miercuri, 5 august 2009

Indecenţa bogăţiei

Societatea socialistă era una de oameni săraci. N-am spus că era şi decentă. Oamenii erau limitaţi în aspiraţiile lor, dar aveau o măsură în toate direcţiile, inclusiv în ceea ce priveşte lăcomia sau ura unora faţă de alţii. După 1989, puşi în faţa mai multor posibilităţi, inclusiv aceea de a muri de foame sau de a câştiga averi exorbitante, oamenii se comportă anormal. Descoperim că foştii "săraci" fie nu ştiu să-şi educe copiii în raport cu banii, fie nu-şi pot păstra locurile de muncă, obişnuiţi fiind să fie angajaţi cu forţa, iar grija pentru slujba lor să cadă pe umerii statului. Unii au păstrat înalte tehnici de a fura şi acestea le-au adus succesul. Cei avuţi au câteva preocupări precise : îngroşarea conturilor în bănci prin noi "tunuri", achiziţionarea unor case luxoase, vacanţe petrecute în locuri cât mai exotice, schimbarea maşinilor cu altele mai scumpe, compania unor femei care arată bine, alocarea unor sume incredibile pentru cheltuiala propriilor copii... Ei nu ştiu - şi nu ştie nimeni în România - să-şi afişeze prosperitatea. În loc să te bucuri că vezi nişte oameni fericiţi, îţi vine să le plângi de milă. Iată o temă literară : un cerşetor compătimind un miliardar. Sau un subiect pentru un film. Cum ar juca Chaplin rolul principal ?
Nu numai că nu mai este loc, în societatea în care trăim, pentru cultură, educaţie şi alte mofturi, dar lipseşte minima decenţă. Mă revoltam acum câţiva ani, când îl auzeam pe un amic că i-ar aresta pe toţi cei care s-au îmbogăţit peste noapte şi le-ar lăsa numai câte un milion de euro... Acum nu ştiu ce să mai spun.
Situaţia este, într-adevăr, de plâns. Pentru câţiva gologani, o studentă se prostituează, apoi ajunge să-l omoare, împreună cu prietenul ei, pe clientul care s-a zgârcit la plată, dar căruia familia i-a comandat un sicriu de mii de euro. Ce poţi spune când unui mare scriitor, Radu Aldulescu, Academia Română îi dă un premiu în valoare de ... zece milioane de lei vechi ? Când un om măcelăreşte un cal, în faţa întrgii familii, pentru a-şi hrăni copiii ? Dacă mergem tot aşa, vom ajunge la canibalism... Da, Caragiale a fost, printre multe altele, şi un profet :"Am râs atât de mult, încât urmaşii noştri vor plânge..."

2 comentarii:

Florin spunea...

Aveti dreptate ! Multe lucruri bune au fost in socialismul acesta atat de satanizat dupa revolutie ! Locuinte cate vrei ( au gresit totusi ca au daramat multe case ,aici aceasta urbanizare trebuia facuta mai cu cap, doar in zonele industriale,unde era absolut necesara), serviciu pentru fiecare ,concedii pentru pensionari la preturi accesibile in statiuni de odihna, preturile utilitatilor ,apa calda ,energie ,transport la preturi accesibile,o preocupare pentru un nivel industrial care sa ne puna intr-un echilibru cu celelalte tari industriale ale Europei si lumii ,respect mult mai mare decat azi pentru intelectuali ,ingineri ,profesori ,scriitori ,etc,
o justitie mult mai dreapta si mai respectata decat cea de azi ! Puncte slabe : o nomenclatura de conducere aleasa nu dintre cei mai capabili,mai patrioti oameni ai tarii ,divinizarea cuplului Ceausescu in ultimii 20 ani cu consecinte catastrofale pentru tara si in ultima instanta si pentru ei , nesprijinirea liberei initiative si a particularilor ,in paralel cu statul ,proprietar al principalelor mijloace de productie , necontinuarea liniei nationaliste si patriotice din anii 70 ,incercarea de eradicare a religiei ca forma de manifestare a credintei in Dumnezeu a poporului ! Asta sunt cateva din minusurile si plusurile acelei perioade ,nici negre cum o vad asa zisii „anticomunisti" feroce ,nici de miere ,cum o vad nostalgicii acelei perioade ! O perioada din care ar fi trebuit sa pastram cele bune si sa adaugam cele care lipseau ! Din pacate ,am ales acest capitalism feroce cu toate murdariile ,nedreptatile lui ,in care analfabetii sunt multimilionari si mari intelectuali,artisti, actori ,oameni de valoare traiesc in tara la limita unei decente normale,uneori si la limita subzistentei !

Şerban Tomşa spunea...

Faceţi o analiză foarte temeinică a moştenirii rămase de la sistenul social trecut. Ceea ce mă intrigă este faptul că unii îmbogăţiţi de azi nu mai au nimic uman în manifestările lor...