marți, 13 octombrie 2009

Triburi, clanuri şi enclave : mă apuc de haiducie !

Istoricul Constantin Daicoviciu spunea pe vremuri, într-un interviu luat de Adrian Păunescu, că geto-dacii nu aveau o limbă unitară. Erau risipiţi în triburi care se luptau între ele şi care vorbeau graiuri diferite. Nici nu au lăsat nimic scris, deşi sunt oameni serioşi care susţin enormitatea că limba dacă este mai veche decât... sumeriana. L-au asasinat repede pe Burebista, care i-a unit pentru scurtă vreme...
Demni urmaşi ai anticilor,reprezentanţii diferitelor partide de azi se comportă ca şi cum ar face parte din clanuri diferite. Să fie aici reminiscenţe ale gândirii tribale sau obsesia Partidului Unic, care le-a ştampilat definitiv creierele ? Cert e că s-ar extermina unii pe alţii. Să rămână toţi de o singură culoare politică. Avem surpriza de a regăsi în aceeaşi gaşcă oameni stimabili, alături de turpitudini. În acelaşi timp, persoane care ar avea unele afinităţi respectă regula luptei de partid şi se duşmănesc cu furie. Pe ce se mai bat ?
În 1989 România a fost ruptă, ca un adevărat imperiu, în bucăţele şi împărţită în enclave. S-au format mii de state în stat. Fiecare gorilian cu bâta mai groasă, cu pistolul mai lung şi cu spatele asigurat şi-a tras o felie pe care a devenit stăpân. FRF, LPF, agenţii, regii, ministere... Au fost privatizate chiar şi instituţiile care au rămas, formal, ale statului. Cum se explică altfel pensiile de stat de sute de milioane de lei ?
În codiţiile în care legile nu funcţionează şi nu sunt aplicate, iar o oarecare omogenizare culturală a naţiunii apare ca o utopie, se poate pune în aplicare principiul descentralizării ? Sau "descentralizăm" structurile dintr-un sistem, pentru a le centraliza în altul ?
Când oamenii obişnuiţi nu mai au dreptul decât de a plăti taxe care se scurg în buzunarele "statului de drept", ce ne-a mai rămas decât să ne apucăm de haiducie ? Va trebui să-mi procur arme şi să încerc a înfrunta vremurile care vin. Nu mai poţi să-ţi faci dreptate decât individual... Cine vrea să facă parte din aceeaşi ceată cu mine ? Sau să o numim bandă ?

13 comentarii:

Cristiana spunea...

Eronate cuvinte ale dlui Daicoviciu.. Uite, acum chiar incep sa scriu despre Sarmisegetuza, chiar si eu, care am scris (Doamne, iarta-mi neputinta..) mult (si totusi putin, atat de putin...) despre daci.. ma inconvoi toata sub greutatea cunoasterilor lor..
Uluitor.. uluitor..
Vremurile care vin.. Tocmai vorbeam si cu Nicolle Daliss (ne "cunoastem" virtual dinainte de a ne "cunoaste" virtual noi doi, Serban! frumoasa, extraordinara descoperire!) suntem visatoare strans lipite de drumul sperantei in bine, frumos, luminos, incantator!! Eu chiar cred ca suntem realiste.. indiferent cum ar dori lumea sa ne numeasca.. visatoare, inconstiente.. Este dreptul fiecaruia sa fie cum vrea.. cum poate..
Dar.. imi place haiducia!! Aveam 10 ani si ma visam fugita din lume, ca si Robin Hood, citeam biblic in fiecare zi din cartulia plina de urmele pamantului, caci nu puteam concepe sa stau in alta parte decat pe brazdele gradinii din fundul curtii.. sau in nucul nostru batran, intre ale carui brate groase ma simteam in drumuri care ajungeau mult mai repede la stele.. la dorurile mele de infinit, de pace si liniste..
Sau ma visam cu ochii deschisi un fel de vrajitoare care facea nevazuti oamenii vulnerabili, dispretuiti si chinuiti de stapanii vremurilor lor.. Mai ales indienii din Am. de N., pe care ii duceam pe alte planete, in modul miraculos al unor basme pe care acum le numim SF, lasand criminalii cu buzele umflate, incremeniti si incrancenati de neputinta de a face ceva impotriva mea! Care zambeam majestuos, asa cum imi imaginam ca zambesc zanele (ah! ce mi-a placut istoria si imaginea frumoasei Lady Galadriel!) si dispaream pe aceeasi cale, mergand sa vad ce fac protejatii mei, daca s-au descurcat cu lucrurile noi, daca au inteles cum merg lucrurile pe acolo!! Eram atat de fericita de fericirea lor, incat visam cu ochii deschisi si radeam larg.. in mijlocul bucatariei, atragand atentia inmarmuritei mele mame (care m-a dus si la psihiatrie, nestiind ca mai exista si alte vise decat cele privind barbatul sau copilul, casa si serviciul vremurilor sale..).. i-am explicat eu psihiatrei (!!) cum este sa crezi ca traiesti fara sa-ti mai fie frica de bataie si note proaste, macar in vacanta!! Cu lacrimi in ochi ii ceream femeii sa ma lase sa visez macar in vacanta de vara!..
Sau cresteam delfini pe care ii duceam departe de lumea care le distrugea viata.. Citisem undeva un titlu "Salvati delfinii" sau ceva asemanator.. intrebasem de ce anume sa fie salvati si nimeni nu stiuse sa-mi raspunda.. Asa ca, fara sa stau mult pe ganduri, salvam delfinii!!
Acum.. din nefericire, stiu de ce.. dar nu-mi mai fac vise de salvare, ci vise de armonizare a omenirii cu frumusetea sufletului universului !!!
Asa incat, Serban, dragul meu, ma mai gandesc daca vin in "banda ta" desi incepusem sa-ti scriu ceva cu "Eu! Eu! Eu vreau sa fiu prima care spune ca vine cu tine!" Cred ca Nicolle si cu mine ramanem la vise, dar stim bine ca lumea are nevoie si de haiduci!! Noi va sustinem , prin lumina, cu drag, cu gandurile noastre bune, cu muzica sufletului nostru, sa impacam cararile lumii!!!!

