În lipsa emisiunilor culturale, în puţinul timp avut la dispoziţie urmăresc la televizor câteva filme pe săptămână. Rareori găsesc o peliculă ca lumea. Cum dau peste una de valoare, simt imediat adierea frumuseţii, iar insomniile mele fug pe pustii. Am nostalgia producţiilor ruseşti, poloneze, italiene etc., care m-au făcut, pe vremuri, mai frumos şi mai deştept decât eram. Acum văd scenarii produse de aceeaşi negustori care ne vâră pe gât porcării de tot felul, de la alimente şi medicamente, la haine şi ignoranţă frumos ambalată. Nu lipsesc bătăile îndelungi, repetate, cuţitele, vărsarea de sânge, aruncarea pe fereastră a protagoniştilor, exploziile apocaliptice. Strânsul de gât, spânzurătoarea şi crestarea cu şişul sunt semne de blândeţe angelică. Dacă filmul este poliţist, şeful este totdeauna un bărbat de culoare. El este mai deştept, mai puternic şi cu mai multă experienţă decât toţi ceilalţi. Uneori e ajutat de o femeie care are şi ea calităţile enumerate mai sus - bate câţiva bărbaţi musculoşi cu o singură mână -, ba chiar într-un grad mai mare. Afacerea se încheie cu prinderea criminalului - datorată iscusinţei comandantului - şi detonarea unei bombe mai puternice decât cea care a distrus Hiroshima. Simt că mă tâmpesc.
De câţiva ani, introducerea unor clişee - programa şcolară le numeşte altfel -a devenit obligatorie în pregătirea elevilor pentru examene : "în opinia mea", "în primul rând", "în al doilea rând", "în concluzie","pe de o parte", "pe de altă parte". Atenţie : lipsa acestor construcţii din lucrările elevilor duce la depunctare. Ce să mai zicem?
12 comentarii:
"...un singur lucru ... " as mai adauga :limba de lemn comunista a fost inlocuita de limba in ureche ...reformista, monchericule Serban ! Cat despre filmele comerciale ce sa spun ? As adauga "un singur lucru"precum o face de 5 ori pe ora daca nu mai bine turistul din Podul Mogosoaiei colt cu Iancu de Hunedoara: violenta e la ea acasa si ecoul ei se vede in toate emisiunile de stiri de la noi si de aiurea. Asta da educatie !
Radu,
Un medic prost omoară un pacient, un profesor slab îi nenoroceşte pe copii, un părinte iresponsabil face acelaşi lucru. Dar un politician tâmpit şi corupt ce poate face unei naţii?
Cât despre violenţă, mă gândesc că în curând ne vor fi necesare ziduri de cetate şi arme de foc, pentru a ne păzi pielea.
Bine zisă chestia cu limba!
Mugurel-Cătălin,
Am pierdut comentariul tău, dar l-am recuperat de pe mail :
"Un articol care m-a entuziasmat prin concizia și justețea sa.Raportarea la realitatea școlilor în mod educațional și nu strict financiar,prin tot felul de constrângeri bugetare,ar trebui sa vină de la funcționari ministeriali care cunosc sistemul.Dar mecanismul promovării în aceste funcții de decizie este profund pervertit. Aceste strigăte ale oamenilor raționali și dedicați profesiei didactice în mod absolut sunt în pustiu,iar pietrele metaforice nu pot fi excluse.Nu știu de ce, gândul îmi zboară la Jean Jaures!"
Mugurel-Cătălin,
Nu-mi dau seama de ce a dispărut intervenţia ta! În fine...
Îţi mulţumesc pentru cuvintele frumoase. Ai dreptate, vorbim în pustie. Acum, ca şi în alte vremuri.
Filmele de azi nu ne mai surprind (din primele minute cam stim ce va urma si cum se va sfarsi). apartinem unor generatii carora le placea ca imaginatia sa le fie provocata, care cautau sensuri ascunse (si asta pentru ca puteau, aveau cu ce, sa zic asa)... Azi totul e mura-n gura, personajele isi spun totul pe sleau, trec direct la fapte (sex sau bataie, n-are importanta), o singura tema si un singur plan, ca sa nu li se amestece neuronii spectatorilor acestor timpuri. Pana la urma, sunt scrise si realizate tot de personaje ale acestor vremuri sarace in cultura.
Inspirat titlu.
Fără supărare, dar a privi la tv a ajuns un fel... îndobitocire asumată!
Pe Trinitas Tv, seara mai ales, am urmărit mai mulți scriitori decât pe toate celelalte posturi tv la un loc.
Cred că n-ar trebui neglijat canalul ăsta tv, căci nu-i vorba doar de religie acolo, ci și de puțină cultură.
Numai bine vă doresc!
La Rose Jaune,
Bine zis! "Până la urmă, sunt scrise si realizate tot de personaje ale acestor vremuri sarace in cultură.!"
Mulţumesc.
Ştefan S.,
Aveţi dreptate. M-am uitat şi eu pe Trinitas şi am dat peste un redactor care mi-a făcut o impresie excelentă. I-a luat un interviu şi lui Radu Aldulescu. voi încerca să aflu cum se numeşte.
Nu cred că a mai rămas nimic de zis.
Anna Schlahuschek,
Mulţumesc! Şi câţi factori de tâmpire nu funcţionează în sistemul care ne ţine prizonieri.
Apropo de remarca cu Trinitas, o să notez şi eu că nişte emisiuni excelente se fac la .. Radio Antena Satelor. Mai auzi despre problemele reale din satul românesc, mai auzi discuţii în profunzime, seara mai au emisiuni la care se pun întrebări de morală.
E un contrast izbitor cu foarte multe alte instituţii media comerciale.
Daimon,
Aveţi dreptate. Se fac lucruri frumoase acolo.
Trimiteți un comentariu