miercuri, 27 octombrie 2010

Marii poeți nu sunt niciodată uitați

Un tânăr entuziast pregătește o lucrare de doctorat despre Ion Stratan. Vestea mă bucură foarte mult, mai ales că Alexandru Mușina este cel care coordonează viitoarea monografie. I-am trimis tânărului cercetător toate textele în care l-am evocat pe Stratan. Astăzi, deschizând revista Luceafărul, am văzut că în numărul viitor al publicației va fi evocat același Nino Stratan... Totuși, marii poeți nu sunt niciodată uitați...
Stratan era tot timpul în vervă, sclipitor, plin de poante, calambururi și replici năucitoare. Părea special antrenat pentru asta. Nu puteai decât să-l admiri.  Jay Leno este nimic pe lângă ce era el. ( De altfel, nimeni n-a sesizat că numele unei emisiuni, Cafeaua cu sare, a copiat, ani buni, titlul unui volum de maxime semnat de Nino. ) Bănuiesc că un prost l-ar fi urât de îndată ce l-ar fi cunoscut. În necrologul închinat ploieșteanului ( în Jurnalul național ), Mircea Cărtărescu a făcut un adevărat inventar al vorbelor de spirit inconfundabile pe care le-a produs Stratan de-a lungul anilor... Mușina însuși, care avea și el replică și era într-o veșnică și amicală confruntare cu Nino, a spus în câteva rânduri ( l-am auzit cu urechile mele ) :
- Stratan este cel mai mare autor de calambururi pe care l-am văzut în viața mea!
De o inteligență eclatantă, Stratan era fermecător și protocolar cu oricine intra în contact cu el. Nu refuza și nu jignea pe nimeni. Era imposibil să nu-l iubești.
Cu toate astea, primele mele întâlniri cu el s-au soldat cu impresii contradictorii. Îmi plăcea tânărul înalt, frumos, cu mustață de palicar, care stătea lungit într-un pat și glumea pe seama unui coleg... Părea un fel de frate geamăn al lui Nikita Mihalkov, un rus venit dintr-o Siberie albă... Iar gura nu-i tăcea o clipă... Tocmai se lăuda cu o ispravă amoroasă. Se culcase cu o avocată. După momentele fierbinți, ea își aprinsese o țigară și, stând așa, goală, în cearșafuri, îi spusese :
- Să mă vezi cum perorez !
Vorbele tinerei femei îl amuzau teribil, căci le repeta continuu și râdea de se prăpădea :
- Auzi, mă ! Să mă vezi cum pe-ro-rez !
Cu o zi înainte îl auzisem că nu se va căsători niciodată, deoarece n-ar putea să stea nouă luni fără...
Mi-am zis că vlăjganul acela simpatic e un soi de fanfaron și o vreme n-am mai căscat gura la ce spunea.
Nu știam că îmi va deveni unul dintre cei mai buni prieteni pe care i-am avut.
Și cine ar fi bănuit că Stratan,  Mircea VasilescuValentin Emil Mușat, Alexandru Mușina, Romulus Bucur și alții câțiva scriau atunci, în Căminul Studențesc Grozăvești, o pagină de istorie literară de neuitat ?

11 comentarii:

tristeteapamantului spunea...

"Aer cu diamante" va fi lansat la Gaudeamus, exact asa cum a fost volumul din 1982. Cu tot cu poemele lui Nino Stratan, fireste.

Şerban Tomşa spunea...

Tristețeapământului,
mulțumesc mult... Dacă și cei patru ( Cărtărescu, Coșovei, Iaru și Stratan ) ar redeveni ce erau, miracolul ar fi întreg...

tristeteapamantului spunea...

da, stranii traiectorii
i-am vazut in pozele de-atunci
doamne ce frumosi erau

Şerban Tomşa spunea...

Tristețeapământului,
Coșovei și Cărtărescu erau niște copii... stratan și Iaru erau chiar frumoși... De fapt, aveți dreptate : toți erau drăguți...

PTRUPTRUCEA spunea...

E trist domnu Tomsa. E foarte trist.
Ma apuca asa o tristete....

Attention! Tristesse oblige! :)

lolablau spunea...

era cat p-aci sa ma amorezez de dl. stratan...asa o descrire i-ati fact de parca ati fi petit pentru el...din pacate s-a-nsurat cu moartea. norocul meu e ca in poze nu-i deloc genul meu. si nci eu nu stiu al cui gen sunt: femeie neserioasa:) mie imi place poza dvs. asta cu barba. daca v-ar lasa sotia , v-ar sta bine cu barba.
mi-a placut mult poezia asta:
http://www.versuri-si-creatii.ro/poezii/s/ion-stratan-6zuhoht/acoperisiul-de-ciocolata-6zuooht.html
si ca sa nu uit: imi pare rau, imi cer scuze dar dl. cartarescu nu prea are talent. adica nu atat cat se vehiculeaza. e overrated.:)

lolablau spunea...

vai, am uitat ceva, ce era mai important...de curand stiu ca a fost ziua dvs...la multi ani cu intarziere, multa putere ca sa scrieti, multa inspiratie, multa sanatate ca e importanta, multa dragoste si bucurie de viata,iar tristetetile sa se prefaca in geniu: va iubim. si sper sa va citesc curand o carte:)
a, de ce nu scrieti o carte-jurnal-literar a la virginia woolf, unele din postarile dvs. sunt speciale?

Şerban Tomşa spunea...

Ptruptrucea,
e trist, dar eu dau deseori, ca și când trăia Stratan, într-o veselie dementă...

Şerban Tomşa spunea...

Lola,
îți mulțumesc pentru urări și pentru cuvintele frumoase... Sentimentele sunt reciproce...
Dacă aș locui mai aproape de tine, aș purta tot timpul barbă... Soția mă lasă, dar aș contrasta prea mult cu restul comunității... :)

PTRUPTRUCEA spunea...

Domnu Tomsa,
Io nu l-am cunoscut pa Stratanu dvs. si-mi pare rau ca s-a prapadit, da in schimb uite, io l-am cunoscut la televizor pa Pavel Statan. Si uite-asa ma chiteam io in capu mieu cel prost, ca daca Ion Creanga ar fi trait si si-ar fi cantat "amintirile din copilarie", tot ca Stratanu meu ar fi cantat. Da Stratanu dvs. se pare ca o fo mai destoinic... Inca o data va zic ca-mi pare rau pentru prietenul dvs. Sincer! O sa-l rog pa Goagalu sa-mi dea niste titluri d-ale lui..

Cat despre veselie, sa stiti ca si io sunt mult mai dement decat sunt daobicei... Pai cand vad io ca tot rostu-i pan'la urma prost, m-apuca asaaaa... o veselie fara rost.... si ma rad ca prostu...

Nota
Cand practici autoironia ai dreptu sa folosesti reflexivu lu "a rade". Cel putin io am dreptu. Gramatica zice ca nu, da Goagalu-mi da voie. Ce stie Gramatic-asta... De Blogosfera ce sa mai zic... nu se pune, ca ea-i oricum cam proasta.

Blogosfera ne rabda pa toti.

Şerban Tomşa spunea...

Ptruptrucea,
:)))
Și mie îmi place Pavel Stratan...
Basarabeni de-ai noștri...