Şerban Tomşa spunea...

Cred, draga mea Cristiana, că eşti cea mai bogată femeie din lume şi că trăieşti la modul sublim... Nu te speria, mă gândisem la nişte haiduci... visători. Ar fi mai bine să-i numesc indieni, nu-i aşa ? Dacă îmi permiţi, mă înscriu şi eu în clubul visătorilor, pe care îl patronezi. Hai să ne gândim şi să-i dăm un nume frumos ca tine şi ca spiritul tău...

Şerban Tomşa spunea...

Voiam să te întreb de ce dacii nu au lăsat documente scrise. Evreii au scris foarte mult : şi acum se mai descoperă manuscrise prin peşterile din apropierea Mării Moarte...

Cristiana spunea...

Nu, nu!!! Nicolle este intemeietoarea!!!
Pe unde esti, Nicolle?? Tu ce parere ai??

Cristiana spunea...

Sunt 2 3 directii de raspuns (macar atat cat stiu acum):
1. Erau de parere ca scrisul osifica (se osifica parerea pe care o am acum despre univers si lumea lui bogata, schimbatoare de la un moment la altul!! Si ar fi de spus chiar numai faptul ca in fiecare moment apar si dispar galaxii intregi din "harta" universului!!
2. AU.. SCRIS!! In felul lor!!! Portul popular, obiectele casnice, sculpturile portilor caselor, muzica, versurile, povestile, darurile, comportamentul... LUCRURI PE CARE LA UN LOC LE NUMIM TRADITIE....
Nimeni nu ne invata acest lucru...
Ba nu... Iata vad chiar la blogurile mele invatatori, profesori de istorie... profesori universitari de istorie! Este un curent descurajat acum din ce in ce mai puternic de biserica, o anumita parte a bisericii... dar sunt si multi multi preoti curajosi care isi iau avant catre adevaratul spirit al dreptatii, adevaratul sens al crestinului... Al acelui crestin pantocrator catre care unii mergem pas cu pas, altii vor sa ajunga pe scurtatura...
Si iar ajungem la ideea de mai sus.. Zice cineva ca suntem visatori?? Avem - este drept - marturii despre un viitor care inca nu a venit!!
Dar va veni. Acesta este realismul neinteles al cautatorului adevarat... Cauta semne - si le gaseste.
Serban, candva acel semn al infinitului ne-a imprietenit. Alfa si omega erau pentru daci (la care Cuvantul lui Iisus ajunsese inatinte ca El sa se implineasca dupa trup in mijlocul iudeilor) niste semne ale timpurilor, nu neaparat semne de scris, asa cum au fost ele luate... si le-am lua si noi, daca nu am mai cunoaste cate ceva.
3. EXISTA UN ANUME FEL DE SCRIERE DACICA (DE FAPT, GETICA) SUB FORMA DE RUNE, gasim prin diferite locuri, dar nu stiu decat un singur om care le cunoaste intelesul, dl. Grigore Albu Gral. Nu vreau sa scriu mai multe acum, pentru ca si eu ma aflu in cercetare acum, cand voi termina vom mai discuta. Oricum, imaginea este asemanatoare unor cursuri de apa, asa cum le desenam noi acum pe hartile noastre, inrudindu-se cu mesajele de tip toltec, cu care se aflau getii in legaturi extrem de puternice.
Eeeee... avem o viata sa tot cercetam, sa tot invatam...

Cristiana spunea...

Din 1945 chipurile s-au gasit, s-au filtrat si s-au hotarat destinatiile documentelor de la Marea Moarta... Pana la urma le-au vazut numai cei care au fost lasati sa le vada. Numai ei si bunul Dumnezeu stiu adevarata lor istorie, daca chiar au existat cu adevarat si ce era de fapt acolo!!!

Şerban Tomşa spunea...

