Este autorul următoarelor volume de poezie: Umbrela profetului (Tavis, 1998); Oceanul interior, (Ardealul, 2000); Codul de bare, (Junimea, 2002); Alteritate de duminică (Ardealul, 2004); Ceva trece pe-aproape ( Ardealul, 2009). A scris de asemenea proză scurtă ( Plimbări cu Freud, Ed. Ardealul, Târgu-Mureș, 2006 ), critică literară şi documentare istorice. A tradus din lirica maghiară transilvăneană. În prezent pregătește o nouă carte, din care reproduc admirabilul poem Cântec de dincolo.
Cântec de dincolo
nu mai ştiu sau am uitat cine eşti, fredonezi calmă,
poate doar în amintirea mea melodia însoţeşte intrarea în somn,
acum mi-ar prinde bine un curs de calificare de scriere şi desen
cu cerneală simpatică, să te pot înfăţişa în feluri ascunse, declin
orice tentaţii represive şi ascult numai ritmul
leneş cu care frânezi graba mea de a ajunge nu ştiu unde
şi nu ştiu de ce,
totul s-a mai întâmplat cândva, poate nu cu mine,
cu cineva dinaintea mea, care puteam să fiu chiar eu
într-o altă ipostază, care-şi aminteşte de un cântec
cu ritm domol ascultat înainte de a cădea în somn,
somn greu, după care amintirile nu mai revin niciodată,
doar uneori o stranie străfulgerare îţi redeşteaptă
imagini şi sonorităţi pe care nu le-ai trăit, deşi le recunoşti,
n-am nici o problemă cu simţurile, sunt sănătos în toate felurile,
senin şi calm ca o dimineaţă de basm,
CINE CERE DOVEZI are probleme cu adevărat grave,
ascult liniştit, nu mă îngrijorează că-n lumea reală
nimeni nu te-aude şi doar mie-mi eşti fantasmă,
tu fredonezi în continuare, exişti, existăm.
P.S. Poetul Kocsis Francisko m-a rugat să transmit simpatia sa celor care i-au citit cu bucurie poemul.
10 comentarii:
Mi-a placut... :)
Dan,
mă bucur mult. Kocsis Francisko este un poet de excepție și un om de aleasă cultură. Sunt onorat să-i găzduiesc o poezie pe blogul meu.
poemul este deosebit, gândesc exact în stilul lui, ce naiba poetul mi-a plagiat gândurile :)
Scorchfield,
marii scriitori dau impresia că gândesc cu ideile noastre.
Și, pe urmă, spiritele alese sunt congruente.
Am citit si recitit poemul...Ideea retrairii sau cautarii femeii este discret infuzata, poetul e un fel de Don Quijote care-si urmareste idealul dincolo de barierele tangibile ale realului.Mi-a placut!
Maria,
foarte frumoase observații.
Aștept și un poem scris de tine.
Voi vorbi curând despre excelenta ta carte de proză. Sunt fericit să am asemenea prieteni.
In lumea reala sunt "distantele"... care separa.
In "Cantec de dincolo" ne descoperim in ceea ce ne leaga :
intru Spirit !
Cu stima !
Nima,
mulțumesc.
Cred că prietenul meu Francisko se bucură că poemul său e înțeles și foarte apreciat.
nu avem niciodata siguranta ca ce a fost chiar s-a intamplat, ca prezentul este la timpul potrivit si in viitor vom avea amintiri....
Pandhora,
„ce-a fost într-adevăr nu se știe”...
Rămânem deseori numai cu rănile pe care timpul nu le poate vindeca, ba chiar le dă dimensiuni noi, amplificându-le...
Trimiteți un comentariu