luni, 20 ianuarie 2014

Curiozitate periculoasă

           Curiozitate periculoasă de Hansjorg Martin este penultimul titlu recitit, din fosta colecţie Enigma a Editurii Univers. Cartea a apărut în 1965, la Hamburg, fiind tradusă la noi în 1974, de Const. Ianculescu. Este un roman scris splendid, cu vervă şi cu umor, iar intriga este abil întreţinută. Sunt de-a dreptul pasionante căutările decoratorului Jost Ziball, care, încercând să dezlege iţele asasinării actorului Hannes Pohl, dă peste o reţea de distribuitori de morfină. Activitatea de detectiv a lui Ziball este păguboasă, fiindcă toţi cei de la care vrea să obţină informaţii mor în chip misterios, asasinaţi de un criminal nemilos. Ziball însuşi este pe cale de a da în primire, în final, dar este salvat - cum se putea altfel ? - de intervenţia inspirată a unor poliţişti puşi pe drumul cel drept de Ferdinand Hoch, el însuşi amestecat în afacere, şi de Gisela Eggers, iubita protagonistului.
          În ansamblu, Curiozitate periculoasă este o naraţiune poliţistă excelentă, aproape de nivelul celor scrise de Raymond Chandler şi Ross MacDonald, cu toate că l-am ghicit pe ucigaş încă de la pag. 57, adică după 25% din text.
         

P.S.  1. Acum, când e clar că premierea lui Ronaldo cu Balonul de Aur a fost o mânărie, trebuie să constat, uluit, că în lumea în care trăim chiar şi recompensele obţinute pe merit trebuie să fie aranjate. Unii oameni de fotbal protestează că li s-a schimbat votul, iar alţii declară că au fost obligaţi să voteze cu Ronaldo, pentru a-l împăca pe portughez cu Sepp Blatter. Blatter ăsta are un nume predestinat !
        2. Meseria de ţucălar este înscrisă în codul genetic al românului. Când nu e delator, cetăţeanul onorabil dă un sens existenţei sale lingând fundul unui personaj influent. Ai făcut o glumă nevinovată pe seama sus-pusului ? Te-ai ars ! Nu vei mai tratat decât cu ostilitate de slugile care ştiu că nu te afli în cele mai bune relaţii cu patronul său. Din păcate, lumea culturală copiază toate proastele obiceiuri ale societăţii autohtone. Şi e fericit acela care n-are nevoie nici de bunăvoinţa stăpânilor, nici de laudele servitorilor.

5 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

HORIA GÂRBEA:

Stimate domnule Tomșa,

Pe blogul dvs. îmi apare caseta de comentarii dar nu și butoanele din partea de jos și butonul esențial: „trimite”. Bara de defilare verticală (scroll bar) din dreapta e inactivă!

Iată comentariul ce voiam să-l trimit.

Numai bine,
Horia

*

Multe titluri din fosta „Enigma” apăreau acolo pentru a putea fi editate. „Complot” de Boileau-Narcejac, „Compartimentul ucigașilor”, „În arșița nopții” (ecranizată apoi cu Sindey Poitier). Chiar povestirea „Moartea și busola” de Borges a apărut prima dată în „Antologia Enigma” (2 vol.). Am adunat mai toată seria și o țin la țară. În fiecare vară recitesc 2-3 volume. Plus cele din „aventura” unde au apărut Agatha Christie, Edgar Wallace („Edgar Vă Las”) dar și Graham Greene.
--

Şerban Tomşa spunea...

Maestre Horia Gârbea,
Vă cer scuze pentru aceste neplăceri. Nu-mi dau seama care este cauza. v-am scris pe mail şi v-am comunicat bănuielile mele. Şi alţi prieteni s-au plâns fie că nu pot comenta, fie că nu pot citi decât începutul ultimului articol postat de mine. E posibil să-şi fi băgat coada cineva care nu-şi poate vedea de treabă.
Colecţia "Enigma" era una de excepţie. Nu am toate cărţile apărute acolo, dar mai găsesc câte ceva pe site-ul coltulcolectionarului. Multe titluri sunt capodopere.

Şerban Tomşa spunea...

...Multe titluri sunt adevărate capodopere.

stefan s. spunea...

Da, e ceva în neregulă cu caseta de comentarii a blogului dvs; nu cred că ați intrat în posesia câtorva comentarii mai recente ale mele.
Să știți: eu vă urmăresc și vă citesc postările - aici nu sunt probleme!
Zile frumoase și spor la scris și în toate!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Vă cer scuze că întâmpinaţi greutăţi. Am publicat toate comentariile Domniei Voastre, care mi-au apărut. Vă mulţumesc că mă citiţi. Preţuirea este reciprocă. O zi liniştită vă doresc şi eu !