Dacă înţeleg bine, dacii erau mult evoluaţi chiar peste nivelul obişnuit de înţelegere a lumii, caracteristic începutului de mileniu trei... Sunt impresionat de ceea ce îmi spui. Inima mea bate de dragul tău...

George Adam spunea...

La Multi Ani!

Sa ti se implineasca toate gandurile bune, Serban! La inca 300de romane si 3000 de nuvele! Si la nopti linistite petrecute intr-un somn profund si odihnitor asa cum iti doresti de-atata vreme.

Şerban Tomşa spunea...

Îţi mulţumesc, dragul meu George. Îţi întorc şi eu înmiit urările şi mă bucur că exişti. Nu uita : te voi lua ca model pentru un personaj... Sper să comunicăm şi să fim prieteni încă o mie de ani...

Cristiana spunea...

Nu am nici un merit, multumesc.
Am venit cu o sarcina pe care o fac cu drag, pentru ca am mare drag de oameni, chiar daca uneori sunt deosebit de severa cu ei.
Dacii.. erau la nivelul de intelegere al lumii care particulariza la nivelul societatilor retrase - daca ai citit ceva din Drumurile mele spirituale. La nivelul mileniului 1 I.Ch., cunoastem dacii in linii foarte mari si foarte eronate din parerile elinilor si romanilor. Daca ar fi vrut si ei sa scrie, neamurile toltece ar fi scris cu totul altfel decat elinii si romanii... Celtii pamantului, locului, nu cei veniti ulterior, migratorii, ar fi lasat inca si mai multe, caci tineau strans legatura chiar de la om la om, nu mental, de la distanta, cum au fost cu toltecii. Au lasat ceva neamurile toltece: ziduri cu capete, a caror intelegere nu o au multi oameni azi. Intelegerea adanca a acestor ziduri prezinta modul in care apareau capetele celor cu care corespondau mental, din valurile dense de aer inconjurator. Doar imaginea capului interlocutorului de peste mari si pamanturi... Capetele acelea sunt capete de daci, celti, tibetani, insulari din Insulele Pacificului, vraci africani, maorii din Australia..
Sunt cele mai reale inscrisuri..

Cristiana spunea...

Elinii aveau si ei cunoasterile lor profunde, de la care imprumutasera si romanii cate ceva, lucruri prinse in zbor si intelese mai departe din intuitii normale de popor. Initial au avut o cultura proprie foarte profunda, dupa originea lor asiatica, foarte bogata in cunoasteri. Dar si-au orientat spre dezvoltare foarte constiincioasa cunoasterea si aprofundarea muncii manuale, cu o inteligenta deosebita, chiar daca ea s-a orientat spre razboi.
Elinii stiau multe, faceau multe, legendele lor de fapt sunt acoperiri umane ale unor cunoasteri metafizice de o profunzime deosebita, caci influenta celtica straveche a fost pastrata tot timpul, chiar daca a fost redenumita local, dupa obiceiurile mincinoase ale timpului. Multe lucruri pe care le credem ca fiind influente eline spre romani si romane spre elini au fost de fapt locale, celtice stravechi, de acelasi fel cu ale dacilor. Credem in mod eronat ca dacii au populat pamnturile inconjuratoare, civilizatia atlanta este postamentul tuturor celor ulterioare, linia care unoeste subtil toate popoarele lumii...
Legaturile intre mosii celti si daci au fost foarte puternice pana in sec. XVIII, dupa care toate s-au estompat in modernism. Sec. XVII a marcat inrobirea totala crestina a Europei, prin finalizarea crestinarii cu forta a ultimei redute in calea dogmaticilor: Tarile Romane. Toate legendele au fost crestinate. Am o carte in care toate miturile romane, dacice de fapt, sunt adaptate complet crestinismului.
Ma opresc aici.
Nu este, dupa incredintarea mea (despre care doar vorbesc, nu doresc aderare cu orice pret) rau nimic din cele petrecute, sunt vieti de intarire a spiritului uman. Nimic din ceea ce se petrece nu este de fapt rau, este normal doar sa se petreaca. Orice desfasurare are elementele sale implicite. Cand discutam despre dezvoltarea uluitoare a societatii omenesti... restul este implicit... Discutam despre dezvoltarea uluitoare a creatiei umane... tot ceea ce este in jurul ei - este implicit...
Nu putem ajunge la mai mult bine, daca nu trecem prin tot felul de forme ale binelui si raului. Iata, o prietena are un blog pe care si l-a denumit intr-un mod cu totul special: nu exista diferenta intre alb si alb... Universul ne ramane perceptibil prin luminile si umbrele sale..

Nicolle spunea...

Ah, Chris...eşti o visătoare mai mare decât mine. Tu eşti adevărata întemeietoare!!
bucură-te de viaţă şi visează cât mai mult, încercând să-i aduci şi pe alţii pe această cale! :)

te admir şi te îmbrăţişez cu mult drag!

Şerban Tomşa spunea...

Cristiana, încep să înţeleg şi eu mai multe... Foarte, foarte interesant... Îţi mulţumesc...