luni, 11 octombrie 2010

Câinii cu dinți de aur

Am o mare simpatie pentru Ion Caramitru. Copil fiind, ascultam la radio piese de teatru și seriale făcute după opere literare importante. Vocea lui îmi plăcea cel mai mult. Replicile gândite de autor înviau prin rostirea magică a lui Caramitru. Era inconfundabil. Mai târziu mi-am dat seama că era un actor instruit și extrem de inteligent, unul dintre cei mai mari din întreaga istorie a teatrului românesc. De departe cel mai fascinant recitator român din toate timpurile....
L-am văzut aseară pe cunoscutul actor invitat în emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă și mi-am dat seama  că Pino nu are de gând să îmbătrânească niciodată... La un moment dat, el a povestit ceva despre doi romi din Banatul sârbesc, care erau într-o veșnică rivalitate și duceau un război neîntrerupt, purtat cu mijloace neconvenționale : fiecare căuta să arate că este mai bogat decât dușmanul său. Unul își făcea o vilă, celălalt construia alta și mai mare. Primul mai ridica un etaj și își mai lua două limuzine. Al doilea cumpăra și el trei mașini de lux și își mai construia două niveluri la palat.  În sfârșit, unul a pus întregii familii dinți de aur. Și atunci adversarul său a venit cu ideea câștigătoare, demnă de Márquez, de a pune dinți de aur propriilor câini. Când dulăii lătrau la gard, le sclipeau orbitor dinții...
Televiziunile îl prezintă pe Arnold Schwarzenegger vizitând Moscova. Președintele Rusiei îl plimbă cu mașina... De multă vreme mi-am dat seama că acest cyborg va fi unul dintre viitorii președinți ai Statelor Unite. E cel mai prost și cel mai de succes actor de la Hollywood. Cam așa fusese și Ronald Reagan.  Politicienii de viitor se recrutează dintre actorii de doi bani.
Cum am putea zice ? Politicienii sunt actori ratați.
P.S. Îi auzeam pe camarazii de armată, actori, care discutau despre Caramitru. Unii erau de părere că are pile, că e însurat cu fata nu știu cărui producător de la Buftea, etc... Cei mai mulți însă spuneau scurt : „Dă-l, mă, în gura mă-sii, că e și bun !”
În ceea ce privește îndemnul „Mircea, fă-te că lucrezi !”, nu trebuie să fim prea exigenți. Ce altceva a făcut Dinescu ( ca și Ilie Năstase ) toată viața ? S-a făcut că... scrie. A fost o replică foarte potrivită pentru fostul poet care nu s-a omorât vreodată cu munca...

12 comentarii:

Anton spunea...

Istoria domnului Caramitru e straşnică, deşi e cam greu de luat în serios altfel decât ca o fabulă. Oricum, unora s-ar putea să le dea idei...
Cât despre domnul Reagan aş zice că rămâne unul dintre cei mai importanţi preşedinţi americani. Părerea mea!
În privinţa domnului Schwarzenegger legea americană prevede clar că nu pot candida decât cei născuţi pe teritoriul S.U.A. Domnul Arnold S. e născut în Austria...
Asta e!

Pentru terminatori însă există o ţară tare de tot în estul Europei...

Liviu Drugă spunea...

Extraordinara faza cu cainii cu dintii de aur. Povestea cu "catelusa cu dintii de fier si cu masele de otel" a fost depasita cu mult... Incredibil!!!

Cat despre Arnold, nu cred ca o sa fie niciodata presedinte. E prea mototol!

karina spunea...

am vrut sa fac un comentariu elogios la adresa lui Caramitru dar nu am reusit pentru ca o parte din postarea ta provoaca un ras nestapanit:)))))
Nu pot crede pur si simplu ca este o poveste reala cea banateana:)) Nu pot crede:)) Spune-mi te rog, este reala??

Şerban Tomşa spunea...

Anton,
da, sunt multe lucruri delicate legate de Caramitru... Prefer să mă gândesc la actorul Ion Caramitru...
Citisem undeva că americanii vor să schimbe legea, ca să poată Arnold să ajungă acolo unde trebuie... Strașnică observația cu Terminatorul...)
Abia aștept să citesc povestirea postată pe blog... Azi am muncit toata ziua cu o roabă...

Liviu,
vezi cum a ajung unii scriitori mari ? Faptele li se oferă de-a gata, iar ei trebuie să le asambleze. Dar poate că geniul stă nu în a imagina ceva, ci în a construi ceva cu elemente reale sau imaginare... :)
S-ar putea ca Arnold să ajungă președinte. Bush era mai mototol ( ba încă și năuc ) și... Prostul ajunge totdeauna unde trebuie, adică unde vor alții...
Îți voi face mâine o vizită...

Falvo spunea...

Buna ziua, dorim sa va facem o propunere comerciala! Daca sunteti interesat trimiteti un e-mail la office@falvorotarybids.ro.

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
e adevărul adevărat... Îți dai seama că Pino nu putea să-și imagineze asemenea enormități... E ca în filmele lui Kusturica... :)

Falvo,
de acord...

Liviu Drugă spunea...

Serban, o vizita?!? Unde? :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
pe blogul tău, evident... :) Uitasem că tocmai fusesem acolo...
Stratan avea o vorbă : „Bătrâne, abia aștept să ne despărțim, pentru a ne putea întâlni din nou !”

Liviu Drugă spunea...

Serban, ok... Credeam ca ai vreun drum prin Bucuresti. Te astept oricand. Iar blogul meu e mereu deschis pentru tine :)

Ti-am citit jumatate din Ghetar ieri. Vanjos-traitoare personajele tale. :)

Şerban Tomşa spunea...

Liviu,
îți mulțumesc... Ne vom vedea într-o vacanță. În cursul anului școlar mă așteaptă, zilnic, patru clase... Au fost ani în care am predat la șase-șapte clase.... Nu am timp să ies din bârlogul ăsta, iar școala îmi consumă energia.
Mulțumesc pentru observație. Nu sunt mulțumit de cum a ieșit Ghetarul. E nefinisat. Trebuia sa-i imprim cursivitate, iar povestea principala ar fi trebuit scoasa mai la suprafata. In sfarșit, peste o suta de pagini sunt in plus... Manuscrisul a fost cules la calculator de cineva care mi-a facut mii de greseli de literă. Unele au supraviețuit și după corectură, iar redactorul cărții a sporit numărul erorilor( pe lista cărților imaginare, Florina Ilis apare de două orei, iar alții au dispărut fără urmă ) și a șters cuvintele care începeau cu „p”. Îți voi da mai multe explicații pe mail...

Liviu Drugă spunea...

Serban, din pacate, asta am observat si eu, lipsa finisarii. Si imi pare tare rau. Probabil ca tie iti pare si mai rau. :(

MAi multe despre romanul tau voi pune pe blogul meu, dupa ce voi termina de citit. Multe lucruri bune si interesante sunt totusi in Ghetarul, pe care il recomand cu sinceritate tuturor.

Kaos Moon spunea...

e pacat ca Pino canta pe o singura nota - imaginea publica (excelenta de altfel); ca actant social (ministru, sef de teatru, sef UNITER, etc., ca mai are ) e deplorabil...