vineri, 2 mai 2014

Romanele viitorului

   E clar că lumea nu mai este interesată de cărţi ca în urmă cu trei decenii.
   L-am întrebat pe un tânăr ce mai citeşte şi ce fel de cărţi preferă. Sincer, el mi-a mărturisit că nu prea citeşte, aşa că treaba cu preferinţele cade.
- E mai important să trăiesc. E mai frumos să trăiesc o poveste de iubire sau experienţa unei prietenii, decât să citesc un roman gros, cu amănunte care nu mă privesc.
I-am explicat că tocmai în detaliile inspirat alese pulsează viaţa din paginile tipărite.
Mi-am amintit că şi eu spusesem, poate eronat, că romanele viitorului vor fi scurte şi simple, în genul celor scrise de Friedrich Dürrenmatt.  Oamenilor nu le mai place să zăbovească în faţa unui text, preferând imaginile care li se oferă din belşug pe micile ecrane, pe reţelele de socializare, în tabloide şi chiar în ziarele obişnuite. În urmă cu ceva vreme am avut un şoc. După mulţi ani de abţinere, mă abonasem la un cotidian şi m-am crucit când am văzut câ aşa-zişii ziarişti nu ştiu limba română. Dar nici nu mai contează asta, din moment ce afli informaţiile uitându-te, pur şi simplu, la poze. Asemenea publicaţii pot fi citite chiar de analfabeţi, de care, în treacăt fie spus, e plină România de azi.
 Mi-am dat seama însă de un lucru. E o falsă opoziţie între "a trăi" şi "a scrie/a citi". Teoria e simplă, cunoscută şi a fost formulată la noi, printre alţii, de Marin Preda şi C.T. Popescu. Un om se naşte să-şi trăiască viaţa, nu să scrie. Cei care se sprijină pe cărţi ar ilustra o anomalie existenţială, o abatere de la norma bilogic-socială firească. Sigur, dacă un individ scrie, rezultatele pot fi spectaculoase, dar respectivul tot nefericit rămâne. După părerea mea cele două opţiuni nu se exclud. Nu se poate trăi şi scrie în acelaşi timp? Chiar dacă problema e mai complexă - vezi legenda meşterului Manole -, sunt foarte mulţi scriitori care şi-au trăit viaţa din plin. În felul lor, fireşte. "A scrie" este un mod de a trăi. Iar scriitorii mai şi citesc. Ca să trăieşti, trebuie neapărat să nu creezi nimic şi să fii ignorant? Iar dacă mai treci prin biblioteci, ţi se interzic bucuriile omeneşti? E o prostie. Scrisul şi cititul îţi oferă cu totul alte trăiri decât mersul pe stadă sau amorul contra cost, chiar dacă nu te face un rob permanent al esteticului. Şi, desigur, îţi propune o anumită calitate a vieţii, cel puţin la nivel cultural.
      Revenind la tema propusă, pot afirma că romanele viitorului au fost scrise. Sunt textele lui Urmuz : scurte, percutante, absurde, inovatoare, strălucitoare. ( Să nu uităm nici de romanul la care lucrează acum Liviu Drugă.) Probabil că aceasta este ultima frontieră a literaturii, accesibilă numai celor inteligenţi, care au deschis uşile mai multor biblioteci. 
- Ar trebui să te zbaţi şi tu să ţi se traducă un roman în străinătate, mi-a zis un prieten.
Am răspuns că asta nu e o problemş care să mă preocupe. Cum am fost în întârziere cu toate, m-am grăbit mai mereu şi deseori am călcat în străchini.
- Dar ştii ceva? m-a privit cu seriozitate amicul meu. Romanele tale sunt prea complicate, s-ar traduce greu. Scrie şi tu ceva mai simplu.
- Păi...Călugărul Negru e destul de simplu.
- No, no, no! E etajat şi ramificat etc.
Zilele trecute am discutat cu un alt prieten, scriitor important. I-am spus că vreau să scriu "mai simplu", de dragul cititorilor.
- Păi, dragul meu, mi-a zis prozatorul, aici e vorba de o alegere. Depinde pentru cine scrii. Că Faulkner sau Lowry n-au mizat pe cititorii de ziare. Dacă vrei simplitate, apucă-te şi scrie ca Sandra Brown! Că, slavă Domnului, nu e prea greu să faci aşa ceva.
Acum nu mai sunt deloc sigur că romanele viitorului trebuie să fie/vor fi scurte şi simple.

