefața la Richard III (ed. Oxford) are 141 de pagini, anexele încă 74, notele, o treime din fiecare pagină cu textul, scrise cu corp 5! Nu am găsit nicio greșeală de tipar: literă lipsă, majusculă omisă. Și a costat 4 Pounds!

Să compunem o linie de tabel cronologic: 2013 - Șerban Tomșa publică „Călugărul Negru”, Horia Gârbea traduce „Antoniu și Cleopatra” și „Henric al VI-lea, patrtea a treia”. Ce-i de colea? :)

Şerban Tomşa spunea...

Claudiu,
Îţi mulţumesc ! La mulţi ani şi ţie ! La mine au rămas mai puţini. :)

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.;
La mulţi ani ! Să aveţi tot ce vă doriţi ! Cu drag.

Şerban Tomşa spunea...

Maestre Horia Gârbea,
De foarte mulţi ani citesc şi eu cu atenţie prefeţele, postfeţele şi tabelele cronologice. Uneori sunt mai interesante decât opera care urmează. În copilărie le ocoleam.
S-ar părea că, în materie de editare, unii îşi fac meseria cu seriozitate.
"2013 - Șerban Tomșa publică „Călugărul Negru”, Horia Gârbea traduce „Antoniu și Cleopatra” și „Henric al VI-lea, partea a treia.” Această alăturare mă onorează şi mă emoţionează. Traducerea lui Shakespeare este cu adevărat un lucru măreţ şi unic. Felicitări !

stefan s. spunea...

Încercați să savurați Divina Comedie ... fără notele de subsol!
Și totuși cartea lui Dante a apărut la noi în această formă.
Există anumite cărți care devin incomplete în lipsa unor astfel de ... anexe!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Notele de subsol sunt atât de importante ! Încet-încet dispar însă specialiştii, fiindcă nimeni nu vrea să moară de foame după ce a învăţat atâta carte.Iar textele sunt editate din ce în ce mai prost.