joi, 7 octombrie 2010

Vargas Llosa, recunoașterea supremă

Mario Vargas Llosa a a fost recompensat cu Premiul Nobel. Poate că era timpul ca pe lista laureaților să apară după ani buni, în sfârșit, un scriitor de calibru. E posibil ca printre membrii comitetului de decernare să fie și un boșorog care se pricepe la literatură. Poate chiar mai mulți, având în vedere că un singur om de valoare nu poate influența decizia unui grup. Victor Hugo a fost de partea lui Balzac când acesta a candidat pentru un loc în Academia Franceză, dar votul poetului nu a fost suficient pentru ca romancierul să fie primit printre nemuritorii Franței. Malraux n-a putu să-l ajute, singur, pe Céline să publice Călătorie la capărul nopții la Gallimard, deși a votat favorabil. Dar  Hugo și Malraux au făcut gesturi de neuitat, în condițiile în care lui Gide i s-a părut că În căutarea timpului pierdut al lui Proust este o tâmpenie, Elio Vitorini a respins publicarea capodoperei Ghepardul de Lampedusa, iar criticul Sainte-Beuve a scris - auziți dumneavoastră ! - despre Baudelaire ca despre un poet oarecare... . Hugo și Malraux au apreciat niște scriitori total diferiți de ei înșiși : marii oameni sunt totdeauna deschiși către valoare . ( Păstrând proporțiile, un scriitor dur-realist ca Radu Aldulescu a putut să scrie elogios, comparându-l cu Kafka, despre un romancier absurd și urmuzian precum... Șerban Tomșa.  E o dovadă indubitabilă  că Radu Adulescu este mare din toate punctele de vedere...)
Am făcut aceste considerații fiindcă de multe ori acest premiu literar a fost a acordat pentru atitudini politice, umanitare sau ca o reparație morală pentru persecuțiile de tot felul îndurate de un autor... Numai pentru literatură adevărată nu.
Vargas Llosa este un scriitor de Nobel.  Cu toate că nu ascund faptul că sunt convins că Ismail Kadare ar fi meritat recunoașterea respectivă în mai mare măsură decât peruvianul. Când va fi răsplătit, albanezul ar putea să facă și el precum Sartre...
Mă bucur, oricum, că unui mare scriitor i-au fost recunoscute meritele. ( Îmi vine să râd însă când citesc motivarea nordicilor : „...pentru cartografierea structurilor de putere..., etc ”) Când premiul cu pricina a fost acordat lui Márquez, am fost fericit. Aș fi fost în al noulea cer dacă Academia Suedeză s-ar fi gândit și la Borges. I-am retras lui Vargas Llosa o importantă cotă de simpatie după ce am aflat că, în toiul unei discuții în contradictoriu cu Márquez și pe fondul unui consum excesiv de whisky, peruvianul l-a doborât pe columbian cu un pumn bine plasat. Cei care m-au cunoscut în tinerețe știu că nu disprețuiesc astfel de confruntări între bărbați, dar îmi dau seama că a da cu pumnul este expresia unui complex rușinos. E posibil ca Llosa să joace în altă ligă decât Márquez.
Una peste alta, felicitări Mario Vargas Llosa !

9 comentarii:

pantacruel spunea...

frumoase rau mai sunt istorioarele astea literare :)

