vineri, 3 ianuarie 2014

Suntem ceea ce mâncăm

          ...Şi mâncăm ceea ce suntem.
          Lăsându-i la o parte pe mâncătorii de rahat - de care e plină patria -, majoritatea românilor consumă carne de porc. Identitatea noastră este evidentă. Lăsând gluma la o parte, văd că aflătorii în treabă au început să-şi expună statisticile. Când eram copil, aveam un tovarăş de joacă, dintr-o etnie minoritară, care ştia precis câte pâini, nuci, mere, pere, prune şi dude mâncase până în momentul în care deschidea din nou gura să se hrănească. Era vorba de zeci de mii de fructe, legume şi bucăţi de carne. Acum cică s-ar fi sacrificat 1,5 milioane de porci şi s-ar fi băut 50 de milioane de litri de vin. În treacă fie spus, sunt convins că s-a dat pe gât de două-trei ori mai mult, dar eu n-am contribuit la acest record nici măcar cu un mililitru : am renunţat chiar şi la tradiţionalul pahar băut de Crăciun şi de Anul Nou. Nu e motiv de laudă sau de întristare. După cum, atunci când un om bea, nu e un fapt de ruşine ori de fală. E o opţiune personală - când nu este efectul unei traume - care nu poate fi judecată de ceilalţi.  Aş zice totuşi că performanţele de tot felul, inclusiv artistice, se fac în condiţii de abstinenţă, deşi marile genii au folosit alcoolul ca pe...un prieten al inspiraţiei.
         Ideea este că trăim după criterii cantitative : câte animale am mâncat, câţi bani, câte femei, case şi maşini avem. Calitatea nici nu intră în discuţie.
         Mă gândesc însă cu amărăciune la faptul că atâta vreme cât ne hrănim cu cadavrele unor vieţuitoare nevinovate, nu vom putea depăşi impasul moral în care ne aflăm.

2 comentarii:

stefan s. spunea...

Aveți dreptate: suntem ceea ce mâncăm!
Mai grav e că ne cam mâncăm între noi!!!

Ambiția dvs e lăudabilă.

Nu se poate spune că lui Fănuș Neagu nu-i plăcea băutura. Cu toate acestea, singur mărturisea, când scria...nu punea strop în gură!
Avea un mare respect pentru meseria de scriitor.

Spor la scris să aveți!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Da, caracterul conflictual al unora strică totul. Dacă toţi semenii noştri ar fi ca dumneavoastră şi ca alţi doi-trei prieteni ai mei, am fi fericiţi.
Da, nici Fănuş nu bea când scria, aşa cum nici Ştefan Iordache nu punea nimic în gură când juca.
Voinţa nu e totul. Mai contează mediul şi, cum spuneam, cei din jurul nostru.
Vă întorc cu drag urarea.