joi, 2 ianuarie 2014

Suntem la fel de tineri ca și Nichita


                        În amintirea poeţilor Ion Stratan, Alexandru Muşina şi Traian T. Coşovei

Nu era toamnă, nici primăvară.
Nici iarnă, nici vară.
Era când prea cald, când prea frig.
Înăuntru, la mese se aflau poeţii. Fiecare avea câte o carte înfrunzită în mâini.
În ferestre înverzea, opalescent, absintul.
- Suntem la fel de tineri și Nichita, a oftat un poet şi s-a ridicat.
A închis cartea, a pus-o pe un raft şi a ieşit grăbit.
Îngerul de la bar, cu înfăţişare de câine, a mai servit un rând.
Geamurile s-au făcut lăptoase.
- Suntem la fel de tineri ca și Nichita, a spus un alt poet şi s-a grăbit către ieşire.
Din tavan s-a pornit o ninsoare fierbinte, cu ceşti de cafea şi batiste de exilaţi.
- Suntem la fel de tineri ca și Nichita, au spus poeţii în cor şi s-au ridicat în picioare.
Stăteam în uşă şi îi priveam.
Mă gândeam să intru.
Mă gândeam să plec.

P.S. Cel mai frumos lucru care se poate spune la moartea cuiva este, după părerea mea, să arăţi că dispărutul a avut cultul prieteniei. Despre Traian T. Coşovei se poate afirma cu certitudine acest lucru.

8 comentarii:

Augustin spunea...

Frumos poemul în tristeţea lui! Se cam duce generatia 80. Pe blogul lui, Liviu Antonesei are inspiraţia de a-i pune laolaltă pe optzeciştii plecaţi atât de devreme. Există deja două generaţii 80, una sub pământ. Dumnezeu să-i odihnească!

Şerban Tomşa spunea...

Maestre DAD,
Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase şi pentru semnalarea blogului lui Antonesei.
Chiar dacă rămâne opera, prezenţa fizică a unui poet este de neînlocuit. Poeţii sunt fiinţe speciale, fragile, care au nevoie de protecţia celor din jur. În lumea noastră românească nu există loc pentru poeţi, aşa cum nu e nici pentru ceilalţi artişti.

Scorchfield spunea...

Să nu uităm,
că noi suntem mai tineri ca Nichita.
Ți-am scris o poezie.

Şerban Tomşa spunea...

Scorchfield,
Îţi mulţumesc, am citit-o. E admirabilă.

stefan s. spunea...

La mulți ani, dle Șerban Tomșa!

Am postat pe blogul meu un articol pe care n-ar fi trebuit să-l postez. Nu că aș fi scris oarece neadevăruri în el, dar nu era momentul potrivit pentru așa ceva.
Îmi cer scuze că a trebuit să citiți acele rânduri.

Spor în toate și să aveți parte de un an bun și fericit!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
La mulţi ani ! Să aveţi un an luminat de bucurii !
Vă înţeleg dezamăgirea, dar este în firea artiştilor să se întâmple aşa. Oamenii cu instinct creator au şi o orientare teribilă către autodistrugere. Inconştientul lor puternic îi târăsc către Thanatos. După părerea mea nu este un defect, ci un fapt care îi umanizează profund. Ei sunt, de obicei, generoşi şi toleranţi. A se vedea şi cazul lui Nichita. Alteori înclinaţia despre care vorbim survine în urma unui traumatism şi este un simptom. Numai de bine, aşadar.

Liviu Bimbea spunea...

Sunt mult mai bătrân decât Nichita. Eram un leat cu Adrian (P). Dar viața a vrut ca el să plece, eu să rămân, fără a fi poet. Nici măcar prozator nu sunt. Mă simt doar un pierde vreme la calculator.

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
Eşti prea modest. Nici eu nu-mi dau seama cum a cedat făptura pământească atât de viguroasă a lui AP.
Să ne bucurăm că încă "ne întâlnim" şi schimbăm impresii.Internetul este o formă de viaţă, eliminând multe dintre neajunsurile realităţii.