joi, 2 iulie 2015

Un testament literar

       Răscolind prin zecile de dosare cu documente școlare, care îmi umplu camera și timpul - în loc să scriu, fac fișe de evoluție a elevilor și întocmesc planificări ale unor comisii metodice! -, dau peste o coală acoperită cu un scris șovăitor. În 2006, cu o zi înainte de a suporta o intervenție chirurgicală, mi-am scris ultimele dorințe legate de cărțile mele. Deși operația se anunța ușoară, presimțeam că voi avea necazuri și poate chiar voi muri.  Și, într-adevăr, s-au produs complicații mari și am ajuns în pragul lumii de dincolo - numai printr-un miracol am scăpat -, din cauza depresiei care mă stăpânea și deopotrivă din pricina nesimțirii unor medici pe care sper să nu-i mai întâlnesc vreodată. Mi-am revenit parțial abia la sfârșitul acelui nefast an.
       La data respectivă nu-i cunoșteam pe mulți dintre scriitorii care îmi vor fi, din 2007-2010 încoace, prieteni statornici. Fițuica a avut darul să mă emoționeze. Iată, mi-am zis, niște oameni în care am avut încredere în cel mai greu moment al vieții mele.

                                             ”Testament literar

            Doresc ca de editarea operei mele să se ocupe, pe viitor, Nicoleta Șerban, fiica mea, Kocsis Francisko, poet, Alexandru Cistelecan, critic literar și Marin Neagu, istoric literar și profesor în Târgoviște.
            Aceiași oameni se vor îngriji de eventuala publicare a textelor mele rămase în manuscris.
            Manuscrisul începutului de roman Precum în cer, așa și pe pământ rămâne în posesia fiicei mele, Nicoleta Șerban.

02.04. 2006

                                                                              Șerban Tomșa”


5 comentarii:

Miron Dan spunea...

Cred ca citindu-ti testamentul literar ai avut strania senzatie a unei intoarceri din mormant. Si poate chiar te-ai intors, din moment ce pe urma ai publicat Ghetarul si Calugarul Negru. Ce-ar fi fost opera ta fara aceste doua romane neobisnuite? Fara sa mai pun la socoteala ca nu te-as mai fi cunoscut, ceea ce acum mi se pare imposibil si insuportabil...
Dar ce s-a ales de romanul cu acel titlu neobisnuit, inspirat din Tatal nostru? A ramas neterminat sau a devenit altceva?

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
Nu știu cum se face, dar de câte ori mă întorc din mormânt, nimeresc în alt mormânt și mai puțin încăpător.
Prostia e că am trecut la un milimetru de moarte, Dumnezeu mi-a redat șansa de a-mi schimba viața și numai un an-doi după aceea am știut să prețuiesc fiecare centimetru cub de aer pe care-l respir. Am redevenit robul rahatului zilnic.

Şerban Tomşa spunea...

Dan,
Cineva mi-a spus că trebuie să plătesc fiecare pagină izbutită a mea. Se pare că sunt dintre cei care cumpără foarte scump de la viață și nu vând mai nimic. Îți mulțumesc pentru cuvintele frumoase.

stefan s. spunea...

Impresionant, domnule Șerban Tomșa!
...Ați reușit să finalizați romanul menționat în testamentul dvs?
Toate cele bune!

Şerban Tomşa spunea...

Ștefan S.,
Vă mulțumesc. Am trăit un șoc când am găsit hârtia, fiindcă am retrăit momentele de după operație, când mă pregăteam să mor.
N-am terminat romanul menționat.