12 comentarii:

Bella Trix spunea...

Salut!
Pentru că îmi place blogul tău, m-am înscris. Te invit pe http://primacarteblogdinromania.blogspot.se/ poate ai plăcerea să o citeşti şi să te înscrii…
O viaţă frumoasă îţi doresc!

La Rose Jaune spunea...

nu mai citim, nu ne mai citim... romanele viitorului vor fi fotografice, poate :)

Şerban Tomşa spunea...

Bella Trix,
Sigur, de ce nu. Cu drag.

Şerban Tomşa spunea...

La Rose Jaune,
Aşa este. Nici timp parcă nu mai avem. Să se transforme literatura în cntr-o colecţie de benzi desenate? Posibil.Sigur este că nu vom mai scrie de mână. Cu drag.

Radu spunea...

Simplu sau complicat, fiecare dintre noi agream un anumit gen de literatura. Pe acela il cautam cu predilectie si ne vine foarte greu sa schimbam registrul. Bine ar fi sa abordam toate genurile; ce am avea de pierdut? Ar fi numai de castigat, ar fi o variatie de forme si culori, de arome si unduiri, o armonie perfecta cu natura umana, atat de diversa ...:)

Şerban Tomşa spunea...

Radu,
Aşa e, dar generaţiile mai noi nu mai citesc lucruri complicate. Sunt şi excepţii, dar puţine.

Liviu Drugă spunea...

Dragă Şerban,
Ai atins mai multe puncte nevralgice ale momentului, dar eu mă opresc asupra unuia singur deocamdată. Literatura, scrisul vor rămâne mereu motorul şi tramsmitatorul civilizaţiei. Nu ai cum să construieşti o lume doar din imagini, ideea că ele domină acum este superficială.

Mulţumesc pentru încrederea pe care mi-o acorzi.

Liviu Drugă spunea...

Sitlul minimalist de azi, creativitatea la limita minimă, plictiseala subiectelor vor atrage curand, inevitabil, o literatura care să fie exact opusul. Nu vor mai citi atât de mulţi, da, asta e sigur, dar cercul celor iniţiaţi vor aştepta lucruri tot mai complexe în anii care vin. E un proces logic al culturii, se pregăteşte reacţia acum :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
Am încredere în tine. Ştiu că mergeai pe linia lui Urmuz. Am încredere şi în alţi scriitori, de pildă în Dan Miron, publicat de Polirom, dar prea puţin comentat.
Ai dreptate. Textul înseamnă civilizaţie, imaginea înseamnă piaţă.
Stilul minimalist este cel mai potrivit pentru vremurile astea. Te îmbrăţişez.

Şerban Tomşa spunea...

Şi să nu uit. Aştept cu sufletul la gură următoarea carte a lui Dumitru Augustin Doman. Şi în el am mare încredere.

stefan s. spunea...

Într-adevăr, aveți dreptate, nu se mai citește ca altădată. Dar, să nu ne pierdem optimismul, încă mai sunt destui care deschid o carte bună.
Printre tabloide și tot felul de ziare de scandal, cartea se simte stingheră, ca o mică Cenușăreasă...
La final, căci normalitatea va trebui să învingă în cele din urmă, ea va redeveni personajul principal!

Abia aștept și eu noua carte a dlui Augustin Doman.
O zi frumoasă să aveți!

Şerban Tomşa spunea...

Ştefan S.,
Mă bucur că vă place DAD.
Nu sunt deloc optimist în ceea ce priveşte cititul. Şi ştiu eu ce ştiu. :)