sâmbătă, 24 aprilie 2010

Medici şi câini

Sunt prieten cu câţiva medici minunaţi. Pe alţii, profesionişti desăvârşiţi şi caractere deosebite, doar îi cunosc. Îi voi fi mereu recunoscător doctorului Andrei Bâlbâie, de la Spitalul "Dimitrie Gerota",  care m-a ajutat dezinteresat, în cele mai grele momente ale vieţii mele. La fel, chirurgului Dumitru Toma, de la spitalul Videle, Teleorman.
Despre alte unităţi sanitare aud însă lucruri teribile : numai în ultimele zile trei oameni au murit la uşa unor cabinete medicale din Bucureşti şi din provincie. Nu comentez.
Unui foarte bun prieten de-al meu, Costel Chiriac, i-a murit socrul la o vârstă la care unii se consideră tineri. Ce credeţi că a avut ?  I-a venit de hac o... măsea. Câinele său s-a culcat pe mormântul proaspăt câteva săptămâni încheiate. Acum a murit şi soţia omului, iar acelaşi câine nu se dezlipeşte de locul în care femeia a făcut atac de cord. Undeva în grădină, printre straturile de zarzavat...
Un alt câine, al unui văr care a murit în urmă cu câţiva ani, se ducea zilnic în staţia de autobuz, la ora la care ştia că stăpânul său venea de la lucru. Chiar dacă bărbatul nu cobora din maşină, fiind de mult la cimitir, câinele se ducea şi a doua zi şi îl aştepta răbdător pe tânăr. A făcut asta timp de două luni până când un automobil l-a strivit pe asfalt.
Da, câinii sunt foarte grijulii cu oamenii şi îşi fac multe probleme când cineva moare.

6 comentarii:

pantacruel spunea...

:) f fr.! (k s fiu lac.)

Şerban Tomşa spunea...

:)

DaenIris spunea...

Ai un umor de pomină! Îmi place.
Am remarcat şi când am citit Gheţarul. Deşi acesta de acum e negru, plin de obidă şi loveşte ţintit.

Îmi vine să latru.
:)

Şerban Tomşa spunea...

BlueIris,
mulţumesc, eşti prea bună cu mine... :)

Şerban Tomşa spunea...

George Adam,
Ţi-am publicat comentariul, dar, ca şi în cazul lui Pantacruel, textul a dispărut. Până va reapare, îl reproduc aici, după mail :
"Avem totusi atata nevoie de mitologie, de simboluri, de dincolo de... Probabil ca arborii carora li s-au dedicat serenade prin poezii reprezinta o cautare inconstienta a implinirii unei nevoi zdrobitoare. Plopul, prin inaltimea lui, ma duce cu gandul la maretie, inaltare, scara legand pamantul de cer. Pe linia asta, 'Pe langa plopii fara sot' e un preludiu la 'Luceafarul', plopii innodand iubirea stelei din zori de dragostea pamanteana. Bradul, atat de prezent in cantecele populare, imi sugereaza o teama ancestrala de varsta senectutii. Teiul - nevoia de liniste; daca Kafka ar fi scris poezie, sunt sigur ca l-ar fi mentionat. In privinta castanului, fermitatea lui ma duce cu gandul la nevoia de siguranta."

Şerban Tomşa spunea...

George,
e extraordinar de frumos şi de interesant ce îmi scrii. Nişte eseuri în care să comentezi opere literare de la noi sau de aiurea ar fi , probabil, mai interesante chiar decât cele semnate de Freud... :)