Scene

Nu mai ştiu care om de cultură - Constantin Ţoiu ? - relata scena de mai jos. Prin 1970 se afla la Paris, în incinta Ambasadei României, cu prilejul unei acţiuni de promovare a valorilor... strămoşeşti. În încăperea în care se afla, a remarcat figura inteligentă a unui domn care ţinea în mână un păhăruţ cu ţuică de prune, distilată prin Subcarpaţi. Necunoscutul aculta atent ce îi spunea un alt bărbat. Iată, şi-a zis observatorul, o fizionomie tipic românească ! Român de-al nostru, săracul ! "Şi deodată, mărturisea scriitorul, am încremenit. Românaşul era, de fapt, André Malraux !"
O scurtă vreme, Jean-Paul Sartre a fost, ca şi Cioran, profesor de liceu. Într-o seară s-a îmbătat cu elevii săi şi i-a dus la bordel... Participanţii la această "acţiune" mai ţineau minte că scriitorul şi filosoful francez era atât de beat încât n-a putut urca "sus" decât purtat în cârcă de o prostituată mai voinică...
O altă întâmplare, reală şi aceasta, se petrecea acum o sută de ani, pe străzile Berlinului. Un român se rătăcise şi căuta pe cineva care să-l scoată din încurcătură. A zărit un ins rumen la faţă, îmbrăcat elegant, cu pălăria pusă puţin într-o parte şi cu o mustaţă zbârlită, de neamţ autentic. Ăsta e german sadea, s-a gândit compatriotul nostru, trebuie să ştie unde se află strada cu pricina. L-a abordat şi l-a întrebat, într-o "nemţească" aproximativă :
- Herr, bitte schon, îmi puteţi spune unde se află...?
Neamţul s-a oprit, l-a privit atent pe român şi a început să-i explice, într-o germană impecabilă, pe unde s-o apuce ca să ajungă la destinaţie... Numai că locuitorul plaiurilor mioritice nu înţelegea nimic. Răbdător, străinul i-a dat, iarăşi, rostind mai rar cuvintele, informaţiile necesare. Acelaşi rezultat ! Urmaşul lui Goethe s-a scărpinat în cap şi a reluat munca de lămurire... Într-un târziu şi-a pierdut răbdarea şi a spus în româneşte :
- Bă, al dracu, da prost eşti, mă !
"Berlinezul" era însuşi Caragiale.

P.S. Când se afla la Paris, Hemingway se întâlnea uneori cu Sartre. În urma lor rămânea o masă ticsită cu sticle de whisky goale, Sartre pleca pe şapte cărări, iar Hemingway nu se mai putea ridica din fotoliu... Asta e tot ce-şi mai amintea Simone de Beauvoir despre întâlnirile celor doi mari bărbaţi...
Malraux a luptat în Războiul civil din Spania, în Rezistenţa franceză şi chiar în China... Hemingway a fost corespondent de război în cele două războaie mondiale şi a luptat în Spania. La un moment dat, cei doi s-au întâlnit, cred că pe pământ iberic. În aceeaşi cameră se mai aflau câţiva luptători, oameni de încredere ai americanului. Arogant şi lăudăros, francezul a făcut caz, la un moment dat, de gradul său de colonel. Când a ieşit, unul dintre amicii lui Hemingway l-a întrebat pe acesta :
- Bosule, îl împuşcăm pe porcul ăsta scârbos ?
- Vedeţi-vă de treabă, ce vă trece prin cap ? i-a mustrat Ernest. E doar prietenul meu...