"Lolita" lui Nabokov şi "O dragoste" a lui Dino Buzzati evocă dragostea unui bărbat matur faţă de o minoră. Sunt şi diferenţe. Minora lui Buzzati este o prostituată, iar bărbatul este aproape bătrân, urât şi fără pic de farmec. Lolita pare o fată normală, dar, ca şi Adelaide, este capricioasă, imprevizibilă, egoistă, imposibil de controlat. Personajul masculin al lui Nabokov este în puterea vârstei, chipeş, plin de vitalitate.
Voi remarca două lucruri. Tema i se potriveşte mai bine lui Nabokov, al cărui scenariu epic curge firesc şi captivant. Pe Buzzati nu-l prinde realismul psihologic.
Dezamăgitor este italianul şi în "Marele portret" şi acest lucru lucru îmi confirmă o idee - fixă ! - care mă urmăreşte de mulţi ani. Cu excepţia lui Dostoievski şi Cehov, care au scris numai capodopere, niciun scriitor din lume nu a produs mai mult de două-trei cărţi mari. ( Am putea, la rigoare, să mai includem în grupul scriitorilor desăvârşiţi pe Shakespeare, Flaubert, Gogol şi Tolstoi... ) În cazul lui Buzzati, rămân inegalabile povestirile, "Deşertul tătarilor", "Barnabo, omul munţilor" şi "Secretul pădurii bătrâne."
O problemă serioasă pe care o putem ridica este câtă sexualitate, câtă violenţă şi câte anomalii suportă esteticul. Nu există, în "Lolita", o formă de pedofilie ? Şi nu cumva "Portocala mecanică" a lui Anthony Burgess iese din spaţiul literaturii ? Care sunt factorii care fac ca romanele lui Henry Miller şi Charles Bukowski, "Cimitirul Buna-Vestire" de Tudor Arghezi, "Povestea poveştilor" şi "Povestea lui Ionică cel Prost" de Ion Creangă şi unele pasaje din "Orbitor" de Mircea Cărtărescu să nu fie pornografie ? Ar fi prea simplu să răspundem : valoarea artistică foarte ridicată a textelor respective.
P.S. Mă gândesc cum ar fi arătat un roman scris de Cehov sau de Caragiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu