miercuri, 13 octombrie 2010

Voi citi cărțile ca pe niște ziare

În satul lui Marin Preda, oamenii citeau cărțile romancierului ca pe niște ziare. „Ăsta scrie ce se întâmplă pe ulița noastră”, a spus unul.  Era clar : X e Gheorghe, Y e Costică, Z e Mitică. Ia să vedem cine cu cine trăiește, cine s-a mai îmbătat, cine umblă noaptea după curve sau bate cârciumile, cine fură de rupe pământul... Cutare și cutare. Aha, autorul  râde de Gheorghe că bea, de Ion că e curvar șu de Vasile că e hoț... Dar mustăciosul ăla care iese din boscheți, încheindu-și brăcinarul ? E...Gigel, avocatul diavolului...
Și așa mai departe... În asemenea medii cei mai mulți nu înțeleg nici măcar ziarele, fiindcă nu cunosc prizăritele neologisme folosite în texte. Ei au nevoie de traducători. Unul era Moromete care le tălmăcea prietenilor, în poiana lui Iocan, ce spuseseră jurnaliștii. Altul era Nae Ipingescu, care îi deslușea lui Titircă Inimă-Rea adânca filosofie a „patriotului” Rică Venturiano...
Să citești în felul acesta o carte evidențiază, în primul rând, incultura „cititorului”.  Chiar și în cele mai proaste facultăți se învață că una e ficțiunea și alta e realitatea. În al doilea rând, e o dovadă de prostie și de indecență. Când recunoaște, într-un volum, vreo scenă jenantă luată din viața sa, un om cu scaun la cap ( există și din ăștia ! ) tăce mâlc și caută să nu se expună expună ironiilor. În niciun caz nu-și pune poalele în cap și nu caută „să se răzbune”  pe „autoriu”.  Și pentru ce să o facă ? Pentru tâmpenia sa ? Literatura e făcută să și râdem, dar nu de oameni, ci de anumite situații, metehne, nepotriviri, contraste. Râsul este cea mai puternică formă de viață. Trebuie să fii redus rău ca să înțelegi că un scriitor râde de tine dacă scrie că un personaj care îți seamănă a băut un pahar de vin sau a înghesuit o prostovană  într-un ungher. În sfârșit, să te manifești precum consătenii lui Preda este un gest de imoralitate. Cei care au reacționat nepotrivit la prozele marelui scriitor ( ca și în cazul lui Sorin Stoica ) au săvârșit un gest de imoralitate. Să te recunoști numai în aspectele murdare ale unei opere spune multe. Un țăran veritabil s-ar rușina să facă asta. De asemenea, să amesteci esteticul cu realitatea este profund imoral : târăști o creație, la care nu te pricepi, în noroiul care îți este familiar. E o crimă estetică.
Dar ce-ar fi să citim toți cărțile ca pe niște ziare ? Să nu ne mai uităm la știri și să deschidem marile opere ale literaturii de pretutindeni. Să află de cine s-a mai îndrăgosit Mâșkin, ce mai face Holden Caulfield, pe unde mai umblă Giovanni Drogo, unde s-a mai angajat Ignatius Reilly, ce mai bea Thomas Hudson, ce mai citește profesorul Kien, ce mai gândește Bardamu... Dar Natașa Rostova și Sonia Marmeladova ? Și prin ce încurcături mai trece Cicickov ?
 N-ar fi extraordinar să dăm mereu peste lucruri noi, surprinzătoare. Personajele să se miște ca niște oameni de pe stradă și să-și ia viața în propriile mâini. Să treacă dincolo de hotarele imaginației marilor scriitori și să trăiască evenimente la care niciun creator nu s-a gândit încă...  Să ne ofere, în fiecare zi, vești proapete... Cărți vii, în perpetuă mișcare, transformare, renăscând mereu, primenindu-se, schimbându-se, înnoindu-se...  Cartea de nisip a lui Borges multiplicată în infinite exemplare...
N-ar fi acestea mai interesante decât orice ziar ?

P.S. Admirabilul prozator Răzvan Rădulescu a luat premiul european pentru literatură. N-am auzit pe nimeni dezbătând știrea. În schimb, pe toate canalele de televiziune se anunță, cu entuziasm, că „marele” Cătălin Botezatu a scris o carte. Chiar, cât i-o fi dat ăluia care i-a scris-o ? ( Remarc, în treacăt, că de la o vreme toate „vedetele”scriu cărți...  Nu se mai mulțumesc doar să se crăcească, toată ziua și toată noaptea, pe micile ecrane... „Starurile” simt că a scrie o carte e ceva deosebit. Dar pe mine nu mă deranjează, fiindcă fac parte din altă parohie. )
Dacă creatorul de modă mi-ar fi dat 10 000 de euro, aș fi făcut din existența lui o capodoperă... De viață, se înțelege...

22 de comentarii:

Ryanna spunea...

nu,..stai,.. cred că eşti în eroare.....am citit că de fapt cartea va fi scrisă în trei volume,şi nu de Cătălin Botezatu,ci de o prietenă a acestuia o jurnalistă Monica Vlad,căreia i-a venit această idee pe când beau o cafea împreună...dar nu eşti departe de adevăr,ptr.că tot aşa a început şi Mihaela Rădulescu,pornind tot de la cineva ce s-a oferit să-i facă o carte şi apoi a pornit ea pe cont propriu..vezi,dacă eu citesc ziarele ca pe nişte cărţi,cum de aflu tot?:)))))))apropo!nu vrei să scri o carte despre mine?....poate doar aşa devin şi eu scriitoare..mooam!ce revelaţie!.....
sper că nu te superi pe mine pt.această glumă:)....

happyendstory spunea...

Îmi pare că eşti supărat şi e pe bună dreptate. Eu, însă, zâmbesc. O să le trimit acest link tuturor amicilor care mă îndeamnă să scriu. Poate le mai temperează din entuziasm.
Nu de alta, dar mie încă-mi funcţionează bine simţul ridicolului. Sau "simţul plăpumii". Adică, chestia aceea care, în general, te opreşte să te întinzi mai mult decât îţi permite "plapuma" intelectului. Şi te stopeză să faci ceva, doar de dragul de a face. Că destul se taie copacii patriei pentru o grămadă de prostii.
:)

Şerban Tomşa spunea...

Ryanna,
am greșit fiindcă am folosit informația oferită de un coleg... Vezi că trebuie să verificăm totdeauna informațiile ?...:)

Luminița,
păi, așa ne e vorba ? Nu m-am gândit nicio clipă la ceea ce presupui tu. La Mihaela Rădulescu, Andeea Marin și celelalte „deștepte” mă refer... Ți-am spus de atâtea ori că scrii frumos și te-am încurajat să o faci. Și am fost sincer...
Se poate ?

pantacruel spunea...

serban,

cit de frumos suna asta - "unde s-a mai angajat Ignatius Reilly"!
abia astept sa scriu si eu despre chestii din astea... :)

si apropo de cei '10 mii de euro pt o carte'.
ma gindesc cum ar fi ca un miliardar din asta scortos de pe la noi sa vina intr-o zi in fata sarantocilor de intelectuali si sa le spuna cam asa: 'dau 1 milion de euro cash scriitorului profesionist (minim 3 romane publicate) care va compune cea mai frumoasa carte despre viata mea'. ce show national ar iesi, cit circ si cite manele si cita caterinca, cu ditamai scriitorii mari si foarte mari pusi pe creat ode siropoasa si viguroasa :)

karina spunea...

Eu nu pot intelege unele persoane care cred ca talentul poate fi cumparat cu bani. Talentul e un har cu care te-a inzestrat Dumnezeu. Adevaratul artist nu poate trai fara a crea, indiferent cate obstacole are in viata.
Eu cred ca purtarea lor denota o sfidare care solicita violent atentia, daca nu prin creatie, prin inversul ei. Impertinenta omului incapabil sa simta satisfactia roadelor caznei proprii se simte din plin la unii.

happyendstory spunea...

Ştiu că nu te-ai gândit la asta şi că eşti sincer în ceea ce spui, nici vorbă să te învinovăţesc de aşa ceva! Doamne, sfinte!

Vorbeam de cei al căror entuziasm e supradimensionat în raport cu posibilităţile mele şi de cei care-s nerealişti faţă de perspectivele afirmării unor "scriitori" de felul meu.
Mă refeream doar de temperarea entuzismului acestora, căci una e să scrii un text pe blog şi alta să ai capacitatea de a concepe un roman, nu maculatură!
Domnia ta face aici o analiză lucidă a situaţiei care, întâmplător sau nu, coincide şi cu părerea mea.

Te rog să nu te superi şi să consideri această discuţie ca pe un schimb de păreri, făcut "la rece", fără resentimente sau culpabilizări pentru vreuna din părţi.

Anton spunea...

Nu ştiu de ce, dar dumneavoastră am senzaţia că îl luaţi cam în derâdere pe un creator de talia (L spre XL) domnului Botezatu. Ce aveţi împotriva lui?
De ce să nu bată la porţile nemuririi literare şi întâiul făuritor de chiloţi al ţării? Pe cât punem pariu că dacă o scoate omul prima carte, o va vinde într-un tiraj mai mare decât oricare l-or fi avut romanele lui Grass sau Eco, publicate la noi?
Dacă nu mă credeţi, ştiţi că doamna Mihaela Rădulescu a avut cel mai fulminant debut din literatura română a ultimilor douăzeci de ani? A vândut 70000 de exemplare din romanul "Despre lucrurile simple" într-un an. Iar cronicile din revistele serioase de cultură au fost elogioase. Spre exemplu, dacă nu mă credeţi, citţi recenzia lui Mircea Vasilescu din Dilema.(Aici vorbesc cât se poate de serios.)
Nu mai zic de Loredana Groza care vine tare din urmă cu superba ei carte numită atât de inspirat SEXTING. (Aştept o exegeză sau un doctorat pe chestia asta!)
Mai bine aţi recunoaşte cinstit că vă roade invidia ca un ulcer! Că de aia n-are ursul coadă, iar vulpea abia şi-o târeşte...

karina spunea...

Anton:))

Ia uite ce spune Bote:
"“Vor fi trei volume. Multi oameni se vor simti loviti sub centura dupa ce le vor citi. Am zis initial ca scriu si plec, dar voi scrie si vor ramane ca nu sunt atat de las."

...Volumele sunt sub semnătura jurnalistei Monica Vlad.

Mihaela Radulescu scrie pe tema femeilor inselate si conduce in top...
""Nu exista o femeie de neinselat - tanara sau nu, frumoasa sau nu, grasa sau slaba, energica sau melancolica, femeia, aproape fara exceptie, se confrunta macar o data in viata cu deziluzia de a fi inselata"

Ce subiecte inaltatoare si adanci...

Sa stiti ca dupa aparitia acestor carti, n-am mai intalnit niciun scriitor...toti au cazuti secerati, loviti sub centura...


Dupa stirea ca Raduleasca domina clasamentul celor mai vandute carti in 2009, depasind cu mult vanzarile cartilor laureatei cu Nobel, imi dau seama...ce "elita spirituala" o citeste...

Liviu Drugă spunea...

...si ar mai aparea si o noua rubrica la tv "Cartile de la ora 5"? :)))

Şerban Tomşa spunea...

Panta,
aș da orice să scriu un roman precum Conjurația imbecililor... Sau... La poalele vulcanului... Poate voi reuși ceva pâna a nu muri... :)
I-aș lua puțin lui C. B., fiindcă e criză... Lui Jiji Berbecali i-aș cere mai mulți creițari, deși povestea lui ar fi mai simplă... La drept vorbind, toate poveștile sunt cu oițe și berbeci... :)

Karina,
nu știu ce să mai cred... Am impresia că se banii ne pot aduce aproape orice...Dar nu pot judeca acum chestia asta... Am un gust amar în gură...

Luminița,
eu nu mă supăr pe tine. Dar fii sigură că m-am gândit la cu totul altceva... Tu ai prospețime și talent...

Anton,
ați pus degetul pe rană : ticăloasa de invidie mă roade amarnic... Deh, ca tot românul care stă cu ochii pe alții. Și mă lăudasem în câteva rânduri că nu prea știu ce înseamnă să porți pică altuia pentru realizările sale...
Sincer, îmi pare rău că l-am adus în discuție pe Botezatu. Și nici nu-l cred un băiat prea rău. Faptul că ține cu Dinamo mă face să-i iert toate potențialele păcate. Îmi vine să-i cer scuze...
Iar Mihaela R., în afară de faptul că nu are nimic feminin în înfățișarea ei, nu e nici prea proastă. S-ar putea să fi scris „chiar ea însăși în persoană” cartea respectivă. Încep să-mi fac probleme că am ignorat-o ca scriitoare... Nici ea nu mă deranjează... Mă enervează, totuși, că oamenii nu cumpără decât ce scriu Mihaelele și Monicile, adică specialistele în supt, șuguit, lins și dat din posterior... De ce nu se vinde și Petru Cimpoeșu la fel ?

Liviu,
da, de ce nu ? ...:)

karina spunea...

Serban,
La asa capodopere, asa auditoriu...

Un fragment din rezumatul cartilor mai sus amintite, facut de unul din admiratori:

"nimeni n isi va imagina vreodata o durere mai mare deqt cea p qre a simtit-o ea qnd l-a lasat sa plece doar q sa fie fericit q cea p qre o iubeste...stie q n iubeste deoarece pt iubire e nevoie de 2 persoane...dar dc a suferit asa de mult?dc a treqt prin atata chin doar pt o simpla persoana qre nu o suporta?el aqm poate a uitat-o...dar qndva a dispretiut-o...poate de asta n a avut curaj sa ii spuna ce simte...:(:(:(.....ast parerea voastra despre ceea ce i se intampla sh qm o pot ajuta...daq o mai pot ajuta....pls.....:(:(:(....l"

Acestia sunt cumparatorii...cu miile...

Anton spunea...

Eu aş zice că domnul Cimpoieşu vinde, fără îndoială, destul de bine. Sigur, poate nu cât ar merita şi, la rigoare, nu cât doamna Rădulescu, da' orş'cât. Însă , atenţie, el vinde infinit mai bine, slavă Domnului, mai ales în Germania...
Ceea ce, din multe puncte de vedere, e chiar mai bine.
Părerea mea!

Blue Freedom spunea...

:)
Mulţumesc, Şerban.

Şerban Tomşa spunea...

Anton,
aveți dreptate. P.C. vinde destul de bine. El mărturisește, în „România literară”, că a așteptat zeci de ani, zadarnic, să fie acceptat măcar în liga medie a scriiitorilor români... Mă bucur că a reușit să intre în rândul celor mai importanți prozatori români de azi. M-aș fi bucurat să-l cunosc...

Blue Freedom,
:)

Kaos Moon spunea...

Razvan Radulescu mi-a placut inca de la prima lui carte, aia cu Ilie Cazane... totusi, ca sa chibitzam (ca atat de mult ne place ), Razvan Petrescu e inegalabil... inegalabil

Concurs Invisible spunea...

Te asteptam sa intri si tu in concursul nostru unde poti castiga premii in bani!

Şerban Tomşa spunea...

Kaos Moon,
nu l-am citi pe Răzvan Petrescu. Și mi-am propus de multă vreme s-o fac... Am auzit numai lucruri bune despre el...

Invisible,
te voi urmări cu plăcere... Dar fă-te un pic vizibil...:)

Kaos Moon spunea...

@Serban : e "must"

Şerban Tomşa spunea...

Kaos Moon,
:)

Dan Ioanitescu spunea...

:)))
Dintr-un anumit punct de vedere, cel al istoriei vietii personale ale fiecaruia dintre noi, toate trairile noastre devin povesti, chiar si pentru noi insine. De la un punct incolo nici nu mai conteaza ce am experimentat: o aventura dintr-o carte sau o intamplare reala. Privind in urma, toate povestile reale sau nu, incep sa devina egale ca valoare de adevar.

Poate ca suna ciudat dar mie asa-mi par uneori lucrurile. Cand intamplarile din viata mea au fost traite si s-au consumat dupa un anumit fir si dupa o logica aparenta, cand cel mai mare spectator si actor la propriile-mi intamplari am fost eu, uneori uitandu-ma in urma, am impresia ca parca au fost traite de catre altcineva. E ca si cum mi le-as povesti mie insumi, iar protagonistul de mine, erou al intamplarilor apuse, nu mi se mai pare a fi aceeasi persoana cu cel care sunt azi. Si-atunci nu mai stiu daca sa ma cred sau nu. Si indiferent ce-a fost, putea sa fi fost de fapt orice: o intamplare reala, una alterata sau creata de imaginatie, o intamplare dintr-o carte. In punctul acesta devin cu toatele, potential adevarate.

dragoş c spunea...

bote e cusatorul botezatu?

iar despre premiul lu radulescu, pt televiziuni, aceasta nu-i o stire, ci pur si simplu nu exista.

Şerban Tomşa spunea...

Dragoș,
da... Și îmi pare rău că l-am pomenit.
Ar fi trebuit să vorbesc numai despre Răzvan Rădulescu... :)