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
așa e... E urât însă cum le prezintă ziariștii.
Mă gândesc că incașul a avut de partea sa vigoarea și tinerețea ( are cu nouă ani mai puțin decât columbianul ) și a tranșat conflictul în favoarea lui. Într-o bătaie... literară e frumos să dea și să încaseze toți...Îmi aduc aminte că într-o încăierare din Grozăvești, căutând să despart adversarii, am luat mai mulți pumni și picioare, din partea ambelor tabere, decât oricare individ implicat în conflict... A doua zi ne dureau pe toți brațele de cât trăseserăm unii de alții...Rușine, scuze, etc.. Exact cum povestea Ștefan Iordache despre bătaia lui cuSebastian Papaiani...
Pe Mircea Dinescu l-a ajutat mult Fănuș Neagu. Pentru o vreme îl angajase portar la Uniunea Scriitorilor. ( Ulterior, de la portar, ajunsese la demnitatea de președinte...)La un moment dat, Fănuș( care e cât un urs polar ) a vrut să-l pocnească pe Marin Preda, care era mic și fragil. Dinescu a sărit în apărarea teleormăneanului, iar Fănuș a rupt prietenia cu poetul, reproșându-i vehement lipsa de recunoștință...De fapt, Dinescu nu făcuse altceva decât că se interpusese între Preda și agresor... D. Și F. nu s-au reapropiat niciodată...

pantacruel spunea...

excelente aceste amanunte din antologia omorului & umorului literar!!! merci :)

Şerban Tomşa spunea...

:)

karina spunea...

Într-un clasament al candidaţilor la Premiul Nobel pentru Literatură pe 2010 publicat la scurt timp înainte de ceremonie de către casa de pariuri Ladbrokes britanica, pe primele locuri erau: romancierul şi dramaturgul kenyan Ngugi wa Thiong'o şi poetul suedez Tomas Transtromer.

adrian spunea...

La 05:30, când a primit telefon din Suedia ca a primit premiul, Mario Vargas Llosa s-a gandit la Jorge Luis Borges, argentinianul care nu a primit niciodată premiul. Şi a crezut că totul este o gluma. Lui şi soţiei sale Patricia, le-au trebuit 14 minute sa se convinga ca de partea cealalta a firului nu se face o gluma. Mario Vargas Llosa, a fost laureat al Premiului Nobel pentru Literatură 2010.
Vargas Llosa a fost convins că era o glumă: " Sunt un scriitor controversat, iau poziţii incomode, corect sau greşit întotdeauna am spus ce cred de lucruri, şi de aceea am fost convins ca nu ma potrivesc cu modul de vizualizare a literaturii din partea juriului."
Vargas Llosa a crescut în titluri de ficţiune şi nonficţiune, între tipurile de literatură şi jurnalism. Pentru a câştiga pâinea a fost traducător, jurnalist, bibliotecar şi asistent manager care verifica numele de pe pietrele funerare de la un cimitir. Arta de supravieţuire în serviciul de creatie de arta.
Mai cunosc eu pe cineva... ce sacrifica creatia in arta si ar trebui sa combine cu arta de supravietuire

Şerban Tomşa spunea...

Karina,
asta e o dovadă, în plus, că premiul acesta se dă după alte criterii decât după cel al valorii artistice...

Părinte,
sunt foarte juste și interesante observațiile pe care le faceți, iar informațiile sunt binevenite. Llosa s-a gândit la Borges... Frumos din partea lui... Cred că merită acest premiu.
Da, dorința de a supraviețui ne duce către tot felul de compromisuri, anulându-ne ce avem mai bun și mai frumos în noi...

Kaos Moon spunea...

salut

daca e de chibitzat sa chibitzam...

una, da, Llosa cred ca merita premiul din mai multe motive (si am sa fac unee comparatii cu madame Muler)

1. valoare literara (sa zicem ca sunt pe acolo amandoi, dar aa tras de par)
2. anvergura mondiala (madame Muler e doar un scriitor foarte
bun german);
3. charisma; madame Muler nu are asa ceva
4. vanzari; sa fim seriosi
5. opera, idem...

evident, premiul Nobel e o chestiune politica si mondena; nu m-ar mira sa-l ia intr-o zi si MIhaela Radulescu

Şerban Tomşa spunea...

Kaos Moo,
cam la celeași lucruri m-am gândit și eu... Dar să ia Răduleasca Nobelul ar fi prea de tot ... :)
Poate Coelho, poate vreun african din junglă...:)