Printre subiectele examenului de bacalaureat s-a numărat, la textul argumentativ, și o afirmație aparținând lui Nichita Stănescu. Fiecare a înțeles ce l-a tăiat capul, potrivit inteligenței, culturii și intuiției sale. Până și simpaticul Cristian Tudor Popescu și-a exprimat răspicat, cu acest prilej, opinia despre ideile marelui poet. Mă abțin să „evaluez” răspunsul său ! C.T.P. este un ziarist de primă mână, foarte talentat și incisiv, dar ia orice problemă ca pe o chestiune care îl vizează personal și nu-și poate reprima natura profund conflictuală. Lasă impresia că el se aruncă în luptă nu de dragul adevărului, ci pentru a a-și dovedi deșteptăciunea. În sfârșit, ar putea fi doar o impresie a mea.
Important e însă altceva. De ce sunt propuse subiecte care presupun un spectru aproape infinit de interpretări, când, se știe, există bareme de rezolvare pentru fiecare tip de exercițiu ? Și dacă mai multe lucrări - de fapt, bănuiec că foarte multe ! - au fost corectate de profesori care nu l-au citit și nu-l înțeleg pe Nichita ? În felul acesta, subiectivitatea profesorilor, ca să ne exprimăm cu menajamente, a creat diferențe mari de notare. Nu era la fel de potrivit să se dea spre comentare texte produse de Pytia, preoteasa Oracolului din Delphi ?
Și ce ar fi zis Nichita dacă ar fi mai trăit și s-ar fi văzut transformat în instrument de tortură pentru niște adolescenți care nu i-au făcut niciun rău ?
Varianta mea ar fi asta : „Bătrâne, ăștia au vrut să mă onoreze, dar n-au făcut decât să-mi pună poza la closet, unde oricine se poate p... pe ea ! ”
11 comentarii:
M-am uitat, din pura curiozitate peste subiecte... Foarte...accesibile. Si da, sunt de acord. Subiectivitatea profesorilor si-a spus cuvantul in proportie de 51% .... Pe astfel de texte, nu poate fi evitata.
Suflet de curvă,
sigur că sunt accesibile. Oricine s-ar fi pregătit cât de cât ar fi promovat fără probleme.
Eu cred ca ar rade si s-ar minuna de infinitele moduri in care a fost interpretata afirmatia sa. Stii, eu banuiesc ca multe vorbe de duh ale celebritatilor s-au nascut in contexte echivoce, absolut diverse de cele carora le sunt mai apoi asociate. Un fel de "Hainele noi ale imparatului". In scoala ni se administreaza cu forta anumite analize literare ale unor exegeti ai momentului, de foarte multe ori supravalutati. Daca nu "reciti" ca ei, coboara nemiloasa intrebare: "Cine (ti-) a spus asta?!"
Da, C.T.P are si el defectele sale. Dar, mai mult decat vointa de a-si arata inteligenta, cred ca uneori si-o simte insultata si, de consecventa, incearca sa o razbune. Un mare ziarist, in orice caz! :)
P.S.
Totul in regula in ce priveste cablul? :))
Sorin,
marja de subiectivitate ar trebui să fie admisă în interpretare, nu în evaluare.
Au pus cablu nou, să vedem cât va rezista. Hoții stau la pândă și în fiecare dimineață încerc telefonul să văd dacă are ton. :)
Pai cred ca una atrage alta, sunt indisolubile. Eu unul, la Limba Romana as examina numai notiunile de fonetica, ortografie, gramatica si punctuatie. Literatura este un teren prea alunecos si, in fond, prea putin folositor in viata. La fel ca si diploma de bacalaureat... :)
Serban,
tu cred ca glumesti cu Nichita Stanescu...
ce sa corecteze profesorii la asa ceva:
"Scrie un text de tip argumentativ de 15-30 randuri despre cunoasterea de sine, pornind de la ideile sugerate de afirmatia lui Nichita Stanescu: 'A avea un ideal inseamna a avea o oglinda'"
- "Posesia unei oglinzi frumoase este foarte importantă în viața unui om"
- "Idealul unui om și toate dorintele sale trebuiesc concentrate spre achiziționarea unei oglinzi stabile și bune"
- "Nici un om nu trebuie sa treacă prin viață fără a avea în folosință măcar o oglindă bună"
- "Oglinda trebuie să fie nelipsită din garderoba oricărui idealist"
- "Când te uiți în oglindă, te vezi pe tine, dar uneori mai vezi și alte lucruri, mobila"
- "Vampirii nu au reflexie în oglindă, deci, conform acestui citat, nu pot fi idealiști"
- "A avea un ideal înseamnă a avea o oglindă și a avea o oglindă înseamnă a avea un ideal. Niciodata o desincronizare."
- "Oglindă, oglinjoară, încotro merge această țară? Oglindă, Oglinjoara, nu mai bine plecăm toți afară?"
- "Nu sunt de acord cu acest citat, deoarece Nichita era femeie și se uita mult în oglindă"
- "Se stie că femeilor le place să se uite în oglindă, de aceea Nichita ne îndeamnă idealurile spre achiziția unui astfel de instrument reflectorizant"
- "Personal nu este de acord cu acest citat, deoarece nu sunt femeie ca Nichita să stau să mă cochetez, aranjez și fardez în oglindă ca o matrahulă"
- "Trebuie să ne privim atent în oglindă și să ne întrebăm: Oglindă, oglinjoară, trec și eu bacul în această vară?"
iar subiectivitatea profesorilor exista de cand lumea si pamantul:)
Sorin,
am susținut totdeauna că examenul trebuie să fie doar unul de limbă, nu și de literatură. La literatură nu se pricep nici foarte mulți profesori de specialitate.
Karina,
păi, ce altceva au făcut tinerii cu părerea lui Nichita ? Și-au bătut joc de ea. E adevărat, uneori cu haz. :)
Noa serbus.
Orice examen îşi are doza lui de subiectivism. Dacă profesorul X a avut cândva un conflict cu profesorul Y s-ar putea să se răzbune pe elevul Z care a avut ghinionul să fie examinat de X la un exament. Eu am trecut prontr-o astfel de fază, dar pe vremea aia erau alte criterii de evaluare şi preşedintele comisiei (atunci l-am avut cadru universitar din Cluj şi comisia constituită din profesori de liceu din Deva, Petroşani şi Orăştie)avea un cuvânt de spus deşi nu examina, dar urmărea atent modul cum se făceau examinările. Nu a intervenit direct în timpul examenului, dar şi-a spus părerea în şedinţa comisiei. Şi ce a stabilit comisia în acea şedinţă a rămas definitiv, fără drept de contestaţie.
Abbilbal,
foarte mulți profesori evaluează arbitrar și abuziv. Au fost / sunt ajutați și de bareme.
La nivel universitar nu exista niciun barem și profesorul te nota după cum îi venea pe chelie. „ Îți dau nouă, deși ai răspuns de zece, fiindcă nu-mi place mutra dumitale ! ”, l-am auzit zicându-i unui student, la examen, pe profesorul de pedagogie. Un asemenea dască ar fi trebuit să fie profesorul profesorilor ! Am luat un 9 de la un profesor ( altminteri decent ) care avea ideea fixă că studenții nepregătiți intră ultimii la verificarea orală. Culmea e că toți ceilalți patru colegi nu știau nimic. Au luat 9, ca și mine, deși răspunsesem de nota maximă. ( Nici nu era greu : economia politică mi s-a părut totdeauna ușoară.) Anul următor, la același profesor, m-am prezentat primul la examen și, după ce am răspuns, bunul dascăl a spus cu satisfacție : „ Se verifică ideea mea, că ăia care știu intră primii ! Ăia care nu știu vin ultimii !”
Era vorba despre ultimii patru colegi care trebuia să răspundă la proba orală.
Profesorul de pedagogie se numea Șafran.
Trimiteți un comentariu