În nr. 5 al revistei "Spaţii culturale", publicaţie care apare la Râmnicu Sărat şi care este condusă de cunoscuta poetă Valeria Manta Tăicuţu, Gheorghe Mocanu citează site-ul literar-cinematografic Alternative Reel, care a făcut o ierarhizare a celor mai mari băutori din literatura americană.
Să fim bine înţeleşi. Nu am ironizat niciodată această înclinaţie pe care o au unii oameni, fie ei artişti, scriitori oameni de ştiinţă sau doar gospodari cu greutate... Cei care susţin contrariul nu înţeleg că scenele respective surprind bucuria vieţii, cu dramele şi comicul ei... În altă ordine de idei, lăsând la o parte faptul că nu cred să existe bărbat care să nu se fi "încurcat" măcar o dată în viaţă - minte cine spune că nu -, am teoria mea în ceea ce-i priveşte pe creatori. Având un subconştient foarte puternic, aceştia posedă, simultan cu vocaţia de a plăsmui lumi noi şi într-un grad mai mare decât ceilalţi oameni, un extraordinar instinct al autodistrugerii. Un scriitor nu poate fi beţiv, chiar dacă bea foarte mult. El are o filosofie de viaţă în care băutura îşi are locul ei. De altminteri, îmi vine foarte greu să definesc noţiunea de "beţiv". Mai potrivit ar fi "alcoolic"... Să fie un ins care nu face nimic altceva decât să bea ? L-aş defini mai degrabă ca pe un om bolnav, care are nevoie de ajutor şi nu de dispreţul nătărăilor...
Nu-mi dau seama ce criterii a folosit Alternative Reel, dar clasamentul ar fi următorul :
1.Charles Bukowski (1920-1994), poet, romancier şi nuvelist american."Băutura este un lucru sentimental, afirma Bukowski. Te scoate din rutina cotidiană, din trupul şi din mintea ta şi te aruncă în perete. Am sentimentul că băutura este un fel de sinucidere, stare care îţi permite să revii la viaţă şi a doua zi să iei totul de la început.Poţi renaşte. Eu m-am renăscut de-acum de 10-15000 de ori."
2. Ernest Hemingway (1899-1961). "Un om inteligent trebuie să se îmbete din când în când, ca să se simtă bine în propria societate."
3. William Faulkner (1897-1962)."Nu există un whisky prost. Există anumite mărci care, pur şi simplu, sunt mai bune decât celelalte. Dar omul nu trebuie să bea până la 50 de ani, după această vârstă ar fi prost dacă nu ar face-o."
4. Edgar Allan Poe (1809-1849). "Beau ca să scap de amintirile mele chinuitoare, de singurătatea mea insuportabilă şi fiindcă mi-e teamă de soarta care mă pândeşte în prag."
5. F. Scott Fitzgerald (1896-1940). "Mai întâi simţi nevoia să bei, duă aceea băutura mai cere băutură, până când băutura are nevoie de tine."
6. Jack London (1876-1916). "Cât eram treaz, mă gândeam doar la băutură. Nici nu puteam să-mi termin porţia zilnică de scris de 1000 de cuvinte. În prima fază, începeam să beau când ajungeam la 500. După aceea am început să beau înainte de a mă apuca de scris."
7. Jack Kerouack (1922-1969), cel mai faimos scriitor al generaţiei Beat. "Îmbătrânind, am devenit din ce în ce mai beţiv. De ce ? Îmi place starea de extaz a minţii."
8. Harry Crews, născut în 1935, în statul Georgia. "Alcoolul mă stimulează. Am avut multe momente frumoase împreună, râdeam, vorbeam, dansam împreună la petreceri. Dar, într-o zi, m-am trezit şi orchestra a plecat. M-am regăsit printre cioburile paharelor, cu cămaşa plină de vomă şi atunci am spus : Omule, jocul s-a terminat."
9. Frederick Exley (1929-1992), ziarist şi autor a trei romane. A murit în comă alcoolică.
10. Raymond Chandler (1888-1959), excepţional autor de romane poliţiste. "Alcoolul este ca dragostea. Primul sărut este magic, al doilea- intim, al treilea- obişnuinţă. După aceea poţi dezbrăca fata. "
Sigur, e de discutat de ce, în această evaluare, nu apare Kurt Vonnegut jr. Citind ierarhia, nu am putut să nu mă întreb ce locuri ar ocupa, într-un clasament mondial, francezii Baudelaire, Verlaine sau românii Bacovia, Păstorel Teodoreanu, Nichita Stănescu, Artur Enăşescu, Nicolae Velea, Virgil Mazilescu şi Fănuş Neagu. Ar fi extrem de interesant un studiu despre boema românească... Pentru Păstorel şi Fănuş aş garanta că s-ar situa pe primele poziţii...
P. S. Încă o dată, nu mi-e clar ce criteriu au folosit cei care au făcut topul. Nu aveau cum să măsoare cantitatea de băutură sorbită de scriitori, nici să se ia după „laudele” lor. Pe urmă, dacă ne uităm cu atenţie pe listă, este evident că şapte dintre autori, dacă nu mai mulţi, sunt genii literare. Curios e că băutorii nu se văd decât unii pe alţii : niciodată fiecare pe sine. Un cetăţean îmi spunea, cu ani în urmă, în timp ce era – probabil, întâmplător - beat mort, că el nu este... beţiv. L-am crezut, mai ales că nu l-am văzut decât foarte rar puţin afumat. Făcea teoria singurului pahar pe care îl poate bea un om la masă. Am auzit deseori această idee, dar nu ştiu câţi o aplică în realitate. Nu mă interesează nici această problemă, nici cei care gustă câte ceva... În atenţia mea sunt doar scriitorii de talent şi sunt curios ce impact are Bachus asupra creaţiei lor...
În ceea ce mă priveşte, consider că alcoolul consumat constant este o piedică în calea scrisului şi îţi consumă, în mod absurd, energia. Mărturisesc că făceam, foarte rar, dar temeinic, chefuri în tinereţe. Cam la şapte-opt luni, unul... Eram înconjurat de prieteni. Ulterior, am băut din ce în ce mai rar. Deşi nu am probleme cu sănătatea, am renunţat să mai pun gura pe orice băutură, cu excepţia apei. Dar, cum se zice, niciodată să nu spui niciodată...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu